DALA v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 47880/07 de către Miguel DALA împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 4 mai 2010 în calitate de cameră compusă de: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 19 octombrie 2007, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate acestei cereri în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Miguel Dala, un național angolan născut în 1989 și locuiește în Tilburg. El a fost reprezentat în fața Curții de dl J.J. Eizenga, un avocat practicant în Utrecht. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul adjunct al acestora, dna L. Egmond, a Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul, care suferă de diabet zaharat tip-1 cu complicații, s-a plâns în conformitate cu art. 3 din Convenție că întoarcerea sa în Angola ar provoca suferință și moartea timpurie și ar constitui tratamente inumane și degradante în sensul acestei dispoziții. El a susținut, de asemenea, că, în primul rând, neexaminarea autorităților olandeze de a examina dacă o întoarcere în Angola ar constitui un tratament pronunțat de art. 3 și, în al doilea rând, dacă ar avea acces la tratamentul medical solicitat de el, a însemnat că nu a avut un remediu eficace, astfel cum este garantat de art. 13 din Convenția. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns că deplasarea sa forțată în Angola va constitui o ingerință disproporționată cu drepturile sale art. 8 și, în acest context, a subliniat faptul că locuiește în Țările de Jos de la 11 ani și că primește tratament medical, precum și educație și formare, în țara respectivă. La 21 ianuarie 2010, Curtea a hotărât să comunice guvernului reclamantului de mai sus. La 4 martie 2010, Guvernul a informat Curtea că, într-o hotărâre din 2 martie 2010, ministrul justiției (ministrul van Justitie ) a decis să acorde reclamantului un permis de ședere ca extraterestru care, fără nicio vină, nu poate părăsi Țările de Jos ( Verblijf als vreemdeling die buiten zijn schuld nietuit Nederland kan vertrekken ). Reprezentantul reclamantului a informat Curtea la 3 martie 2010 că, având în vedere această dezvoltare, reclamantul nu a mai dorit să mențină cererea sa în fața Curții. Având în vedere cele de mai sus, și în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de protocolele sale, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în sensul articolului 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista de cazuri. Stanley Naismith Josep Casadevell Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 47880/07

by Miguel DALA

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 4 May 2010 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Luis López Guerra,

Ann Power,

judges,

and Stanley Naismith,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 19 October 2007,

Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court,

Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Mr Miguel Dala, an Angolan national who was born in 1989 and lives in Tilburg. He was represented before the Court by Mr J.J. Eizenga, a lawyer practising in Utrecht. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Deputy Agent, Ms L. Egmond, of the Ministry of Foreign Affairs.

The applicant, who is suffering from type-1 diabetes with complications, complained under Article 3 of the Convention that his return to Angola would cause him suffering and early death and would amount to inhuman and degrading treatment within the meaning of this provision. He also claimed that the Dutch authorities' failure to examine, firstly, whether a return to Angola would amount to treatment proscribed by Article 3 and, secondly, whether he would have access to the medical treatment required by him, meant he had not had an effective remedy as guaranteed by Article

13 of the Convention. Finally, the applicant complained that his forced removal to Angola would constitute a disproportionate interference with his Article 8 rights. In this context he pointed to the fact that he had been residing in the Netherlands since the age of 11, and that he had been receiving medical treatment, as well as education and training, in that country.

On 21 January 2010 the Court decided to give notice to the Government of the applicant's complaint detailed above.

On 4 March 2010 the Government informed the Court that in a decision of 2 March 2010, the Minister of Justice (

Minister van Justitie

) had decided to grant the applicant a residence permit for stay as an alien who, through no fault of his own, is unable to leave the Netherlands (

verblijf als vreemdeling die buiten zijn schuld niet uit Nederland kan vertrekken

). The applicant's representative informed the Court on 3 March 2010 that in view of this development the applicant no longer wished to maintain his application to the Court.

THE LAW

In the light of the foregoing, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application within the meaning of Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Stanley Naismith

Josep Casadevall

Deputy Registrar

President