SLUGA AND OTHERS v. SLOVENIA

DIRECȚIUNEA TERZĂ DECIZIE Adresele nr. 50455/06 și 50611/06 împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 6 iulie 2010 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererile de mai sus, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, având în vedere acordurile de decontare semnate de părți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt toți cetățenii sloveni care trăiesc în Slovenia. Reclamanții dl Franc Sluga, dna Veronika Brank, dl Ivan Rupert și dl Marko Milačič au fost reprezentați în fața Curții de dl Leon Benigar Tošič, un avocat care practică în Ljubljana. dna Karmen Kramerger-Zonda a fost reprezentată în fața Curții de dl Jurij Žorž, un avocat care practică în Koper. Guvernul sloven („ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General de Stat. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost părți la procedurile civile care au fost în cele din urmă rezolvate (pravnomočno končan postopak ) înainte de 1 ianuarie 2007, adică, înainte de Legea 2006 privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Legea 2006”) au devenit operaționale. ulterior, au depus apeluri la punctele de drept cu Curtea Supremă (Vrhovno sodišče COMPLAINTS Toate reclamanții se plângeau în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurilor civile și în temeiul articolului 6 § 1 13 din Convenția privind lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. HOTĂRÂREA În prezent, Curtea constată că, după ce guvernul a primit notificarea cererilor în 2009, ei au prezentat observațiile lor și au informat Curtea că au făcut o propunere de soluționare fiecăruia dintre reclamanți. Prin acordurile de decontare semnate de Oficiul Procurorului de Stat și de reclamanții, primul a recunoscut o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și a acceptat să plătească reclamanților prejudiciile morale suportate și costurile și cheltuielile suportate. Pentru reclamanții dl Franc Sluga, dna Veronika Brank, dl Ivan Rupert și dl. Marko Milačič Guvernul a oferit 5.000,00 EUR fiecare pentru prejudiciile morale suportate și 716,06 EUR în comun pentru costurile și cheltuielile suportate.Dna Karmen Kramerger-Zonda, Guvernul a oferit 2.520,00 EUR pentru prejudiciile morale suportate și 433,96 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate. Reclamanții au acceptat sumele ca compensare integrală pentru daunele suportate din cauza lungii procedurii de mai sus și au renunțat la orice alte cereri împotriva Republicii Sloveniei în ceea ce privește prezenta plângere. La 1 octombrie 2009, reclamanții dl Franc Sluga, dna Veronika Brank, dl Ivan Rupert și dl Marko Milačič au informat Curtea că au ajuns la o soluție cu biroul procurorului statului și că doresc să își retragă cererea prezentată în fața Curții. În mod similar, dna Karmen Kramerger-Zonda a informat Curtea la 17 februarie 2010 pe care a ajuns la o înțelegere cu Procurorul de Stat și dorește să-și retragă cererea introdusă în fața Curții. 10. Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia, este necesar.” 11. Curtea ia act de faptul că, după soluționarea atinsă între părți, această chestiune a fost rezolvată la nivel intern și că reclamanții nu doresc să își persecute cererile și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție sau în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). 12. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide să se alăture cererilor; decide să se excludă cererile din lista cazurilor sale.

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 50455/06 and 50611/06

against Slovenia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 6

July

2010 as a Committee composed of:

Elisabet Fura,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Ineta Ziemele,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar,

Having regard to the above applications,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having regard to the settlement agreements signed by the parties,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicants are all Slovenian nationals who live in Slovenia.

2.

The applicants Mr Franc Sluga, Ms Veronika Brank, Mr Ivan Rupert and Mr Marko Milačič were represented before the Court by Mr Leon Benigar Tošič, a lawyer practising in Ljubljana. Ms Karmen Kramberger-Zonta was represented before the Court by Mr Jurij Žorž, a lawyer practicing in Koper.

3.

The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

Lucijan Bembič, State Attorney-General.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

4.

The applicants were parties to civil proceedings which were finally resolved (

pravnomočno končan postopek

) before 1 January 2007, that is, before the 2006 Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay (“the 2006 Act”) became operational.

5.

Subsequently, they lodged appeals on points of law with the Supreme Court (

Vrhovno sodišče

).

COMPLAINTS

6.

All the applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of civil proceedings and under Article

13 of the Convention about the lack of an effective domestic remedy in that regard.

THE LAW

7.

In the present cases, the Court notes that, after the Government had been given notice of the applications in 2009, they submitted their observations and informed the Court that they had made a settlement proposal to each of the applicants.

8.

By the settlement agreements signed by the State's Attorney's Office and the applicants, the former acknowledged a violation of the right to a trial within a reasonable time and accepted to pay the applicants the non-pecuniary damage sustained and costs and expenses incurred. To the applicants Mr Franc Sluga, Ms Veronika Brank, Mr Ivan Rupert and Mr

Marko Milačič the Government offered 5.000,00 EUR each for the non-pecuniary damage sustained and 716,06 EUR jointly for the costs and expenses incurred. To the applicant Ms Karmen Kramberger-Zonta the Government offered 2.520,00 EUR for the non-pecuniary damage sustained and 433,96 EUR for the costs and expenses incurred. The applicants accepted the amounts as full compensation for the damage sustained due to the length of the above proceedings and waived any further claims against the Republic of Slovenia in respect of this complaint.

9.

On 1 October 2009 the applicants Mr Franc Sluga, Ms Veronika Brank, Mr Ivan Rupert and Mr Marko Milačič informed the Court that they had reached a settlement with the State's Attorney's Office and that they wished to withdraw their application introduced before the Court. Similarly, the applicant Ms Karmen Kramberger-Zonta informed the Court on 17

February

2010 that she had reached a settlement with the State's Attorney's Office and that she wished to withdraw her application introduced before the Court.

10.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application; or

(b)

the matter has been resolved;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

11.

The Court takes note that following the settlement reached between the parties the matter has been resolved at the domestic level and that the applicants do not wish to pursue their applications. It is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols does not require the examination of the application to be continued (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

12.

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention.

For these reasons, the Court

Decides

to join the applications;

Decides

to strike the applications out of its list of cases.

Santiago Quesada

Elisabet Fura

Registrar

President