AZIM DENIZCILIK TICARET VE SANAYI LIMITED SIRKETI v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
AZIM DENIZCILIK TICARET VE SANAYI LIMITED SIRKETI v. UKRAINE (CtEDO, 2010)
Reclamantul, Azim Denizcilik Ticaret Ve Sanayi Limited Sirketi, este o companie turcă cu biroul său în Ereğli-Zonguldak, Turcia. A fost reprezentat în fața Curții de către dl Y. Efe, un avocat care practică în EreğliZonguldak. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl Y. Zaytsev, agentul lor. Guvernul turc și-a exercitat dreptul de a interveni (art. 36 § 1 din Convenție și art. 44 § 1 litera (b) din Regulamentul de judecată). Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul în care societatea reclamantă deține o navă, M/V Sevgin. La 28 noiembrie 2001 a fost angajată să transporte mărfuri ale Companiei Ucrainene V. la Izmayil, un port ucrainean, la Bartin, un port turc.
În acest scop, la 13 decembrie 2001, nava reclamantului a sosit la portul Izmayil. Potrivit reclamantului, nava a fost deteriorată atunci când a fost încărcată. După încărcarea de mărfuri pe navă, inspectorii independenți au dezvăluit că marfa a fost deteriorată din cauza scurgerii de apă prin o gaură în navă. La 28 ianuarie 2002, V. Societatea a instituit o procedură în Tribunalul Orașului Izmayil („Tribuna Păstrată”) împotriva reclamantului, cerând compensarea pentru marfa deteriorată. La 31 ianuarie 2002, la cererea lui V., Curtea a impus nava reclamantului pentru a asigura cererea. În mai 2002, Tribunalul Oraș a suspendat audițiile în două ocazii din cauza nerespectării părților. La 6 iunie 2002, Curtea de Oraș a permis cererea lui V. și i-a acordat 981.187.59 Hryvnyas ucrainean (UAH) în daune și 1.700 UAH în costuri și cheltuieli.
La 13 iunie 2002, Curtea de Oraș a adoptat o decizie care specifică faptul că hotărârea din 6 iunie 2002 ar putea fi pusă în aplicare prin vânzarea navei cu deșeuri. Potrivit companiei solicitante, acesta a fost notificat numai în această etapă cu privire la proceduri. La 19 iunie 2002, Serviciul de Stat a instituit o procedură de executare și la 21 iunie 2002 a atașat nava societății reclamante. La 22 octombrie 2002, Curtea Regională de Apel Odessa, hotărârea privind recursul societății reclamante, a susținut hotărârea din 6 iunie 2002, dar a anulat decizia din 13 iunie 2002, care a fost adoptată în absența părților. Aspectul a fost remis Tribunalului orașului, dar nu este clar din documentele disponibile dacă a fost luată vreo decizie asupra acestuia.
La 21 noiembrie 2002, la sfârșitul termenului de o lună de depunere a apelurilor împotriva hotărârilor judecătorești menționate în alin. La 25 noiembrie 2002, Curtea de district Illichivskyy din Odessa a anulat hotărârile judecătorilor din 19 și 21 iunie 2002, constatând că procedurile de aplicare a procedurii în cazul societății reclamante ar fi trebuit să fie efectuate de autoritățile turce în conformitate cu tratatul relevant dintre Ucraina și Turcia. Acesta a ordonat, de asemenea, ca societatea reclamantă să nu fie împiedicată de nimeni să utilizeze nava sa. Cu toate acestea, la 2 decembrie 2002, când echipajul a încercat să abordeze nava, ofițerii judecătorilor au interzis accesul lor. La 28 decembrie 2002, la cererea companiei solicitanți, Curtea de district Prymorskyy din Odessa a interzis vânzarea publică a navei reclamanților.
La 29 aprilie 2003, Curtea Regională de Apel a respins un recurs din partea judecătorilor împotriva acestei hotărâri. La 22 mai 2003, Curtea Municipală, în scopul executării parțiale a hotărârii din 6 iunie 2002, a recunoscut proprietatea lui V. drept asupra navei contestate. La 9 iunie 2003, această decizie a fost pusă în aplicare. La 21 iulie 2003, Procuratura Generală a informat reclamantul că a fost instituită o procedură penală împotriva funcționarilor judecătorilor pentru abuz de competențe. La 18 mai 2005, Curtea Supremă a permis, în parte, apelul companiei reclamante în cazare și a anulat hotărârile din 6 iunie și 22 octombrie 2002, ca fiind respinsă nefondată Tribunalului pentru o nouă examinare.
La 11 iulie 2005, Tribunalul a preluat cazul. Între 12 august și 28 noiembrie 2005 au fost suspendate patru audieri din cauza, printre altele, cererilor relevante ale societății reclamante. În ultima dată, societatea reclamantă a reclamat o revocare, cerând daune de la V. pentru pierderea navei sale. De asemenea, a solicitat amânarea audierii. Din acest motiv, la 29 noiembrie 2005, Tribunalul Orașului, după ce a permis cererea, a suspendat audierea până la 23 decembrie 2005. La 23 decembrie 2005, ședința a fost suspendată până la 31 martie 2006, datorită faptului că societatea reclamantă nu a participat la aceasta deoarece reprezentantul său a fost bolnav. La 31 martie 2006, Tribunalul Oraș a acordat V. La 27 aprilie 2006, societatea reclamantă a apelat.
La 19 octombrie 2006, Curtea Regională de Apel a susținut hotărârea. La 19 decembrie 2006, la sfârșitul termenului de două luni de depunere a apelurilor împotriva hotărârilor judecătorești de mai sus, societatea reclamantă a apelat în cazare. La 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel regională Kharkiv, care a acționat ca instanță de asociere, a respins recursul și a susținut hotărârile instanțelor inferiore.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.