Schuitemaker împotriva Țărilor de Jos

Reclamantul, dna Lidwina Geertruida Monica Schuitemaker, este o națională olandeză născută în 1958 și locuiește în Groningen. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, filozof de profesie, este în prezent șomer și a primit prestații în temeiul Schemei de asistență socială pentru persoanele neocupate (Rijksgroepregeling werkloze werknemers) începând cu 1 septembrie 1983. Începând cu 1 august 1996, ea a primit prestații în temeiul Legii generale de bunăstare (Algemene Bijstandswet). Atât sistemul de asistență socială, cât și legea generală privind bunăstarea socială prevede că o persoană șomeră este eligibilă pentru beneficii, cu condiția ca el să încerce să obțină și să accepte locurile de muncă „adecvate” (passende arbeid) pentru el.

La 1 ianuarie 2004, legea generală privind bunăstarea socială a fost înlocuită cu Legea privind munca și asistența socială (Wet Werk en Bijstand). Prin scrisoarea din 4 martie 2005, reclamantul a fost informat că, începând cu 1 aprilie 2005, ea a trebuit să îndeplinească obligațiile în temeiul prezentei legi, inclusiv obligația de a obține și de a fi dispusă să ia un loc de muncă „general acceptat” (algemeen geaccepterde arbeid). Neconformitatea ar conduce la o reducere a plăților de beneficii ale reclamantului. La 4 aprilie 2005, reclamantul a formulat o opoziție împotriva scrisoarea, respinsă la 12 iulie 2005 de primarul și Assessorul (Burgemeester en Wethouders) din Groningen.

Prin hotărârea din 1 decembrie 2006, Curtea Regională Groningen a susținut recursul reclamantului împotriva hotărârii primarului și a Assessorilor, dar numai pentru că a considerat că aceste autorități ar fi trebuit să declare obiecția împotriva scrisoarea din 4 martie 2005, inadmisibilă, deoarece conținutul acestei scrisori nu a fost destinat să aibă consecințe juridice, ci numai să informeze reclamantul – ca beneficiar al prestațiilor în temeiul Legii privind munca și asistența socială – asupra obligațiilor pe care le-a avut de a respecta; prin urmare, nu a fost posibilă depunerea unei obiecții împotriva acestei scrisori. În ceea ce ar fi trebuit să facă autoritățile, Curtea Regională a declarat inadmisibilă obiecția, reclamantul a interzis Tribunalul Central de Apel (Centrale Raad van Beroep).

Într-o hotărâre din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Central de Apel a confirmat hotărârea Curții Regionale. În conformitate cu Legea generală privind bunăstarea tuturor persoanelor cu vârsta între 18 și 65 de ani și care locuiesc în Țările de Jos erau eligibile pentru beneficii în temeiul prezentei Legi în cazul în care nu aveau alte mijloace de sustenabilitate. Beneficiarii generale pentru bunăstarea socială au fost obligați – în afară de anumite excepții – să facă eforturi dezvăluitoare pentru obținerea și acceptarea unui loc de muncă adecvat. La 1 ianuarie 2004, Legea generală privind bunăstarea socială a fost înlocuită cu Legea privind lucrările și asistența socială. În comun cu Legea veche, persoanele cu vârsta între 18 și 65 de ani și care locuiesc în Țările de Jos sunt eligibile pentru beneficii în temeiul prezentei Legi.

Cu toate acestea, în contrast cu conținutul legii anterioare, beneficiarii de asistență socială generală sunt acum obligați să facă eforturi demonstrabile pentru obținerea și luarea de locuri de muncă acceptate în general. De la memorandumul explicativ (Memorie van Toelichting) la prezenta acțiune se constată că această nouă cerință are o domeniu mult mai largă, deoarece include, de asemenea, ocuparea forței de muncă cu care beneficiarul nu are afinitate și exclude numai ocuparea forței de muncă care nu este în general acceptată social (algemeen maatschappelijk aanvaard). În plus, beneficiarul nu este obligat să obțină sau să accepte lucrări în ceea ce privește care are obiecții de conștiință.

The applicant, Ms Lidwina Geertruida Monica Schuitemaker, is a Dutch national who was born in 1958 and lives in Groningen. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant, a philosopher by profession, is currently unemployed and was in receipt of benefits pursuant to the Social Assistance Scheme for the Unemployed (Rijksgroepregeling werkloze werknemers) from 1 September 1983. As of 1 August 1996 she received benefits pursuant to the General Welfare Act (Algemene Bijstandswet). Both the Social Assistance Scheme and the General Welfare Act stipulated that an unemployed person was eligible for benefits provided he or she attempted to obtain and was willing to accept employment “deemed suitable” (passende arbeid) for him or her.

On 1 January 2004, the General Welfare Act was replaced by the Work and Social Assistance Act (Wet Werk en Bijstand). By letter of 4 March 2005 the applicant was informed that, as from 1 April 2005, she had to fulfil the obligations pursuant to this Act, including the obligation to obtain and be willing to take up “generally accepted” employment (algemeen geaccepteerde arbeid). Non-compliance would lead to a reduction of the applicant's benefit payments. On 4 April 2005, the applicant raised an objection against the letter, which was rejected on 12 July 2005 by the Mayor and Aldermen (Burgemeester en Wethouders) of Groningen.

By judgment of 1 December 2006 the Groningen Regional Court upheld the applicant's appeal against the decision of the Mayor and Aldermen, but only because it considered that those authorities should have declared the objection against the letter of 4 March 2005 inadmissible since the contents of that letter were not intended to have any legal consequences but served only to inform the applicant – as a recipient of benefits pursuant to the Work and Social Assistance Act – of the obligations she had to comply with; it was therefore not possible to lodge an objection against the letter. Doing what the authorities should have done, the Regional Court declared the objection inadmissible. The applicant lodged an appeal to the Central Appeals Tribunal (Centrale Raad van Beroep).

In a decision of 8 January 2008, the Central Appeals Tribunal confirmed the judgment of the Regional Court. Under the General Welfare Act all persons between the ages of 18 and 65 and lawfully residing in the Netherlands were eligible for benefits under this Act if they had no other means of subsistence. General welfare beneficiaries were – apart from certain exceptions – obliged to make demonstrable efforts to obtain and accept suitable employment. On 1 January 2004, the General Welfare Act was replaced by the Work and Social Assistance Act. In common with the old Act, persons between the ages of 18 and 65 and lawfully residing in the Netherlands are eligible for benefits under this Act. However, contrary to the contents of the previous Act, general welfare beneficiaries are now obliged to make demonstrable efforts to obtain and take up generally accepted employment.

It appears from the Explanatory Memorandum (Memorie van Toelichting) to this Act that this new requirement has a much wider scope, as it also includes employment with which the beneficiary has no affinity and only excludes employment which is not generally socially accepted (algemeen maatschappelijk aanvaard). Furthermore, the beneficiary is not obliged to obtain or accept work in respect of which he or she has conscientious objections.