VASSILIOU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
VASSILIOU v. ROMANIA (CtEDO, 2024)
Publicat la 4 martie 2024 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 57929/19 Georgios VASSILIOU împotriva României depusă la 14 octombrie 2019 comunicată la 15 februarie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la procedurile depuse de reclamant împotriva autorității de protecție a copilului, a părinților adoptivi ai presupusei sale fiice și a copilului însuși, în vederea declarării nule și nule și a recunoașterii paternității sale. În aceste proceduri, reclamantul a explicat că de câțiva ani nu cunoștea existența fiicei sale care erau concepute atunci când ambii părinți erau sub vârstă, au fost abandonați la naștere de către mama ei (în 2007) și adoptat de către părinții adoptivi (în 2010). Părinții adoptivi i-au permis lui și mamei biologice să-și întâlnească fiica în câteva ocazii, dar după aceea s-au opus contactelor. De asemenea, el a susținut că, în încălcarea obligațiilor legale (a se vedea articolele) 12-14 din Legea 272/20054 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, și art. 28 §§ 1 litera (c) și art. 3 din Legea nr. 273/2004 privind adoptarea), autoritățile interne (autoritatea de protecție a copilului și instanțele) au consimțit adoptarea fiicei sale fără a se asigura în primul rând că se fac eforturi pentru identificarea părinților biologici ai copilului. În observațiile lor, părinții adoptivi și copilul s-au opus cererilor reclamanților. Acțiunea a fost respinsă, având în vedere că adoptarea a respectat cerințele formale (decizie din 18 aprilie 2019 a Curții de județ Timiș susținută prin decizia finală din 9 iulie 2019 a Curții de Apel Timișoara). Reclamantul se plânge, în temeiul articolelor 6 § 1 și 8 din Convenție, cu privire la desfășurarea procedurii interne în joc și că în prezent nu poate obține recunoașterea paternității sale și de a menține contactul cu fiica sa. 1 din Convenție? În special, instanțele interne au auzit dovezi relevante, astfel cum a solicitat reclamantul, privind validitatea adoptării? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Keegan c. Irlanda, 26 mai 1994, § 44, Serie A nr. 290, Marinis c. Grecia , nr. 3004/10, §§ 56-57, 9 octombrie 2014, L.D. și P.K. c. Bulgaria , nos 7949/11 și 45522/13, § 54, 8 decembrie 2016, și Kautzor c. Germania , nr. 23338/09, § 61, 22 martie 2012)? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată și/sau de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție, ținând cont de modul în care instanțele interne au examinat cererea de a declara adoptarea fiicei sale nule și nule și de a stabili paternitatea sa? În special: (a) au identificat și luat în considerare cel mai bun interes al copilului în ceea ce privește adoptarea ei și contactul ei potențial cu reclamantul (a se vedea mutatis mutandis Zaieț c. România) , nr. 44958/05, § 48, 24 martie 2015, Strand Lobben și alții c. Norvegia [GC], nr. 37283/13, §§ 206 209, 10 septembrie 2019 și Kautzor c. Germania , nr. 23338/09, §§ 66, 73 și 78, 22 martie 2012)? În acest sens, părțile sunt invitate, de asemenea, să formuleze observații cu privire la modul în care copilul a fost reprezentat în procedura internă și dacă reprezentarea ei a avut un impact asupra respectului drepturilor articolului 8 al reclamantului (a se vedea, mutatis mutandis C v. Croația , nr. 80117/17 §§§ 76-77, 8 octombrie 2020). (b) Reclamantul are la dispoziție orice modalitate de a obține recunoașterea paternității sale? (c) Reclamantul are vreun mijloc la dispoziția sa de a obține drepturile de contact cu fiica sa?