Publicat pe 11 martie 2024 SECȚIUNEA CINQUERILOR nr. 25200/23 și 32160/23 Maxime FEKI împotriva Franței și L.O împotriva Franței introduse la 20 iunie 2023 și respectiv la 14 august 2023 comunicate la 19 februarie 2024 Pentru titularii unui permis de ședere care poartă mențiunea "învățat" se referă la: "înscrierea pe listele reclamanților de locuri de muncă și, prin urmare, colectarea alocațiilor aferente acestui statut." Primul reclamant, de naționalitate tunisiană până la naturalizarea sa franceză în aprilie 2023, a locuit în Franța sub acoperirea unui permis de ședere temporară care poartă mențiunea "învățător" care i-a permis să lucreze, cu titlu accesoriu, până la 60% din durata anuală de lucru. Acesta a încheiat un contract de învățământ cu jumătate de normă, încheiat la 31 august 2021 și a solicitat includerea sa pe lista persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. La 23 septembrie 2020, directorul Agenției pentru ocuparea forței de muncă a refuzat înregistrarea sa pe motiv că permisul de ședere pe care îl deținea nu îi permitea să-și primească cererea, ceea ce l-a privat în special de orice alocație pentru statutul de reclamant de loc de muncă. 5221-48 din Codul muncii, pe care se baza această decizie, nu includea, în versiunea sa aplicabilă faptelor din speță, titlul de ședere mai ales printre titlurile care deschideau dreptul, pentru resortisanții străini, la o includere pe lista reclamanților de locuri de muncă. Primul reclamant sesizează instanța administrativă cu privire la o hotărâre de refuz al înscrierii pe lista persoanelor în căutarea unui loc de muncă. El susține că art. R. 5221-48 din Codul muncii constituia o discriminare pe motive de naționalitate, contrar art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. La 6 iulie 2021, Tribunalul Administrativ a respins cererea sa. El a considerat că studenții admiși în mod regulat să locuiască pe teritoriul Franței pentru a continua studiile nu erau, având în vedere scopul urmărit de dispozițiile Codului muncii care le conferă dreptul lucrătorilor privați de muncă și care caută un loc de muncă la locul de muncă înscris pe lista persoanelor în căutarea unui loc de muncă și la perceperea unui venit de înlocuire, într-o situație de drept și de fapt identică cu cea a străinilor admiși să locuiască în mai multe locuri de muncă, care să stabilească în mod durabil centrul intereselor lor private și familiale sau în special pentru a exercita o activitate profesională în acest stat. El a considerat că nu se aflau într-o situație mai asemănătoare cu cea a studenților francezi, care aveau vocație pe piața forței de muncă din Franța. În cele din urmă, instanța administrativă a decis că, în cazul în care reclamantul ar fi susținut contribuția sa la finanțarea sistemului de asigurare a șomajului, nu ar fi rezultat din dispozițiile Codului muncii pe care numai contribuția la acest regim ar fi permis să le beneficieze. Primul reclamant s-a ocupat de casarea în fața Consiliului de Stat împotriva acestei hotărâri. martie 2023, Consiliul de Stat a respins recursul său. El a considerat că resortisanții străini titulari de permis de ședere studentul se află într-o situație diferită, având în vedere obiectul la care se face referire pe lista reclamanților de locuri de muncă, pe de o parte, a resortisanților francezi sau a resortisanților străini admiși la ședere în temeiul unui titlu care îi autorizează să desfășoare orice activitate profesională salariată fără limită de timp și, pe de altă parte, a străinilor admiși la ședere special pentru a desfășura o activitate profesională salariată sau asimilată. El a adăugat că diferența de tratament era legată de obiectul includerii pe listă și nu era în mod evident disproporționată. Cel de-al doilea reclamant, de naționalitate cameruneză, a fost înscris pentru prima dată pe lista reclamanților de locuri de muncă în 2010. Acesta a încheiat mai multe contracte de muncă succesive între 2010 și 2016 și a început, în ianuarie 2017, o formare profesională în calitate de elev avocat. La data de 22 februarie 2018, agenția Pôté Ã â â â â â â â â â â â â â â â â â . a fost încheiată înscrierea sa pe lista persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă pe motiv că permisul său de ședere a fost menționat La 14 octombrie 2022, Tribunalul administrativ și-a respins cererea din aceleași motive ca și cele din hotărârea pronunțată la 6 iulie 2021 în privința primului reclamant. Cel de-al doilea reclamant s-a ocupat de casarea în fața Consiliului de Stat. Acesta din urmă și-a declarat recursul neacceptat printr-o decizie din 27 aprilie 2023. Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1. Cei doi reclamanți susțin că dreptul la liberă circulație, în calitate de titular al unui permis de ședere care poartă mențiunea "atmosferă" și "inclus pe listele persoanelor în căutarea unui loc de muncă" și, în consecință, de a percepe alocațiile aferente acestui statut, este constituit dintr-o discriminare pe motive de cetățenie care nu se bazează pe nicio justificare obiectivă. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Au fost victime ale discriminării contrare art. 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (Gaygusuz c. Austria, 16 septembrie 1996, Rec. 1996 IV, p. 1142, § 42, Koua Poirez c. Franța, nr. 40892/98, § 46, CEDH 2003 X și Luczak c. Polonia, n 77782/01, § 47-48, 27 noiembrie 2007)? În special, reclamanții au suferit o diferență de tratament în ceea ce privește faptul că nu erau autorizați să se înscrie pe listele reclamanților de locuri de muncă din cauza permisului lor de ședere care poartă mențiunea "în cazul în care:" diferența de tratament urmărea un scop legitim și avea o justificare rezonabilă?
Publié le 11 mars 2024
Requêtes n
os
25200/23 et 32160/23
Maxime FEKI contre la France
et L.O contre la France
introduites respectivement
le 20 juin 2023 et le 14 août 2023
communiquées le 19 février 2024
Les requêtes concernent l’impossibilité, pour les titulaires d’un titre de séjour portant la mention « étudiant », de s’inscrire sur les listes de demandeurs d’emploi et, par voie de conséquence, de percevoir les allocations attachées à ce statut.
Le premier requérant, de nationalité tunisienne jusqu’à sa naturalisation française en avril 2023, séjourna en France sous couvert d’une carte de séjour temporaire portant la mention « étudiant » qui l’autorisait à travailler, à titre accessoire, à hauteur de 60 % de la durée de travail annuelle. Il obtint un contrat d’enseignement à temps partiel qui prit fin le 31 août 2021 et sollicita alors son inscription sur la liste des demandeurs d’emploi. Le 23 septembre 2020, le directeur de l’agence Pôle Emploi refusa son inscription au motif que le titre de séjour dont il était titulaire ne lui permettait pas de faire droit à sa demande, ce qui le priva notamment de toute allocation attachée au statut de demandeur d’emploi. En effet, l’article R. 5221-48 du code du travail, sur lequel était fondée cette décision, n’incluait pas, dans sa version applicable aux faits de l’espèce, le titre de séjour «
étudiant
» parmi les titres qui ouvrent droit, pour les ressortissants étrangers, à une inscription sur la liste des demandeurs d’emploi.
Le premier requérant saisit le tribunal administratif d’une requête tendant à l’annulation de la décision de refus d’inscription sur la liste des demandeurs d’emploi. Il soutint que l’article R. 5221-48 du code du travail instituait une discrimination fondée sur la nationalité, contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1.
Le 6 juillet 2021, le tribunal administratif rejeta sa requête. Il jugea que les étudiants régulièrement admis à séjourner sur le territoire français pour y poursuivre des études n’étaient pas, au regard de la finalité poursuivie par les dispositions du code du travail ouvrant droit aux travailleurs privés d’emploi et recherchant un emploi à l’inscription sur la liste des demandeurs d’emploi et à la perception subséquente d’un revenu de remplacement, dans une situation de droit et de fait identique à celle des étrangers admis au séjour dans la perspective d’y établir durablement le centre de leurs intérêts privés et familiaux ou spécifiquement pour y exercer une activité professionnelle. Il considéra qu’ils ne se trouvaient pas davantage dans une situation identique à celle des étudiants français, lesquels ont vocation à s’insérer sur le marché du travail français. Enfin, le tribunal administratif estima que si le requérant soutenait avoir contribué au financement du régime d’assurance chômage, il ne résultait pas des dispositions du code du travail que le seul fait de cotiser à ce régime ouvre droit à en bénéficier.
Le premier requérant se pourvut en cassation devant le Conseil d’État contre ce jugement.
Le 1
er
mars 2023, le Conseil d’État rejeta son pourvoi. Il considéra que les ressortissants étrangers titulaires de la carte de séjour «
étudiant » se trouvent dans une situation différente, au regard de l’objet de l’inscription sur la liste des demandeurs d’emploi, d’une part, des ressortissants français ou des ressortissants étrangers admis au séjour en vertu d’un titre les autorisant à exercer toute activité professionnelle salariée sans limitation de durée et, d’autre part, des étrangers admis au séjour spécifiquement pour y exercer une activité professionnelle salariée ou assimilée. Il ajouta que la différence de traitement était en rapport avec l’objet de l’inscription sur cette liste et n’était pas manifestement disproportionnée.
Le second requérant, de nationalité camerounaise, fut inscrit pour la première fois sur la liste des demandeurs d’emploi en 2010. Il obtint plusieurs contrats de travail successifs, entre 2010 et 2016, puis débuta, en janvier 2017, une formation en qualité d’élève avocat. Le 22 février 2018, l’agence Pôle Emploi l’informa qu’il avait été mis fin à son inscription sur la liste des demandeurs d’emploi au motif que son titre de séjour mention « étudiant » n’ouvrait pas droit à l’inscription d’un ressortissant étranger sur cette liste.
Le second requérant effectua un recours hiérarchique auprès du directeur régional de Pôle Emploi, qui fut rejeté le 30 juillet 2018. Il saisit alors le tribunal administratif d’une requête tendant à l’annulation de la cessation de son inscription sur la liste des demandeurs d’emploi. Le 14 octobre 2022, le tribunal administratif rejeta sa requête sur les mêmes motifs que ceux du jugement rendu le 6 juillet 2021 à l’égard du premier requérant.
Le second requérant se pourvut en cassation devant le Conseil d’État. Ce dernier déclara son pourvoi non admis par une décision du 27 avril 2023.
Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1, les deux requérants soutiennent que l’impossibilité, en tant que titulaires d’un titre de séjour portant la mention « étudiant », de s’inscrire sur les listes de demandeurs d’emploi et, par voie de conséquence, de percevoir les allocations attachées à ce statut, est constitutive d’une discrimination fondée sur la nationalité qui ne repose sur aucune justification objective.
Les requérants ont-ils été victimes d’une discrimination contraire à l’article
14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n
o
1 (
Gaygusuz c. Autriche
, 16
septembre 1996,
Recueil
1996
‑
IV, p.
1142, §
42,
Koua Poirrez c.
France
, n
o
40892/98, §
‑
X et
Luczak c.
Pologne
, n
o
77782/01, §§ 47-48, 27 novembre 2007) ?
En particulier, les requérants ont-ils subi une différence de traitement en ce qu’ils n’étaient pas autorisés à s’inscrire sur les listes de demandeurs d’emploi en raison de leur titre de séjour portant la mention «
étudiant
»
?
Dans l’affirmative, la différence de traitement poursuivait-elle un but légitime, et avait-elle une justification raisonnable ?