CtEDO 15.02.2024 Auto

MINESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
15.02.2024
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MINESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2024)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 38545/16 Constantin MINESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 15 februarie 2024 în calitate de comitet compus din: Anja Seibert-Fohr , Președintele Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judecători și Viktoriya Maradudina, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 25 iulie 2016, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de reclamanții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Constantin Minescu, este un național românesc născut în 1982. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile inadecvate de detenție care au servit între 4 februarie 2004 și mai 2020 în mai multe centre de detenție din România. După examinarea tuturor materialelor dinaintea acesteia, Curtea consideră că, din motivele menționate mai jos, cererea este inadmisibilă, reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile inadecvate ale detenției sale și s-a bazat pe art. 3 din Convenție. Curtea reiterează că art. 35 alineatul (2) litera (b) din convenție prevede că nu ar trebui să se ocupe de nici o cerere depusă în temeiul articolului 34 care este substanțial la fel ca o chestiune care a fost deja examinată de Curte și care nu conține informații noi relevante. Pentru a verifica dacă două cazuri sunt în esență aceleași, aceasta ține seama de identitatea părților în ambele proceduri, de dispozițiile juridice pe care le se bazează, de natura plângerilor și de compensarea pe care acestea doresc să le obțină (a se vedea Verein gegen Tierfabriken Schweiz (VgT) c. Elveția (n. 2) [GC], nr. 32772/02, § 63, CEDO 2009, și, mutatis mutandis, Smirnova și Smirnova c. Rusia (dec.), nr. 46133/99 și 48183/99, 3 octombrie 2002, și Folgerø și alții c. Norvegia (dec.), nr. 15472/02, 14 februarie 2006). În cazul instantaneu, Curtea constată că reclamantul a depus o altă cerere, înregistrată în temeiul articolului 3 48026/19, depunând o plângere similară cu cea ridicată în contextul prezentei cereri. Cererea nr. 48026/19, care a adăugat dovezi care au fost prezentate și în cauza instantană, a fost eliminată din lista de cazuri a Curții în conformitate cu art. 39 din Convenție, pe baza unei soluții prietenoase (a se vedea Irimia și alții c. România [Comitetul] (dec.), nr. 64730/16 și altele 2, 2 iunie 2022). Prin urmare, Curtea trebuie să stabilească dacă, în acest caz, cererea este „substanțial aceeași” ca și chestiunea prezentată în cererea nr. 48026/19. În acest caz, reclamantul a susținut că a fost reținut în condiții de detenție inadecvate între 4 februarie 2004 și mai 2020 în secția de poliție a județului Iași, Iași, Mărginini și Prizoane Botoșani, și Spitalul Prizonier Târgu Ocna. El s-a plâns, printre altele, de suprapopulare, temperatură inadecvată, aer curat și lumină naturală insuficientă și mobilă insuficientă și inadecvată. În cererea nr. 48026/19, reclamantul a susținut că a fost reținut în condiții de detenție inadecvate între 4 februarie 2004 și 12 mai 2020 în secția de poliție a județului Iași, Iași, Mărginini și Botoșani Prizoane, și Jilava și Spitalul de închisoare Târgu Ocna, plângând, printre altele, despre suprapopularea, aerul proaspăt și lumina naturală insuficientă, infestarea celulelor cu insecte și rozătoare. Prin compararea celor două cereri, Curtea constată că același reclamant a formulat aceleași plângeri în ceea ce privește condițiile de detenție în închisoarele românești, pe parcursul aceleiași perioade, și că nu a prezentat nicio dovadă care să constituie un nou fapt în sensul articolului (b) din Convenție (a se vedea, un contrario, Delgado v. Franța, nr. 38437/97, hotărârea Comisiei din 9 septembrie 1998, și C.G. și alții c. Bulgaria (dec.), nr. 1365/07, 13 martie 2007). Rezultă că, având în vedere că prezenta cerere ridică plângeri „esențial aceleași” ca cele examinate de Curte în cererea nr. 48026/19 depus de reclamant, aceasta intră sub incidența articolului 35 § 2 litera (b) din Convenție și, prin urmare, trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 §§ 2 și, din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă