- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 mai 2010
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Roovers împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Decizia nr. 22523/08 de Ronald Michael ROOVERS împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 18 mai 2010 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 13 mai 2008, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ronald Michael Roovers, este un național Țările de Jos care s-a născut în 1958 și locuiește în Oosterhout. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna S. Boersma, un avocat practicant la Rotterdam.
Guvernul Țărilor de Jos (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost reținut pe reținere (voorlopige hechtenis La 8 noiembrie 2007 a avut loc o ședință în fața Curții Regionale (rechtbank ) din Rotterdam, care stătea în Arnhem, la care s-a decis, printre altele, să suspende cazul. Reclamantul a solicitat încetarea detenției sale la închidere sau în alternativă suspendată. Acest lucru a fost refuzat. În ziua următoare, 9 noiembrie 2007, reclamantul a apelat împotriva deciziei de a nu pune capăt deținerii la închidere. O nouă ședință a avut loc în fața Curții Regionale de Rotterdam, ședința la Arnhem, la care a fost ordonată o altă amânare a cazului.
Reclamantul a cerut din nou detenția sa în retragere sau în alternativă suspendată. El a fost întâlnit cu un refuz în următoarele termeni: „În ceea ce privește argumentul de apărare, faptul că Curtea de Apel nu a luat până în această zi nici o decizie privind recursul interzis împotriva hotărârii Curții Regionale privind detenția reținută la reținere, dată la ședința din 8 noiembrie 2007, Curtea regională consideră că orice ar fi fost greșit s-a întâmplat în afara conștiinței Curții Regionale ( Buiten de waarneming van de rechtbank heeft plaatsgevonden ) și că nu este de competența Curții Regionale să-i atribuie consecințe în acest moment.” La 27 februarie 2008, recursul depus la 9 noiembrie 2007 a fost auzit de Curtea de Apel ( Gerechtshof ) din Haga, care a stat la Arnhem.
A respins recursul în următoarele termeni: „În timpul audierii camerelor de astăzi ( Raadkamer ) Avocatul a susținut că, având în vedere durata lungă de timp între introducerea recursului și auzul de detenție în reținere, ar trebui să fie ridicată.
Curtea de Apel consideră în acest sens că de la momentul în care recursul a fost introdus (9 noiembrie 2007) până la auzul recursului (inițial stabilit pentru 20 de ani) Februarie, dar în cele din urmă deținute la 27 februarie 2008, după cererea de amânare a apărării, a trecut un timp considerabil, aparent ca urmare a erorilor administrative (ambtelijke Misslagen ). Această perioadă de timp trebuie considerată nedorit de lungă durată, ceea ce înseamnă că recursul nu a fost hotărât de Curtea de Apel cât mai curând posibil de la art. 71 § 4 din Codul de Procedură Penală (Wetboek van Strafvording În plus, nu se poate spune că decizia privind recursul a fost acordată rapid în sensul articolului 5 § 4 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Această lipsă nu trebuie, totuși, să conducă la ridicarea deținerii acuzatului în reținere, deoarece, în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează deținerea în reținere în reținere, durata ulterioară a detenției acuzate în reținere a reținutului a fost sub controlul instanței de judecată și, prin urmare, a fost revizuită în termenul aplicabil după decizia atacată.” Reclamantul a fost eliberat la 11 aprilie 2008, după ce a petrecut treisprezece luni în detenție în reținere. Legea și practica internă relevante Ori în urma perioadelor inițiale de detenție în reținere ( ordonate de judecător (rechter-commissaris) sau în timpul procesului, Curtea Regională poate ordona reținerea prelungită a unui acuzat în reținere (gevangenhoul ) (art. 65 §§ § 1 și 2 din Codul de Procedură Penală).
O astfel de ordine este valabilă până la nouăzeci de zile la un moment dat (articolul § 1). Un recurs împotriva unei hotărâri de reținere prelungită în timpul minciunilor în care Curții de Apel au minți; termenul este de trei zile (art. 71 § 1). Curtea de Apel decide cât mai curând posibil; acuzatul va avea posibilitatea de a fi auzit (art. 71 § 4). COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 și 6 din Convenție că apelul său împotriva prelungirii reținutului său prelungit în timpul reținutului nu a fost auzit „cu viteză”. De asemenea, el s-a plâns că argumentul Curții de Apel – referindu-se la revizuirea periodică a Curții regionale, care a avut loc între timp – nu a stat bine cu refuzul Curții regionale de a dispune de argumente bazate pe întârziere, astfel încât el a fost privat de un recurs eficient de către un organism jurisdicțional independent.
În cele din urmă, el susține că aceste încălcări ar fi trebuit să aibă ca rezultat o ordonanță de eliberare a acesteia. HOTĂRÂREA La 9 aprilie 2010, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Roeland Böcker, agent al Guvernului Țărilor de Jos, declară că Guvernul Țărilor de Jos oferă să plătească dlui Ronald Michael Roovers, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ex gratie 2.000 de euro, care să acopere orice prejudiciu material și moral. Suma acestui lucru va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătite în termen de șase săptămâni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de șase săptămâni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 16 martie 2010, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Susanne Boersma, avocat, remarc că Guvernul Țărilor de Jos sunt dispus să plătească dlui Ronald Michael Roovers, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ex gratie 2000 euro, care să acopere orice prejudiciu material și moral.
Suma acestui lucru va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătite în termen de șase săptămâni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor șase săptămâni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în cursul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Țărilor de Jos în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.
El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 22523/08 by Ronald Michael ROOVERS against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18 May 2010 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 May 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Ronald Michael Roovers, is a Netherlands national who was born in 1958 and lives in Oosterhout. He was represented before the Court by Ms S. Boersma, a lawyer practising in Rotterdam. The Netherlands Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R. Böcker, of the Ministry for Foreign Affairs. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
The applicant was detained on remand ( voorlopige hechtenis ). On 8 November 2007 a hearing took place before the Regional Court ( rechtbank ) of Rotterdam, sitting in Arnhem, at which it was decided, among other things, to adjourn the case. The applicant asked for his detention on remand to be terminated, or in the alternative suspended. This was refused. The following day, 9 November 2007, the applicant appealed against the decision not to terminate his detention on remand. A new hearing took place before the Regional Court of Rotterdam, sitting in Arnhem, at which another adjournment of the case was ordered. The applicant again asked for his detention on remand to be terminated or in the alternative suspended. He was met with a refusal in the following terms: “As to the defence argument that the fact that the Court of Appeal has, until this day, not given any decision on the appeal lodged against the decision of the Regional Court concerning the detention on remand given at its hearing of 8 November 2007, the Regional Court considers that whatever may have gone wrong has happened outside the Regional Court's cognisance ( buiten de waarneming van de rechtbank heeft plaatsgevonden ) and that it is not for the Regional Court to attach any consequences to it at this point.” On 27 February 2008 the appeal lodged on 9 November 2007 was heard by the Court of Appeal ( gerechtshof ) of The Hague, sitting in Arnhem. It dismissed the appeal in the following terms: “During today's chambers hearing ( raadkamer ) counsel has argued that in view of the long lapse of time between the introduction of the appeal and the hearing the detention on remand should be lifted. The Court of Appeal considers on this point that from the moment when the appeal was introduced (9 November 2007) until the hearing of the appeal (initially set for 20 February but eventually held on 27 February 2008 following a request for a postponement made by the defence) a considerable time has elapsed, apparently as a result of administrative errors ( ambtelijke misslagen ). This lapse of time must be deemed undesirably long, which means that the appeal has not been decided by the Court of Appeal as soon as possible as Article 71 § 4 of the Code of Criminal Procedure ( Wetboek van Strafvordering ) lays down. In addition, it cannot be said that the decision on appeal has been given 'speedily' within the meaning of Article 5 § 4 of the European Convention on Human Rights. This lapse does not, however, have to lead to the lifting of the accused's detention on remand, since in accordance with the purport of the legal provisions governing detention on remand the further duration of the accused's detention on remand has been under the review of the trial court and has thus been reviewed within the applicable time-limit after the decision appealed against.” The applicant was released on 11 April 2008, after having spent thirteen months in detention on remand. B. Relevant domestic law and practice
Either following initial periods of detention on remand (ordered by the investigating judge ( rechter-commissaris )) or during the trial, the Regional Court may order an accused's extended detention on remand ( gevangenhouding ) (Article 65 §§ 1 and 2 of the Code of Criminal Procedure). Such an order is valid for up to ninety days at a time (Article 66 § 1). An appeal against an order for extended detention on remand lies to the Court of Appeal; the time-limit is three days (Article 71 § 1). The Court of Appeal shall decide as soon as possible; the accused shall be given the opportunity to be heard (Article 71 § 4). COMPLAINTS
The applicant complained under Article 5 § 4 and 6 of the Convention that his appeal against the prolongation of his extended detention on remand was not heard “speedily”. He also complained that the Court of Appeal's reasoning – referring to the Regional Court's periodic review, which had occurred in the meantime – did not sit well with the Regional Court's refusal to entertain any arguments based on the delay, so that he was deprived of an effective appeal by an independent jurisdictional body. Finally, he argued that these violations ought to have resulted in an order for his release. THE LAW
On 9 April 2010 the Court received the following declaration from the Government: “I, Roeland Böcker, Agent for the Government of the Netherlands, declare that the Government of the Netherlands offer to pay to Mr Ronald Michael Roovers, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, ex gratia 2,000 euros, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage. The sum of this will be free of any taxes that may be applicable and payable within six weeks from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said period of six weeks, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
On 16 March 2010 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Susanne Boersma, advocate, note that the Government of the Netherlands are prepared to pay to Mr Ronald Michael Roovers, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, ex gratia 2,000 euros, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage. The sum of this will be free of any taxes that may be applicable and payable within six weeks from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned six weeks until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against the Netherlands in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case.”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President