- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 8 iunie 2010
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Nicio încălcare — Articolul 6
Alkes împotriva Turciei (nr. 2)
Traducere în română Auto
Reclamantul, născut în 1980, locuiește în prezent în Elveția. La 28 martie 1998, reclamantul a fost reținut în arest de poliție sub suspiciune de a fi membru al unei organizații ilegale. La 15 aprilie 1998, procurorul de la Curtea de Securitate de Stat de la Istanbul a depus un proiect de pronunțare împotriva reclamantului, acuzand-o în temeiul articolului 168 alineatul (2), al articolului 497 alineatul (2), al articolului 522, al articolului 55 alineatul (3), al articolului 33 și al articolului 40 din fostul Cod Penal cu aderarea la o organizație ilegală și la jaf armat. La 28 martie 2001, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul în temeiul articolelor 168 alin. (2) și 497 alin. (2) din fostul Cod Penal și l-a condamnat la opt ani și patru luni de închisoare pentru fosta infracțiune și la unsprezece ani și opt luni de închisoare pentru această ultimă infracțiune.
4616, care a reglementat eliberarea condiționată, suspendarea procedurii și executarea condamnărilor în ceea ce privește anumite infracțiuni comise înainte de 23 aprilie 1999, a trebuit să fie luată în considerare în executarea sentinței în legătură cu infracțiunile prevăzute la art. 497 alineatul (2). La o dată neespecificată, reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții de Securitate de Stat din Istanbul. La 29 aprilie 2002, Curtea de Casație a anulat hotărârea Curții de Securitate de Stat din Istanbul, constatând că clasificarea infracțiunii reclamantei era eronată. Curtea de Casație a susținut, de asemenea, că drepturile achiziționate de reclamant în fosta sa condamnare prin decizia din 28 martie 2001 au trebuit să fie protejate în noua hotărâre care va fi dictată de Curtea de Securitate de Stat din Istanbul.
10. Reclamantul a fost, prin urmare, judecat de nou în fața Curții de Securitate de Stat din Istanbul. La 24 ianuarie 2003, Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a condamnat reclamantul în temeiul articolului 146 alineatul (1) din fostul Cod Penal pentru încercarea de a submina ordinul constituțional și a condamnat-o la șaisprezece ani și la opt luni de închisoare. Curtea de Securitate de Stat a declarat în hotărârea sa că drepturile dobândite de reclamant au fost respectate deoarece, în prima hotărâre, reclamantul a fost condamnat la un total de douăzeci de ani de închisoare, în timp ce în noua hotărâre, sentința a fost redusă. 11. La 22 octombrie 2003, reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri argumentând, printre altele, că drepturile dobândite nu au fost protejate.
El a susținut că, deși sentința impusă de Curtea de Securitate de Stat din Istanbul în a doua hotărâre a fost mai mică decât cea inițială, în temeiul acesteia din urmă el ar fi fost eliberat condițional în temeiul Legii nr. 4616 după zece ani, îndeplinind astfel o sentință mai scurtă. 12. La 2 decembrie 2003, Curtea de Casație a susținut raționamentul în hotărârea Curții de Securitate de Stat din Istanbul și a respins recursul. 13. În urma intrării în vigoare a Noului Cod Penal la 1 iunie 2005, Curtea de Istanbul Assize a redeschis procedura împotriva reclamantului pentru a-și revizui sentința, în conformitate cu dispozițiile noului Cod Penal. Ca măsură intermediară, la 11 octombrie 2005, reclamantul a fost eliberat cu condiție până la rezultatul procedurii.
La 22 decembrie 2006, Curtea din Istanbul a constatat că dispozițiile fostului cod penal erau mai favorabile pentru reclamant și a hotărât, prin urmare, să nu aplice dispozițiile noului cod penal. La 13 noiembrie 2007, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. Între timp, după eliberarea sa, reclamantul a fugit în Elveția, unde locuiește în prezent. 14. Secțiunea 1 alin. (2) din Legea nr. 4616, prevede, printre altele, că persoanele care își îndeplinesc condamnarea la închisoare în urma condamnării pentru infracțiunile comise înainte de 23 aprilie 1999 au dreptul la o reducere de zece ani a condamnării totale în temeiul reglementărilor de executare relevante. Secțiunea 1 alin. (5) din prezenta lege prevede că dispozițiile articolului 1 nu se aplică, printre altele, articolele 146 și 168 din fostul Cod Penal.
15. art. 326 alineatul (4) din fostul cod de procedură penală prevede că, în cazul unui recurs interzis exclusiv de către acuzat sau de către procuror în beneficiul acuzatului, noua hotărâre nu poate impune o sentință mai severă decât cea inițială.
4. The applicant, who was born in 1980, currently resides in Switzerland.
On 28 March 1998 the applicant was taken into police custody on suspicion of membership of an illegal organisation. On 2 April 1998 he was placed in detention on remand.
On 15 April 1998 the public prosecutor at the Istanbul State Security Court filed a bill of indictment against the applicant, charging him under Articles 168 (2), 497 (2), 522, 55 (3), 33 and 40 of the former Criminal Code with membership of an illegal organisation and armed robbery.
On 28 March 2001 the Istanbul State Security Court convicted the applicant under Articles 168 (2) and 497 (2) of the former Criminal Code, and sentenced him to eight years and four months' imprisonment for the former offence and to eleven years and eight months' imprisonment for the latter offence. The State Security Court further stated that the provisions of Law no. 4616, which governed conditional release, the suspension of proceedings and the execution of sentences in respect of certain offences committed before 23 April 1999, had to be taken into account in the execution of the sentence in relation to the offence under Article 497 (2).
On an unspecified date the applicant appealed against the judgment of the Istanbul State Security Court. The public prosecutor did not lodge an appeal.
On 29 April 2002 the Court of Cassation quashed the judgment of the Istanbul State Security Court, finding that the classification of the applicant's offence had been erroneous. The Court of Cassation further held that the applicant's acquired rights in his former conviction by the decision dated 28 March 2001 had to be safeguarded in the new judgment which would be rendered by the Istanbul State Security Court.
The applicant was consequently tried afresh before the Istanbul State Security Court. On 24 January 2003 the Istanbul State Security Court convicted the applicant under Article 146 (1) of the former Criminal Code for attempting to undermine the constitutional order and sentenced him to sixteen years and eight months' imprisonment. The State Security Court stated in its judgment that the applicant's acquired rights had been observed because in the first judgment the applicant had been sentenced to a total of twenty years' imprisonment, whereas in the new judgment the sentence was reduced.
On 22 October 2003 the applicant appealed against this judgment arguing, inter alia, that his acquired rights had not been protected. He maintained that, although the sentence imposed by the Istanbul State Security Court in its second judgment had been lower than that originally imposed, under the latter he would have been conditionally released pursuant to Law no. 4616 after ten years, thus actually serving a shorter sentence.
On 2 December 2003 the Court of Cassation upheld the reasoning in the judgment of the Istanbul State Security Court, and dismissed the appeal.
Following the entry into force of the new Criminal Code on 1 June 2005, the Istanbul Assize Court reopened the proceedings against the applicant in order to review his sentence, pursuant to the provisions of the new Criminal Code. As an interim measure, on 11 October 2005 the applicant was conditionally released pending the outcome of the proceedings. On 22 December 2006 the Istanbul Assize Court found that the provisions of the former criminal code were more favourable to the applicant and therefore decided not to apply the provisions of the new Criminal Code. On 13 November 2007 the Court of Cassation rejected the applicant's appeal. In the meantime, following his release, the applicant fled to Switzerland, where he currently resides.
Section 1 (2) of Law no. 4616, stipulates, inter alia, that persons who were serving their prison sentences following a conviction in respect of crimes committed before 23 April 1999 were entitled to a ten year reduction in their total sentence under the relevant execution regulations. Section 1 (5) of this Law states that the provisions of Article 1 are not applicable to, inter alia, Articles 146 and 168 of the former Criminal Code.
Article 326 (4) of the former Code of Criminal Procedure stipulates that, upon an appeal lodged solely by the accused, or by the prosecutor for the benefit of the accused, the new judgment may not impose a sentence which is more severe than that which was imposed originally.