VESTRA, PP v. UKRAINE and 6 other applications

Publicat la 4 martie 2024 CIFTH SECȚIUNE Aplicația nr. 60680/16 VESTRA, PP împotriva Ucrainei și alte 6 cereri (a se vedea lista anexată) comunicată la 15 februarie 2024 OBIECTUL CAUZELOR Cererea se referă la refuzul autorităților naționale din Ucraina de a returna societățile solicitante în ceea ce privește taxele vamale și impozitul pe valoarea adăugată excesivă (IVA) care rezultă din operațiunile de import. În perioada 2009-2012, societățile solicitante au importat mai multe categorii de mărfuri în Ucraina. În fiecare declarație vamală, acestea au raportat valoarea mărfurilor la o rată care depășește prețul contractului, ceea ce a condus la plata excesivă a taxelor vamale și TVA. Potrivit societăților solicitante, acest lucru a fost făcut ca răspuns la cererile autorităților vamale ucrainene, care altfel ar fi refuzat să efectueze autorizarea vamală a mărfurilor importate. După ce s-au plătit taxe vamale și TVA calculate pe această bază, societățile solicitante au solicitat rambursarea sumelor plătite de către autoritățile vamale, dar cererile lor au fost fie ignorate, fie respinse. Societățile solicitante au instituit apoi proceduri administrative. Instanțele de primă instanță și de recurs au acordat cererile societăților solicitante. În diferite date din 2014 Curtea Administrativă Superioră (HAC) a susținut deciziile instanțelor de jos în toate cele șapte cazuri. În urma cererilor de revizuire a deciziilor HAC din partea Oficiului Vamal și/sau a Biroului Procurorului General, la diferite date din 2016, Curtea Supremă a Ucrainei (SCU) a anulat deciziile HAC și a remis toate șapte cazuri de reexaminare având în vedere divergența jurisprudenței existente în această privință. SCU a remarcat că taxele vamale și sumele TVA au fost calculate pe baza valorii mărfurilor declarate de societățile solicitante și a concluzionat că, având în vedere faptul că nu există dovezi care demonstrează implicarea autorităților de stat în determinarea valorii mărfurilor, acestea nu ar trebui să fie considerate responsabile pentru presupusele plăți excesive și că, prin urmare, sumele plătite excesive nu ar trebui rambursate. După examinarea proaspătă, la diferite date din 2016, HAC găsite împotriva societăților solicitante în fiecare dintre aceste cazuri. În respingerea cererilor lor, s-a bazat pe aceleași motive prezentate anterior de SCU. În toate cazurile, cu excepția unui singur caz (depunerea nr. 60680/16), societățile solicitante au solicitat la SCU cu o cerere de revizuire a deciziilor HAC din 2016 care susțin o presupusă divergență jurisprudență. Acestea s-au bazat, în special, pe hotărârile HAC în trei cazuri aparent similare, în care a ajuns la o concluzie diferită, hotărând împotriva autorităților vamale. În diferite date din 2017, UCS a stabilit absența divergenței în jurisprudența și a respins cererile societăților solicitante. 1 la Convenție, societățile solicitante se plâng de interferență nejustificată cu drepturile lor de proprietate din cauza refuzului autorităților interne de a le rambursa în ceea ce privește taxele vamale și TVA excesive. Acestea susțin, printre altele, că această interferență a fost ilegală și disproporționată. Societățile solicitante au epuizat toate căile de recurs interne eficace și-au prezentat plângeri în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în termen de șase luni de la decizia internă finală în fiecare caz, conform art. 35 § 1 din Convenție? În special, având în vedere legislația internă relevantă în vigoare în cursul perioadei între martie 2015 și decembrie 2017, ar trebui să se considere o cerere de reexaminare cu Curtea Supremă a Ucrainei din motive de presupusă jurisprudență divergentă în cazurile societăților solicitante ca o soluție internă eficace în sensul articolului 35 § 1 din convenție? În cazul în care cerințele articolului 1 din Convenția a fost respectată, poate societățile solicitante să susțină că au avut o „poziție” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea mutatis mutandis S.A. Dangeville c. Franța , nr. 36677/97, 16 aprilie 2002, § 48)? Dacă este cazul, a existat o interferență cu bucurarea pașnică a bunurilor societăților solicitante, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost interferența în conformitate cu condițiile prevăzute de lege, conform prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în special în ceea ce privește calitatea legislației aplicabile și jurisprudența instanțelor interne? Această interferență impune societăților solicitante o sarcină individuală excesivă în sensul articolului respectiv? Apendice Lista cererilor nr. cerere nr. Denumire de caz Data introducerii Denumirea reclamantului Data înregistrării Locul de reședință Naționalitate Denumirea reprezentantului Locație Valoarea plății excesive (UAH) Hotărârea Curții Supreme a Curții Supreme a Ucrainei, în urma cererii de reexaminare a societății reclamante, dacă este cazul 60680/16 Vestra, PP v. Ucraina 13/10/2016 VESTRA, PP 2002 Odesa Ucraina Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV Kharkiv 4.784.756.09 13/04/2016 N/A 3672/18 Vestra, PP v. Ucraina 11/01/2018 VESTRA, PP 2002 Odesa Ucrainean Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV Kharkiv 9.881.495.74 08/06/2016 19/07/2017 3678/18 Vestra, PP v. Ucraina 11/01/2018 VESTRA, PP 2002 Odesa Ucrainean Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV Kharkiv 9.904.151.32 17/05/2016 14/07/2017 3681/18 Vestra, PP v. Ucraina 11/01/2018 VESTRA, PP 2002 Odesa Ucrainean Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV Kharkiv 9.941.063.49 02/06/2016 19/07/2017 3808/18 Varra Treyd, TOV v. Ucraina 11/01/2018 VARRA TREYD, TOV 2009 Odesa Ucraina N/A 5.776.506.11 17/05/2016 19/07/2017 9709/18 Vestra, PP v. Ucraina 15/01/2018 VESTRA, PP 2002 Odesa Ucraina Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV Kharkiv 7,381.401.84 20/07/2016 31/07/2017 1320/18 Vestra, PP v. Ucraina 07/03/2018 VESTRA, PP 2002 Odesa Ucraina Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV Kharkivv 9.610.886.30 02/08/2016 15/09/2017

Published on 4 March 2024

FIFTH SECTION

Application no. 60680/16

VESTRA, PP against Ukraine

and 6 other applications

(see list appended)

communicated on 15 February 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASES

The applications concern the refusal of domestic authorities in Ukraine to reimburse the applicant companies in respect of overpaid customs duties and value-added tax (VAT) resulting from import operations.

During the period 2009-2012 the applicant companies imported multiple categories of goods into Ukraine. In each customs declaration they reported the goods’ value at a rate exceeding their contract price, which led to the overpayment of customs duties and VAT. According to the applicant companies, this was made in response to requests from Ukrainian customs authorities which otherwise would have refused to proceed with the customs clearance of the imported goods.

After having paid customs duties and VAT calculated on this basis, the applicant companies sought reimbursement of the overpaid amounts from the customs authorities, but their requests were either ignored or rejected. The applicant companies then instituted administrative proceedings.

The courts of first instance and appeal granted the applicant companies’ claims. On various dates in 2014 the Higher Administrative Court (HAC) upheld the decisions of the lower courts in all seven cases.

Following applications for review of the HAC’s decisions from the Customs Office and/or the Office of the Prosecutor General, on various dates in 2016 the Supreme Court of Ukraine (SCU) quashed the HAC’s decisions and remitted all seven cases for reconsideration in view of the existing case-law divergence on the matter. The SCU noted that the customs duties and VAT amounts were calculated based on the goods’ value as declared by the applicant companies and concluded that, given the absence of evidence showing the state authorities’ involvement in determining the goods’ value, they should not be held liable for the alleged overpayments and that, therefore, the overpaid amounts should not be reimbursed.

After a fresh examination, on various dates in 2016 the HAC found against the applicant companies in each of these cases. In dismissing their claims, it relied on the same reasons previously given by the SCU.

In all but one case (application no. 60680/16), the applicant companies applied to the SCU with an application for review of the HAC’s 2016 decisions claiming an alleged case-law divergence. They relied, in particular, on the HAC’s judgments in three apparently similar cases, where it had reached a different conclusion, ruling against the customs authorities. On various dates in 2017 the SCU established the absence of divergence in the case-law and rejected the applicant companies’ applications.

Relying on Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention, the applicant companies complain about unjustified interference with their property rights on account of the domestic authorities’ refusal to reimburse them in respect of overpaid customs duties and VAT. They claim,

inter alia

, that such interference was unlawful and disproportionate.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Have the applicant companies exhausted all effective domestic remedies and submitted their complaints under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention within six months of the final domestic decision in each case, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, having regard to the relevant domestic law as in force during the period between March 2015 and December 2017, should an application for review with the Supreme Court of Ukraine on grounds of alleged divergent case-law in the applicant companies’ cases be considered as an effective domestic remedy within the meaning of Article 35 § 1 of the Convention?

2.

If the requirements of Article

35

§

1 of the Convention have been complied with, can the applicant companies claim that they had a “possession” within the meaning of Article

1 of Protocol

No.

1 to the Convention (see

mutatis mutandis

,

S.A.

Dangeville v.

France

, no.

36677/97, 16

April 2002, § 48)?

3.

If so, has there been an interference with the applicant companies’ peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article

1 of Protocol

No.

1 to the Convention? Was the interference in accordance with the conditions provided for by law, as required by Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention, in particular as regards the quality of the applicable legislation and the case-law of the domestic courts? Did that interference impose an excessive individual burden on the applicant companies within the meaning of that Article?

APPENDIX

List of applications

No.

Application no.

Case name

Introduction date

Applicant’s name

Registration date

Place of residence

Nationality

Representative’s name

Location

Amount of overpayment (UAH)

Decision of the Higher Administrative Court

Decision of the Supreme Court of Ukraine following the applicant company’s application for review, if any

1.

60680/16

Vestra, PP v.

Ukraine

13/10/2016

VESTRA, PP

2002

Odesa

Ukrainian

Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV

Kharkiv

4,784,756.09

13/04/2016

N/A

2.

3672/18

Vestra, PP v.

Ukraine

11/01/2018

VESTRA, PP

2002

Odesa

Ukrainian

Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV

Kharkiv

9,881,495.74

08/06/2016

19/07/2017

3.

3678/18

Vestra, PP v.

Ukraine

11/01/2018

VESTRA, PP

2002

Odesa

Ukrainian

Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV

Kharkiv

9,904,151.32

17/05/2016

14/07/2017

4.

3681/18

Vestra, PP v.

Ukraine

11/01/2018

VESTRA, PP

2002

Odesa

Ukrainian

Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV

Kharkiv

9,941,063.49

02/06/2016

19/07/2017

5.

3808/18

Varra Treyd, TOV v. Ukraine

11/01/2018

VARRA TREYD, TOV

2009

Odesa

Ukrainian

N/A

5,776,506.11

17/05/2016

19/07/2017

6.

9709/18

Vestra, PP v.

Ukraine

15/01/2018

VESTRA, PP

2002

Odesa

Ukrainian

Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV

Kharkiv

7,381,401.84

20/07/2016

31/07/2017

7.

13202/18

Vestra, PP v.

Ukraine

07/03/2018

VESTRA, PP

2002

Odesa

Ukrainian

Gennadiy Volodymyrovych TOKAREV

Kharkiv

9,610,886.30

02/08/2016

15/09/2017