Klopcovs și alții împotriva Letoniei

DECIZIA nr. 14042/02 de Boris KLOPCOVS și alții împotriva Letoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 9 februarie 2010 ca cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 23 iulie 2001, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Boriss Klopcovs, un național letton născut în 1951 („primul reclamant”), dl Roberts Žerebkovs, un național leton născut în 1970 („al doilea reclamant”) și dl Andrejs Ostelis, care nu a furnizat nicio informație cu privire la anul său de naștere și la naștere („al treilea reclamant”).

Guvernul leton („ Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna I. Reine. La 5 aprilie 2007, reclamațiile reclamanților cu privire la condițiile de detenție, dreptul de corespondență, presupunerea lipsă de remediere efectivă în aceste aspecte, precum și cu privire la presupusul obstacol al dreptului primului reclamant de a depune o cerere Curții au fost comunicate guvernului, care a prezentat observații cu privire la admisibilitatea și meritul. La 17 februarie 2009, președintele Camerei a hotărât să comunice Guvernului o întrebare suplimentară cu privire la acuzațiile primului reclamant de obstacol de către stat privind exercitarea efectivă a dreptului său de cerere, asigurate de art. 34 din Convenție.

Guvernul și-a prezentat observațiile cu privire la această întrebare, fiind că primul reclamant nu și-a prezentat observațiile în răspuns în termenul stabilit în acest scop. PROCEDURĂ La momentul depunerii cererii, cei trei solicitanți au fost reprezentați în fața Curții de către primul reclamant. În aceeași zi, în conformitate cu art. 3, 8, 13 și 34 din Convenția, în conformitate cu art. 54 § 2 litera (b) din Regulamentul de procedură, primul reclamant a fost obligat să numească un reprezentant în conformitate cu art. 36 §§ 2 și cu art. 4 din Regulamentul de procedură, care prevede, în măsura în care este cazul: „... În urma notificării cererii către partea contractantă contestată în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b), reclamantul ar trebui reprezentat în conformitate cu alineatul (4) din prezentul regulament, cu excepția cazului în care președintele Camerei hotărăște altfel…

4. (a) Reprezentantul acționând în numele reclamantului în conformitate cu alineatele (1) 2 și 3 din prezentul regulament sunt un avocat autorizat să practice în oricare dintre părțile contractante și să rezidă pe teritoriul unuia dintre ele, sau orice altă persoană aprobată de Președintele Camerei.” La 17 aprilie și 8 mai 2007, primul reclamant a scris Curții, cerând permisiunea de a prezenta propriul caz în temeiul articolului 36 § 3 din Regulamentul Curții. Președintele Camerei a hotărât să nu-i acorde concediu. Prin urmare, toate cele trei reclamante au fost solicitate să numească reprezentanți până la 1 august 2007. La 17 iulie 2007, primul reclamant a scris Curții, încercând din nou să își prezinte propriul caz.

Având în vedere decizia anterioră luată de președinte al Camerei, această cerere a fost respinsă. La 28 iulie 2007, cel de-al treilea reclamant a solicitat asistență juridică și a fost informat cu privire la cerințele de obținere a asistenței juridice. La 1 octombrie 2007, o cerere de asistență juridică a fost formulată, de asemenea, de către primul reclamant. În termenul stabilit de Curte, nu a fost primit niciun răspuns în acest sens de la niciuna dintre solicitanți. La 25 februarie 2009, când întrebarea suplimentară privind art. 34 din Convenție a fost comunicată guvernului, toți cei trei solicitanți au fost solicitați din nou să numească reprezentanți și au fost informați și cu privire la riscul de a fi eliminate de cererea lor din lista cazurilor de lipsă de reprezentare adecvată.

În răspuns, la 4 martie 2009, al doilea reclamant a solicitat asistență juridică și a fost informat cu privire la cerințele relevante. Până în prezent, el nu a prezentat documente care să permită Curții să stabilească dacă aceste cerințe au fost îndeplinite. La 23 aprilie 2009, timpul acordat primului reclamant pentru numirea unui reprezentant a fost prelungit. Ulterior, prin scrisorile din 11 și 12 mai 2009, primul reclamant a informat Curtea cu privire la opinia sa că el este cel mai calificat pentru a-și reprezenta propriile interese. În răspuns, i s-a amintit că președintele Camerei a decis că trebuie să fie reprezentat în conformitate cu articolele 2 și 4 din Regulamentul Curții. În scrisorile ulterioare, primul reclamant a continuat să insiste asupra faptului că el nu a fost rezident și/sau nu a putut să numească un reprezentant.

La 3 septembrie 2009, primul reclamant a prezentat o nouă cerere de asistență juridică. În răspuns, el a fost solicitat să prezinte documentele necesare până la 8 octombrie 2009. Octombrie 2009. Primul reclamant nu a prezentat niciunul dintre documentele solicitate. În schimb, la 26 octombrie 2009, el a scris din nou Curtea, insistând că nu a putut să numească un reprezentant. HOTĂRÂREA Curții reamintește că președintele Camerei a refuzat să acorde concediu primului reclamant să se reprezinte. În ciuda cererilor și rapoartelor repetate în mai mult de doi ani și jumătate, niciunul dintre reclamanții nu a desemnat un reprezentant, în ciuda posibilității acordării asistenței juridice și în ciuda avertizărilor repetate privind faptul că cererea lor ar putea fi eliminată din lista de cazuri a Curții.

Potrivit practicii Curții, nerespectarea cerinței de reprezentare juridică adecvată poate duce la întreruperea procedurii (a se vedea Grimaylo v. Ucraina (dec.), nr. 69364/01, 7 februarie 2006; Ivanchenko v. Ucraina (dec.) nr. 60726/00, 7 februarie 2006; și Akulov v. Rusia (dec.), nr. 74688/01, 8 martie 2007). În acest caz, Curtea nu vede niciun motiv să se dezvolte de această practică. Din aceste motive, Curtea constată că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Prin urmare, Curtea consideră că prezenta cerere ar trebui eliminată din lista sa de cauze. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cauze. Stanley Naismith Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 14042/02 by Boriss KLOPCOVS and Others against Latvia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9 February 2010 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Stanley Naismith, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 23 July 2001, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Mr Boriss Klopcovs, a Latvian national born in 1951 (“the first applicant”), Mr Roberts Žerebkovs, a Latvian national born in 1970 (“the second applicant”), and Mr Andrejs Ostelis, who did not provide any information on his year of birth and nationality (“the third applicant”).

The Latvian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs I. Reine. The applicants' complaints concerning the conditions of detention, the right of correspondence, the alleged lack of an effective remedy in those respects, as well as concerning the alleged hindrance of the first applicant's right to submit an application to the Court were communicated on 5 April 2007 to the Government, who submitted observations on the admissibility and merits. In the time allotted, no observations in reply were received from any of the applicants. On 17 February 2009 the President of the Chamber decided to communicate an additional question to the Government with regard to the first applicant's allegations of hindrance by the State of the effective exercise of his right of petition, ensured by Article 34 of the Convention.

The Government submitted their observations concerning that question. The first applicant failed to submit his observations in response within the time allotted for that purpose. PROCEDURE At the time of lodging of the application, all three applicants were represented before the Court by the first applicant. On the same day when notice of the applicants' complaints under Articles 3, 8, 13 and 34 of the Convention was given to the Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, the first applicant was required to appoint a representative in accordance with Rule 36 §§ 2 and 4 of the Rules of Court, which provides, in so far as relevant: “... Following notification of the application to the respondent Contracting Party under Rule 54 § 2 (b), the applicant should be represented in accordance with paragraph 4 of this Rule, unless the President of the Chamber decides otherwise…

4. (a) The representative acting on behalf of the applicant pursuant to paragraphs 2 and 3 of this Rule shall be an advocate authorised to practise in any of the Contracting Parties and resident in the territory of one of them, or any other person approved by the President of the Chamber.” On 17 April and 8 May 2007, the first applicant wrote to the Court, seeking leave to present his own case under Rule 36 § 3 of the Rules of Court. The President of the Chamber decided not to grant him leave. Accordingly, all three applicants were requested to appoint representatives by 1 August 2007. On 17 July 2007 the first applicant wrote to the Court, once again seeking leave to present his own case. Taking into account the earlier decision taken by the President of the Chamber, that request was denied.

On 28 July 2007 the third applicant requested legal aid and was informed of the requirements for obtaining legal aid. On 1 October 2007 a request for legal aid was made also by the first applicant. Within the time-limit set by the Court, no reply in this regard was received from either of the applicants. On 25 February 2009, when the additional question concerning Article 34 of the Convention was communicated to the Government, all three applicants were again requested to appoint representatives. They were also informed of the risk of their application being struck out of the list of cases for lack of proper representation. In response, on 4 March 2009 the second applicant requested legal aid and was informed of the relevant requirements.

To date he has failed to submit documents that would allow the Court to establish whether those requirements have been fulfilled. On 23 April 2009 the time granted to the first applicant for appointing a representative was extended. Subsequently, by letters of 11 and 12 May 2009, the first applicant informed the Court of his opinion that he was the best qualified person to represent his own interests. In response, he was reminded that the President of the Chamber had decided that he needed to be represented in accordance with Rule 36 §§ 2 and 4 of the Rules of Court. In subsequent letters the first applicant continued to insist that he was unwilling and/or unable to appoint a representative.

On 3 September 2009 the first applicant submitted a new request for legal aid. In response, he was requested to submit the required documents by 8 October 2009. That time-limit was subsequently extended until 25 October 2009. The first applicant did not submit any of the requested documents. Instead, on 26 October 2009 he once again wrote to the Court, insisting that he was unable to appoint a representative. THE LAW The Court recalls that the President of the Chamber refused to grant leave to the first applicant to represent himself. Despite repeated requests and reminders during more than two and a half years, none of the applicants has appointed a representative, notwithstanding the possibility of legal aid being granted and notwithstanding repeated warnings that their application might be struck out of the Court's list of cases.

According to the Court's practice, failure to comply with the requirement of proper legal representation may result in the discontinuation of the proceedings (see Grimaylo v. Ukraine (dec.), no. 69364/01, 7 February 2006; Ivanchenko v. Ukraine (dec.) no. 60726/00, 7 February 2006; and Akulov v. Russia (dec.), no. 74688/01, 8 March 2007). In the present case the Court sees no reason to deviate from that practice. For these reasons, the Court finds it established that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

Consequently, the Court considers the present application should be struck out of its list of cases. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stanley Naismith Josep Casadevall Deputy Registrar President