Kholodilin împotriva Rusiei

Prima secțiune decizia nr. 44435/06, de către Vitaliy Yuryevich KHOLODILIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 11 decembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, A. Kovler, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și dl Registrul Secțiunii Nielsen Având în vedere cererea depusă la 7 septembrie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. După deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Vitaliy Yuryevich Kholodilin, este un cetățean rus care s-a născut în 1975 și care în prezent îndeplinește o condamnare la închisoarea YaV 48/15 din Potatino, regiunea Chelyabinsk.

Guvernul rus („ Guvernul”) a fost reprezentat inițial de către Dl P. Laptev, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și ulterior de reprezentantul lor, dna V. Milinchuk. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 martie 1999, reclamantul a fost arestat, susținând că nu a fost întocmit niciun dosar al arestării sale și că niciun avocat nu a fost furnizat în scopul reprezentației sale. La 12 aprilie 1999, acuzațiile au fost acuzate împotriva reclamantului și el a fost reținut în așteptarea procesului. La 14 iunie 2000, Curtea Regională Chelyabinsk a condamnat reclamantul de complicitate într-o crimă agravată și l-a condamnat la zece ani de închisoare.

La 9 iunie 2001, Curtea Supremă a Rusiei a susținut hotărârea în apel. La 15 decembrie 2004, Presidiumul Curții Supreme a Rusiei, în urma cererilor reclamantului, a anulat condamnarea prin revizuire de supraveghere, deoarece instanța care a condamnat reclamantul nu a îndeplinit o cerință „finanțată prin lege” și a remis cazul pentru reexaminare. Curtea a ordonat să mențină restricția aleasă în ceea ce privește reclamantul nemodificat. La 24 iunie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a condamnat din nou reclamantul de complicitate într-o crimă agravată și l-a condamnat la zece ani de închisoare. 10 martie 2006 Curtea Supremă a Rusiei a susținut hotărârea privind recursul. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu i s-a dat ocazia de a participa la ședința de 15 Decembrie 2004 care i-ar fi permis să își prezinte poziția în ceea ce privește necesitatea reținerii sale și să furnizeze dovezile necesare.

El s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ § 1 litera (c) și al articolului 3 din Convenție că, în decizia sa din 15 decembrie 2004 de a menține restricția aleasă în ceea ce privește reclamantul nemodificat, instanța nu a indicat motive care justifică în continuare detenția reclamantului. La 23 ianuarie 2007, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 20 aprilie 2007, au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. Curtea a solicitat reclamantului să își prezinte observațiile scrise până la 21 iunie 2007. La 30 mai 2007, versiunea engleză a observațiilor Guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat.

Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 21 iunie 2007, la 1 octombrie 2007, reclamantul a fost informat prin poștă înregistrată că neaprobărea observațiilor ar putea duce la grevarea cererii. Reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din Convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta.

Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară, prin urmare, că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se scoată din listă cazul în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 44435/06 by Vitaliy Yuryevich KHOLODILIN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 11 December 2007 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mr A. Kovler, Mrs E. Steiner, Mr K. Hajiyev, Mr D. Spielmann, Mr S.E. Jebens, Mr G. Malinverni, judges, and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 7 September 2006, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Vitaliy Yuryevich Kholodilin, is a Russian national who was born in 1975 and currently serves a sentence of imprisonment in prison YaV 48/15 in Potatino, the Chelyabinsk Region.

The Russian Government (“the Government”) were initially represented by Mr P. Laptev, the former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by their Representative, Mrs V. Milinchuk. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 5 March 1999 the applicant was arrested. He alleged that no record of his arrest had been drawn up and that no lawyer had been provided for the purposes of his representation. On 12 April 1999 the charges were brought against the applicant and he was detained pending trial. On 14 June 2000 the Chelyabinsk Regional Court convicted the applicant of complicity in an aggravated murder and sentenced him to ten years’ imprisonment.

On 9 June 2001 the Supreme Court of Russia upheld the judgment on appeal. On 15 December 2004 the Presidium of the Supreme Court of Russia following the applicant’s requests quashed the conviction by way of supervisory review because the court which convicted the applicant failed to meet an “established by law” requirement and remitted the case for a retrial. The court ordered to keep the restraint chosen in respect of the applicant unchanged. On 24 June 2005 the Chelyabinsk Regional Court again convicted the applicant of complicity in an aggravated murder and sentenced him to ten years’ imprisonment. On 10 March 2006 the Supreme Court of Russia upheld the judgment on appeal.

COMPLAINTS 1. The applicant complained under Article 5 § 4 of the Convention that he had not been given an opportunity to participate in the hearing of 15 December 2004 which would have enabled him to present his position as regards the necessity of his further detention and to provide for the required evidence. 2. He complained under Article 5 §§ 1 (c) and 3 of the Convention that in its decision of 15 December 2004 to keep the restraint chosen in respect of the applicant unchanged the court had not indicated any reasons justifying the applicant’s further detention. 3. The applicant further complained under Article 6 § 1 that the criminal proceedings against him lasted unreasonably long. THE LAW On 23 January 2007 the application was communicated to the respondent Government.

On 20 April 2007 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. The Court asked the applicant to submit his written observations by 21 June 2007. On 30 May 2007 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected. As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 21 June 2007, on 1 October 2007 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit observations might result in the strike-out of the application. The applicant did not reply. The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefore that the applicant does not intend to pursue his application.

Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case. In view of the above-mentioned, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President