ZAVALIY v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ZAVALIY v. RUSSIA (CtEDO, 2010)
Prima secțiune decizia nr. 6320/06, de către Oleg Vasilievich ZAVALIY împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 20 mai 2010 în calitate de cameră compusă de: Christos Rozakis, președinte, Anatoly Kovler, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 decembrie 2005, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Oleg Vasilievich Zavaliy, este un național rus care s-a născut în 1971 și a trăit până la arestarea sa în orașul Priozyorsk, regiunea Leningrad. El este reprezentat în fața Curții de Dl B. Logvinenko, avocat practicant la Sf. Petersburg. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Autoritățile fiscale au instituit o procedură penală împotriva reclamantului, suspectând că a comis o serie de jafuri agravate, în același timp fiind membru al unei bande criminale organizate. La 15 aprilie 2004, reclamantul a fost arestat. Detenția sa a fost prelungită ulterior în mai multe ocazii având în vedere gravitatea acuzațiilor împotriva acestuia și responsabilitatea sa față de abscond, re-offend și perturbă cursul justiției. Rezultatul procedurii penale împotriva reclamantului este necunoscut. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ §§ §§ § 3 și 4 din Convenție că detenția sa era ilegală, că nu i s-a oferit posibilitatea de a participa la anumite audieri de detenție, că detenția sa a fost extrem de lungă și că problemele de detenție au fost examinate cu o întârziere extremă. Prin scrisoarea din 22 septembrie 2009 observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 24 noiembrie 2009. Prin scrisoarea din 8 februarie 2010, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 24 noiembrie 2009 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 19 martie 2010. Cu toate acestea, nu a urmat niciun răspuns. Curtea constată că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Curtea consideră, prin urmare, că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.