Sanogo împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 32702/07 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 iulie 2010 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 30 iulie 2007, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Amadou Sanogo, este un național al Côtei d'Ivoire care s-a născut în 1981 și locuiește în Burgum. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Bosma, un avocat care practică în Assen. Guvernul olandez („Guvernul”) este reprezentat de agentul adjunct, dna L. Egmond, a Ministerului Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 19 decembrie 2001. Decizia finală a fost luată de Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat ( Afeling bestuursrechtspraak van de Raad van State ) la 1 martie 2007. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că ar avea un risc real de tratament în contravenție cu dispoziția respectivă dacă ar fi fost expulsat în Côte d'Ivoire. Notificarea LEI privind prezenta cerere a fost dată guvernului contestat la 21 octombrie 2009. La 9 februarie 2010, Guvernul a informat Curtea că reclamantul va primi un permis de ședere cu efect retroactiv și că formalitățile necesare în acest scop au fost în curs de finalizare.

Prin urmare, Curtea a solicitat reclamantului să facă observații cu privire la scrisoarea Guvernului și să indice dacă dorește să mențină cererea sa în funcție de aceste noi circumstanțe. La 9 martie 2010, reclamantul a confirmat că a fost eliberat un permis de ședere cu efect retroactiv începând cu 14 martie 2009. El a informat în continuare Curtea că dorește să își continue cererea pentru a obține o compensație pentru timpul pe care a petrecut-o în Țările de Jos fără venituri. El a indicat că guvernul a refuzat deja să-i plătească această compensație. La 7 aprilie 2010, Guvernul a informat în continuare Curtea că au refuzat într-adevăr cererea de compensare financiară a reclamantului. Se menționează că reclamantul se plânge inițial că expulzarea sa în Côte d'Ivoire ar constitui o încălcare a articolului 3 din Convenție.

Cu toate acestea, Curtea constată că reclamantul a fost eliberat acum cu un permis de ședere, astfel încât el nu mai este în pericol de a fi returnat în țara sa de origine și, prin urmare, problema plângută poate fi luată în considerare. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amenzi , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă.

În ceea ce privește cererea de compensare a reclamantului, Curtea reiterează că art. 41 din Convenția îi permite să acorde satisfacție echitabilă „partidei rănite” numai dacă a constatat anterior că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor în acest sens”, ceea ce nu a făcut în acest caz. Prin urmare, această cerere nu poate fi divertită. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Hotărăște să scoată cererea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 32702/07 by Amadou SANOGO against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6 July 2010 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judges, Santiago Quesada, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 July 2007, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Amadou Sanogo, is a national of Côte d'Ivoire who was born in 1981 and lives in Burgum. He is represented before the Court by Mr R. Bosma, a lawyer practising in Assen. The Dutch Government (“the Government”) are represented by their Deputy Agent, Ms L. Egmond, of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant unsuccessfully applied for asylum in the Netherlands on 19 December 2001. The final decision was taken by the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State ( Afdeling bestuursrechtspraak van de Raad van State ) on 1 March 2007. COMPLAINT The applicant complained under Article 3 of the Convention that he would face a real risk of treatment contrary to that provision if he were to be expelled to Côte d'Ivoire. THE LAW Notice of the present application was given to the respondent Government on 21 October 2009. On 9 February 2010 the Government informed the Court that the applicant would be granted a residence permit with retroactive effect and that the necessary formalities to that end were in the process of being completed.

Subsequently, the Court requested the applicant to comment on the Government's letter and to indicate whether he wished to maintain his application in light of these new circumstances. On 9 March 2010 the applicant confirmed that he had been issued a residence permit with retroactive effect from 14 March 2009 onwards. He further informed the Court that he wished to continue his application in order to obtain compensation for the time he had spent in the Netherlands without any income. He indicated that the Government had already refused to pay him such compensation. On 7 April 2010 the Government further informed the Court that they had indeed refused the applicant's request for financial compensation.

It is noted that the applicant originally complained that his expulsion to Côte d'Ivoire would constitute a violation of Article 3 of the Convention. However, the Court notes that the applicant has now been issued with a residence permit so that he is no longer at risk of being returned to his country of origin and the matter complained of can therefore be considered resolved. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. As regards the applicant's request for compensation, the Court reiterates that Article 41 of the Convention allows it to award just satisfaction to the “injured party” only if it has previously “[found] that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto”, which it has not in this case. Accordingly, this request cannot be entertained. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President