Drljan împotriva Croației

Reclamantul, dl Željko Drljan, este un cetățean croat născut în 1960 și în prezent în închisoarea de stat Lepoglava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna S. Olaški Radaković, avocat practicant la Zagreb. Guvernul croat (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Š. Stažnik. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, un acuzat a fost interzis împotriva reclamantului în Curtea Județeană Sisak (Županijski sud u Sisku) pentru acuzații de crimă și tentative de crimă. Reclamantul a fost plasat în detenție preliminară în Croația și a fost reprezentat legal de un avocat din Croația. La o dată neespecificată, dna G.B., un avocat practicant în Kragujevac, Serbia, a fost, de asemenea, desemnat de autoritățile pentru a reprezenta reclamantul.

Toți martorii au prezentat dovezi în fața Curții de județ Kragujevac din Serbia (Okružni sud u Kragujevcu) în prezența dnei G.B. Într-o hotărâre a Curții Județeanului Sisak din 6 noiembrie 2006 reclamantul a fost declarat vinovat de crimă și tentativă de crimă și condamnat la 25 de ani de închisoare. În cadrul procedurii, instanța judecătorească a auzit dovezi de la experți medicali și balistici și a citit declarațiile de zece martori care au furnizat dovezi în fața Curții Județeanului Kragujevac. Partea relevantă a hotărârii menționează: „În temeiul articolului 331 § 1 alineatul (1) din Codul de Procedință Penală, această instanță a hotărât să citească dovezile furnizate în fața unui judecător investigator al Curții de județ Kragujevac, Serbia și Muntenegru, de martorii D.G., R.G., G.P., R.M., O.M., D.K., D.G., R.M., J.S., R.P.

și partidul rănit T.M., deoarece aceste martori locuiesc pe teritoriul Serbiei și Muntenegru și, deși în mod corespunzător convocat, nu au reușit să apară la audiere, și pentru că invitații pentru martorii D.K., G.P. și R.P. nu au putut fi serviți pe ei.” Hotărârea de primă instanță a fost susținută de Curtea Supremă a Croației (Vrhovni sud Republike Hrvatske) la 31 ianuarie și 24 aprilie 2007. La 21 iunie 2007, reclamantul a depus o plângere constituțională privind motivele de detenție, calitatea reprezentației sale juridice și evaluarea faptelor de către instanțe naționale. Plaga constituțională a reclamantului a fost declarată inadmisibilă la 29 noiembrie 2007 din cauza faptului că este incompletă deoarece reclamantul nu a reușit să citeze dispozițiile exacte ale Constituției pe care le-a considerat încălcat în cadrul procedurii penale împotriva lui.

Partea relevantă a Constituției Croate (Ustav Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 41/2001 din 7 mai 2001) citește următoarele: „În decizia de a ... orice acuzație penală împotriva lui ... un suspect, acuzat și acuzat are dreptul de a ... întrebare ... martori de urmărire penală ...” Partea relevantă a Legii Constituționale privind Curtea Constituțională (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 49/2002 din 3 mai 2002 – „Legea Curții Constituționale” se citește după cum urmează: „1.

Oricine poate depune o plângere constituțională la Curtea Constituțională dacă consideră că actul individual al unui organism de stat, al unui organism local și regional de autogovernare sau al unei persoane juridice cu autoritatea publică, care a determinat drepturile și obligațiile sale, sau o suspiciune sau acuzație de un act penal, și-a încălcat drepturile omului sau libertățile fundamentale sau dreptul său la autoritatea locală și regională garantat de Constituție (denumit în continuare: dreptul constituțional) ... În cazul în care există o altă soluție juridică în ceea ce privește încălcarea drepturilor constituționale [reclamate], o plângere constituțională poate fi depusă numai după epuizarea acestui remediu…

”

The applicant, Mr Željko Drljan, is a Croatian national who was born in 1960 and is currently serving a prison term in Lepoglava State Prison. He was represented before the Court by Ms S. Oluški Radaković, a lawyer practising in Zagreb. The Croatian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Š. Stažnik. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On an unspecified date an indictment was brought against the applicant in the Sisak County Court (Županijski sud u Sisku) on charges of murder and attempted murder. The applicant was placed in pre-trial detention in Croatia and was legally represented by a lawyer from Croatia. On an unspecified date Mrs G.B., a lawyer practising in Kragujevac, Serbia, was also appointed by the authorities to represent the applicant.

All witnesses gave evidence before the Kragujevac County Court in Serbia (Okružni sud u Kragujevcu) in the presence of Mrs G.B. In a judgment of the Sisak County Court of 6 November 2006 the applicant was found guilty of murder and attempted murder and sentenced to twenty-one years’ imprisonment. In the proceedings the trial court heard evidence from medical and ballistic experts and read the statements of ten witnesses who had given evidence before the Kragujevac County Court. The relevant part of the judgment reads: “Under Article 331 § 1(1) of the Code of Criminal Procedure this court has decided to read the evidence given before an investigating judge of the Kragujevac County Court, Serbia and Montenegro, by the witnesses D.G., R.G., G.P., R.M., O.M., D.K., D.G., R.M., J.S., R.P.

and the injured party T.M., because these witnesses live in the territory of Serbia and Montenegro and, although properly summoned, failed to appear at the hearing, and because summonses for the witnesses D.K. , G.P. and R.P. could not be served on them.” The first-instance judgment was upheld by the Supreme Court of Croatia (Vrhovni sud Republike Hrvatske) on 31 January and 24 April 2007. On 21 June 2007 the applicant lodged a constitutional complaint concerning the grounds for his detention, the quality of his legal representation and the assessment of the facts by the national courts. The applicant’s constitutional complaint was declared inadmissible on 29 November 2007 on the grounds that it was incomplete because the applicant had failed to cite the exact provisions of the Constitution which he deemed to have been violated in the criminal proceedings against him.

The relevant part of the Croatian Constitution (Ustav Republike Hrvatske, Official Gazette no. 41/2001 of 7 May 2001) reads as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him or her ... a suspect, defendant and accused person have the right to ... question ... prosecution witnesses ...” The relevant part of the Constitutional Act on the Constitutional Court (Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske, Official Gazette no. 49/2002 of 3 May 2002 – “the Constitutional Court Act”) reads as follows: “1.

Anyone may lodge a constitutional complaint with the Constitutional Court if he or she deems that the individual act of a state body, a body of local and regional self-government, or a legal person with public authority, which has determined his or her rights and obligations, or a suspicion or accusation of a criminal act, has violated his or her human rights or fundamental freedoms or his or her right to local and regional self-government guaranteed by the Constitution (hereinafter: constitutional right) ... 2. If there is provision for another legal remedy in respect of a violation of the constitutional rights [complained of], a constitutional complaint may be lodged only after that remedy has been exhausted…

”