SANOGO v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SANOGO v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2010)
Decizia nr. 32702/07 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 6 iulie 2010 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 30 iulie 2007, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Amadou Sanogo, este un național al Côtei d'Ivoire care s-a născut în 1981 și locuiește în Burgum. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Bosma, un avocat care practică în Assen. Guvernul olandez („Guvernul”) este reprezentat de agentul adjunct, dna L. Egmond, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 19 decembrie 2001. Decizia finală a fost luată de Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat ( Afeling bestuursrechtspraak van de Raad van State ) la 1 martie 2007. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că ar avea un risc real de tratament în contravenție cu dispoziția respectivă dacă ar fi fost expulsat în Côte d'Ivoire. Notificarea LEI privind prezenta cerere a fost dată guvernului contestat la 21 octombrie 2009. La 9 februarie 2010, Guvernul a informat Curtea că reclamantul va primi un permis de ședere cu efect retroactiv și că formalitățile necesare în acest scop au fost în curs de finalizare. Prin urmare, Curtea a solicitat reclamantului să facă observații cu privire la scrisoarea Guvernului și să indice dacă dorește să mențină cererea sa în funcție de aceste noi circumstanțe. La 9 martie 2010, reclamantul a confirmat că a fost eliberat un permis de ședere cu efect retroactiv începând cu 14 martie 2009. El a informat în continuare Curtea că dorește să își continue cererea pentru a obține o compensație pentru timpul pe care a petrecut-o în Țările de Jos fără venituri. El a indicat că guvernul a refuzat deja să-i plătească această compensație. La 7 aprilie 2010, Guvernul a informat în continuare Curtea că au refuzat într-adevăr cererea de compensare financiară a reclamantului. Se menționează că reclamantul se plânge inițial că expulzarea sa în Côte d'Ivoire ar constitui o încălcare a articolului 3 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamantul a fost eliberat acum cu un permis de ședere, astfel încât el nu mai este în pericol de a fi returnat în țara sa de origine și, prin urmare, problema plângută poate fi luată în considerare. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amenzi , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. În ceea ce privește cererea de compensare a reclamantului, Curtea reiterează că art. 41 din Convenția îi permite să acorde satisfacție echitabilă „partidei rănite” numai dacă a constatat anterior că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor în acest sens”, ceea ce nu a făcut în acest caz. Prin urmare, această cerere nu poate fi divertită. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate Hotărăște să scoată cererea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului