PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 26525/05, de către Yuriy Leonidovich PURIS împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 25 noiembrie 2010 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 9 iunie 2005, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Yuriy Leonidovich Puris, este un național rus care s-a născut în 1969 și trăiește în Taganrog. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Kapanzhi, un avocat care practică în Taganrog. Guvernul rus („ Guvernul”) este reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 februarie 2004, reclamantul, un ofițer de poliție de rang înalt, a fost arestat pe suspect de furt de țevi de foraj și de malfeanță. La 13 mai 2004, reclamantul a fost eliberat. Mai 2004 reclamantul a fost arestat din nou și a rămas în custodie în așteptarea anchetei și procesului. La 21 februarie 2005, Tribunalul a constatat că reclamantul a fost vinovat de furt, malfăcătorie și subordonare a perjudecății și l-a condamnat la cinci ani și jumătate de închisoare. Curtea și-a bazat concluziile pe mărturiile numeroaselor martori, inclusiv martorii oculari și alți inculpați, probe fizice și documente, inclusiv o listă a apelurilor telefonice primite și primite de reclamant pe telefonul său mobil. Reclamantul a apelat, susținând că Tribunalul orașului și-a bazat verdictul pe dovezi inadmisibile. El a prezentat, printre altele, La 26 aprilie 2005, Curtea Regională Rostov a susținut condamnarea în substanță a reclamantului și a redus închisoarea cu trei luni. COMPLAINTĂ Reclamantul a susținut încălcarea art. 5 lit. (a) și (c) din Convenție. În special, el se plângea că nu au existat motive pentru arestarea inițială și că detenția sa din 14 mai 2004 până la 21 februarie 2005 era ilegală. 8 din Convenția că colectarea informațiilor referitoare la apelurile telefonice pe care le-a făcut și primit pe telefonul său mobil a fost efectuată fără autorizație judiciară anterioară. 13 din Convenția pe care procurorul regional a refuzat să le întâmple proceduri penale împotriva procurorului asistent și a ofițerilor de poliție implicați în ancheta penală împotriva lui. Iulie 2009 observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamații pentru o satisfacție echitabilă în răspuns până la 18 septembrie 2009. Prin scrisoarea datată 19 Noiembrie 2009, trimis prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat și că nu a fost solicitat nici o prelungire a timpului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 9 decembrie 2009. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Președintele
Application no. 26525/05
by Yuriy Leonidovich PURIS
against Russia
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 25
November 2010 as a Chamber composed of:
Christos Rozakis,
President,
Nina Vajić,
Anatoly Kovler,
Elisabeth Steiner,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
judges,
and Søren Nielsen,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 9 June 2005,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Yuriy Leonidovich Puris, is a Russian national who was born in 1969 and lives in Taganrog. He is represented before the Court by Mr S. Kapanzhi, a lawyer practising in Taganrog. The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr G.
Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 3
February 2004 the applicant, a high-ranking police officer at the time, was arrested on suspicion of theft of drill pipes and malfeasance. On 13
May 2004 the applicant was released. On 14
May 2004 the applicant was arrested again and remained in custody pending investigation and trial.
On 21
February 2005 the Town Court found the applicant guilty of theft, malfeasance and subornation of perjury and sentenced him to five and a half years’ imprisonment. The court based its findings on the testimonies of numerous witnesses, including eyewitnesses and other defendants, physical evidence and documents, including a list of incoming and outgoing telephone calls made and received by the applicant on his mobile phone.
The applicant appealed, alleging that the Town Court had based its verdict on inadmissible evidence. He submitted,
inter alia
, that his telephone records had been obtained without prior judicial authorisation.
On 26
April 2005 the Rostov Regional Court upheld the applicant’s conviction in substance and reduced his imprisonment by three months.
The applicant alleged a violation of Article 5
§
1
(a) and
(c) of the Convention. In particular, he complained that there had been no grounds for his initial arrest and that his detention from 14
May 2004 to 21
February 2005 had been unlawful.
The applicant complained under Article
6
§§
1 and
2 of the Convention that the court had been biased and his conviction had been based on inadmissible evidence.
The applicant complained under Article
8 of the Convention that collection of the information concerning the telephone calls he had made and received on his mobile phone had been carried out without prior judicial authorisation.
The applicant complained under Article
13 of the Convention that the regional prosecutor had refused to institute criminal proceedings against the assistant prosecutor and police officers involved in the criminal investigation against him.
By letter dated 17
July 2009 the Government’s observations were sent to the applicant’s representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 18
September 2009.
By letter dated 19
November 2009, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of the applicant’s observations had expired and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant’s representative received this letter on 9
December 2009. However, no response has been received.
The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Søren Nielsen
Christos Rozakis
Registrar
President