BERNANS v. LATVIA

Decizia nr. 18705/02 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), așezată la 15 iunie 2010 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, secretarul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 25 aprilie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDIU Cererea a fost depusă de dl Pāvels Bernāns, un cetățean leton care s-a născut în 1979. Reședința sa actuală nu este cunoscută. Guvernul leton („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Reine. Reclamațiile reclamantului privind condițiile de detenție în închisoarea Brasa și Grīva, un remediu eficace în acest sens și dreptul de a respecta corespondența lui au fost comunicate guvernului. Reclamantul a fost invitat să numească un reprezentant juridic. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 10 noiembrie 2009, trimisă prin post înregistrat la ultima adresă cunoscută a reclamantului (în Irlanda), reclamantul a fost notificat că perioada permisă pentru desemnarea unui reprezentant a expirat la 19 octombrie 2009 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Litere identice au fost trimise apoi prin post înregistrat la adresa reclamantului și a părinților săi la 6 și 7 ianuarie 2010. La 13 ianuarie 2010, mama reclamantului a semnat ca fiind primită scrisoarea Curții. Nu s-a primit niciun răspuns. Scrisorile trimise la adresa părinților reclamantului la 3 și 18 martie 2010 au fost returnate Curții ca fiind nedeclarate după expirarea termenului de depozitare. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Grefier Președintele

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 18705/02

by Pāvels BERNĀNS

against Latvia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 15

June 2010 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Elisabet Fura,

Boštjan M. Zupančič,

Alvina Gyulumyan,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 25 April 2002,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The application was lodged by Mr Pāvels Bernāns, a Latvian national who was born in 1979. His current residence is unknown. The Latvian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs

I.

Reine.

The applicant's complaints concerning the conditions of detention in Brasa and Grīva Prisons, an effective remedy in that regard, and right to respect for his correspondence were communicated to the Government. The applicant was invited to appoint a legal representative. No reply was received to the Registry's letter.

By letter dated 10 November 2009, sent by registered post to the applicant's last known address (in Ireland), the applicant was notified that the period allowed for designating a representative had expired on 19

October 2009 and that no extension of time had been requested. The applicant's attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The letter was returned as undeliverable. Identical letters were then sent by registered post to the applicant's and his parents' addresses on 6 and 7 January 2010. On 13 January 2010 the applicant's mother signed as having received the Court's letter. No reply was received. The letters sent to the applicant's parents' address on 3 and 18 March 2010 were returned to the Court as unclaimed after the storage time had expired.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President