Krops împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 26748/07, de către Jan Jeffrey KROPS împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 23 martie 2010 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 27 iunie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Jan Jeffrey Krops, un național olandez născut în 1989 și locuiește în Boscoor. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna L.H.

Poortman-de Boer, un avocat practicant în Drachten. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2, 3 și al articolului 5 alineatul (1) litera (d) din Convenție că a fost plasat, ca minor și pe baza ordinii unei instanțe civile, timp de un an și jumătate într-o instituție de custodie pentru tineri (juitiële jeugdinrichting ) fără nici o formă de tratament în așteptare de plasare într-o instituție adecvată, a încălcat drepturile sale garantate de aceste dispoziții.

Invocând articolele 6 și 13, el a susținut, de asemenea, că Consiliul pentru Administrarea Justiției Penale și a Protecției Juvenile (Raad voor Strafrechtstoepassing en Jeugdbescherming ) nu a fost un organism judiciar competent, deoarece este în parte compus din avocati, medici și oameni de știință comportamentală; are doar competențe limitate; și servește, de asemenea, ca organism consultativ al Guvernului. La 3 februarie 2010 și 4 februarie 2010, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Țărilor de Jos în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 4000 EUR, care să acopere orice prejudiciu material și moral, și să-i plătească 5,860,37 EUR, care să acopere toate costurile și cheltuielile.

Aceste sume vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de șase săptămâni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de șase săptămâni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 26748/07 by Jan Jeffrey KROPS against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23 March 2010 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 June 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The application was lodged by Mr Jan Jeffrey Krops, a Dutch national who was born in 1989 and lives in Boschoor. He was represented before the Court by Ms L.H.

Poortman-de Boer, a lawyer practising in Drachten. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs. The applicant complained under Articles 2, 3 and 5 § 1 (d) of the Convention that his having been placed, as a minor and on the basis of a civil court’s order, for one and a half year in a custodial institution for juveniles ( justitiële jeugdinrichting ) without any form of treatment pending his placement in an appropriate facility violated his rights guaranteed by those provisions. Invoking Articles 6 and 13, he further submitted that the Council for the Administration of Criminal Justice and Juvenile Protection ( Raad voor Strafrechtstoepassing en Jeugdbescherming ) was not a competent judicial body as it is partly composed of advocates, physicians and behavioural scientists; it has only limited powers; and also serves as an advisory body for the Government.

On 3 February 2010 and 4 February 2010 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against the Netherlands in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay to him EUR 4,000, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, and to pay to him EUR 5,860.37 which is to cover any and all costs and expenses. These amounts will be free of any taxes that may be applicable and payable within six weeks from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said six-week period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President