ISSE SECK v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 6781/06, de către Mohamed ISSE SECK împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 mai 2011 ca Cameră compusă din: Josep Casadevill, Președintele, Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 17 februarie 2006, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Mohamed Isse Seck, a fost un național somal care s-a născut în 1964 și a trăit în Tilburg. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna L. Vellenga-van Nieuwkerk, un avocat practicant în Alkmaar. Guvernul olandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A.

Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns că expulzia sa în Somalia îl va expune la un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție. La 17 februarie 2006, președintele interimar al Secțiunii a hotărât, în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții, să informeze Guvernul, în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, că reclamantul nu ar trebui expulsat în Somalia până la 3 martie 2006. La 2 martie 2006, Curtea a hotărât să prelungească această măsură intermediară până la o notificare suplimentară. În același timp, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b), Curtea a hotărât să comunice guvernului plângerii reclamantei de mai sus, dar că guvernul nu ar trebui să fie invitat, în această etapă, să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei.

Prin scrisorile din 20 octombrie 2010 și 28 februarie 2011 reprezentantul reclamantului a informat Registrul că reclamantul a murit, că nici rude sau moștenitori nu au fost urmăriți și că (reprezentantul) a fost de acord că cazul a fost eliminat din lista de cazuri a Curții. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că niciun moștenitor al reclamantului nu a prezentat dorința de a continua cererea în sensul art. 37 § 1 din Convenție. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 6781/06 by Mohamed ISSE SECK against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 May 2011 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 17 February 2006, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Mohamed Isse Seck, was a Somali national who was born in 1964 and lived in Tilburg. He was represented before the Court by Mrs L. Vellenga-van Nieuwkerk, a lawyer practising in Alkmaar. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A.

Böcker, of the Ministry for Foreign Affairs. The applicant complained that his expulsion to Somalia would expose him to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention. On 17 February 2006 the Acting President of the Section decided, in the interests of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court, to indicate to the Government, under Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be expelled to Somalia until 3 March 2006. On 2 March 2006 the Court decided to prolong this interim measure until further notice. At the same time the Court decided, under Rule 54 § 2 (b), to give notice to the Government of the applicant’s complaint detailed above but that the Government should not, at that stage, be invited to submit written observations on the admissibility and merits of the case.

By letters of 20 October 2010 and 28 February 2011 the applicant’s representative informed the Registry that the applicant had died, that no relatives or heirs had been traced, and that she (the representative) agreed to the case being struck out of the Court’s list of cases. THE LAW In the light of the foregoing, the Court concludes that no heirs of the applicant have come forward expressing a wish to pursue the application within the meaning of Article 37 § 1 of the Convention. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Josep Casadevall Deputy Registrar President