Salimov împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 35776/05 de către Nazir Balabek Ogly SALIMOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 23 septembrie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 15 iulie 2005, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Nazir Balabek Ogly Salimov, este un național rus care s-a născut în 1959 și locuiește în Yekaterinburg. Guvernul rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 februarie 2004, reclamantul a fost arestat pe suspectul de a fi comis mită. El a susținut că după ce ofițerii de poliție de arest l-au ținut bătut cu un sac pe cap de câteva ore. La 6 februarie 2004, reclamantul a fost plasat în centrul de detenție nr. 1 la Yekaterinburg, unde a rămas până la 3 iunie 2005, potrivit reclamantului pe parcursul întregii perioade de detenție el a fost păstrat în celule suprapopulate în condiții foarte sălbatice. La 6 decembrie 2004, Curtea Regională Sverdlovskiy a declarat reclamantul vinovat de fraudă și l-a condamnat la patru ani și șase luni de închisoare. Prin decizia din 24 martie 2005, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut hotărârea.

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolelor 3, 5, 6, 7 și 8 din Convenție, că a fost tratat rău în timpul arestării sale, că condițiile de detenție în instituția nr. 1 a fost îngrozitor, că a fost deținut ilegal, că autoritățile investigatoare și instanțele au comis numeroase încălcări procedurale în timpul procedurii penale excesiv de lungi și că hei a restricționat în mod sever drepturile unui acuzat. Prin scrisoarea din 29 ianuarie 2010, observațiile Guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 2 aprilie 2010. Prin scrisoarea din 31 mai 2010, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 2 aprilie 2010 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului.

Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 35776/05 by Nazir Balabek Ogly SALIMOV against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 23 September 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 15 July 2005, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Nazir Balabek Ogly Salimov, is a Russian national who was born in 1959 and lives in Yekaterinburg. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 4 February 2004 the applicant was arrested on suspicion of having committed bribery. He alleged that following the arrest police officers had kept him handcuffed with a bag on his head for several hours. On 6 February 2004 the applicant was placed in detention facility no. 1 in Yekaterinburg where he remained until 3 June 2005. According to the applicant during the entire period of his detention he was kept in overcrowded cells in very poor sanitary conditions. On 6 December 2004 the Sverdlovskiy Regional Court found the applicant guilty of fraud and sentenced him to four years and six months' imprisonment. By the decision of 24 March 2005 the Supreme Court of the Russian Federation upheld the judgment.

COMPLAINTS The applicant complained under Articles 3, 5, 6, 7 and 8 of the Convention that he had been ill-treated during his arrest, that the conditions of his detention in facility no. 1 had been appalling, that he had been unlawfully detained, that the investigating authorities and courts had committed numerous procedural violations during the excessively lengthy criminal proceedings and that hey had had severely restricted his rights of an accused. THE LAW By letter dated 29 January 2010 the Government's observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 2 April 2010. By letter dated 31 May 2010, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 2 April 2010 and that no extension of time had been requested.

The applicant's attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant did not reply. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. André Wampach Christos Rozakis Deputy Registrar President