GALKIN v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 13606/05 de Yevgeniy Petrovich GALKIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 28 ianuarie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, secretarul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 februarie 2005, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Yevgeniy Petrovich Galkin, este un național rus care s-a născut în 1977 și a trăit înaintea arestării sale în orașul Petrozavodsk din Republica Kareliya. El a fost reprezentat în fața Curții de Dl M. Shogin, avocat practicant la Petrozavodsk. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 iulie 2004, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de crimă și jaf agravat. Patru zile mai târziu, Tribunalul Orașului Petrozavodsk a autorizat detenția sa. La 31 august 2004, reclamantul a reținut dl. Detenția reclamantului a fost extinsă în mai multe ocazii cu o referire la gravitatea acuzațiilor și la răspunderea reclamantului față de abscond, re-offend și perturbă cursul justiției. În septembrie 2004, investigatorul a refuzat concedierea pentru o vizită a mamei reclamantului și a partenerului său feminin, susținând discreția investigatorului de a autoriza vizite. La 22 aprilie 2005, Curtea Supremă a Republicii Kareliya a considerat reclamantul vinovat ca fiind acuzat și condamnat la închisoarea de douăzeci de ani. La 29 august 2006, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut hotărârea, susținând motivele furnizate de instanța de judecată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 3, 5, 6 și 13 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a detenției sale în reținere, la restricția vizitelor familiale, la imposibilitatea de a face apel împotriva deciziei investigatorului în acest sens, la diferite încălcări procedurale comise de către instanțele interne în timpul procedurii în care au fost stabilite probleme de detenție, la componența ilegală a instanței de judecată și la evaluarea incorectă a dovezilor și la aplicarea legislației interne de către instanțele interne. HOTĂRÂREA La 16 septembrie 2008, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 16 ianuarie 2009, observațiile guvernului privind admisibilitatea și meritul cererii au fost primite. La 21 ianuarie 2009, Curtea a invitat reclamantul să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 25 martie 2009. La 26 februarie 2009, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Întrucât observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și fondurile nu au fost primite până la 25 martie 2009, la 11 iulie 2009, Curtea a trimis o scrisoare prin poștă înregistrată avocatului reclamantului, declarându-i că neaprobarea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. 37 din Convenția care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, este necesar.” Curtea constată că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. De asemenea, el a fost informat cu privire la o consecință a neaprovizionării observațiilor. Nu a fost primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și continue cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Președintele grefierului Christos Rozakis

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 13606/05

by Yevgeniy Petrovich GALKIN

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 28

January 2010 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 24 February 2005,

Having regard to the Court's decision to examine jointly the admissibility and merits of the case (Article 29 § 3 of the Convention),

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Yevgeniy Petrovich Galkin, is a Russian national who was born in 1977 and lived before his arrest in the town of Petrozavodsk in the Kareliya Republic. He was represented before the Court by

Mr M. Shogin, a lawyer practising in Petrozavodsk. The respondent Government were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 15 July 2004 the applicant was arrested on suspicion of aggravated murder and robbery. Four days later the Petrozavodsk Town Court authorised his detention. On 31 August 2004 the applicant retained Mr

Shogin as his counsel. The applicant's detention was extended on a number of occasions with a reference to the gravity of the charges and the applicant's liability to abscond, re-offend and pervert the course of justice.

In September 2004 the investigator refused leave for a visit by the applicant's mother and his female partner, alleging investigatory discretion to authorise visits.

On 22 April 2005 the Supreme Court of the Kareliya Republic found the applicant guilty as charged and sentenced him to twenty years' imprisonment. On 29 August 2006 the Supreme Court of the Russian Federation upheld the judgment, endorsing the reasons given by the trial court.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 3, 5, 6 and 13 of the Convention about the excessive length of his detention on remand, restriction of family visits, impossibility to appeal against the investigator's decision to that effect, various procedural violations committed by the domestic courts during proceedings in which detention matters had been determined, unlawful composition of the trial court, and incorrect assessment of evidence and application of the domestic law by the domestic courts.

THE LAW

On 16 September 2008 the application was communicated to the respondent Government.

On 16 January 2009 the Government's observations on the admissibility and merits of the application were received. On 21 January 2009 the Court invited the applicant to submit his written observations in reply by 25

March 2009.

On 26 February 2009 the English version of the Government's observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant's observations remained unaffected.

As the applicant's observations on the admissibility and merits had not been received by 25 March 2009, on 11 July 2009 the Court sent a letter by registered mail to the applicant's lawyer, advising him that the failure to submit the observations might result in the strike-out of the application. No response followed.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. His lawyer subsequently received a reminder thereof. He was also informed about a consequence of the failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President