CtEDO 31.08.2010 Auto

PALADE v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
31.08.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PALADE v. ROMANIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Grigore Palade, este un cetățen român care s-a născut în 1963 și locuiește în Galați. La 13 iunie 2001, reclamantul a ucis G.C. în apartamentul acestuia, a tăiat corpul victimei în bucăți și a eliminat unele dintre ele în gunoiuri din jurul orașului. El a fost prins de poliție la 18 iunie 2001 în timp ce încerca să părăsească țara. El a fost condamnat pentru crimă și condamnat de instanța de primă instanță la 11 februarie 2003. Hotărârea a devenit finală la 8 decembrie 2004. În timpul procesului penal împotriva acestuia și procedura se plângea în cazul în care reclamantul a rămas în detenție. Între noiembrie 2001 și iunie 2003 a fost publicată o serie de articole în ziarul local Monitorul de Galați privind procesul penal împotriva reclamantului. Următoarele articole au fost prezentate de solicitant: – „The Butcher 'Gogu' angajat judecată” („Măcelarul 'Gogu', trimis în judecată”), scrisă la 10 noiembrie 2001 de C.S.; – „Acuzarea horrorului” („Rechizitoriul groazei”) un articol detaliat scris la 15 noiembrie 2001 de aceeași C.S.; – “Gogu 'the Butcher'' judecată amânată” (“Procesul lui Gogu 'Măcelaru' a fost amânat”), scris la 1 februarie 2002 de aceeași C.S.; – “Key-witness in Gogu the Butcher” judecată” (“Martor-cheie ‚n Procesul lui Gogu Măcelar”), scrisă la 26 aprilie 2002 de E.T.; – “Gogu Butcher este prinsată în juniul lui”.” O fotografie a chipului reclamantului a însoțit articolele publicate la 15 noiembrie 2001 și 17 decembrie 2002. Alineatul introductiv al articolului din V.T. a citit următoarele: „Omul care, acum doi ani, și-a ucis prietenul, și-a tăiat corpul în mai multe bucăți și-a răspândit organele interne în jurul orașului, a apelat împotriva hotărârii prin care a fost condamnat la 19 ani de închisoare.” Articolul a continuat să reitereze faptele principale ale cazului, calificarea acordată de procuror la crimele comise, faptul că „[prima instanță] a pus o dispută asupra apartamentului reclamantului pentru a asigura plata compensației”, și că „avocatul apărării a încercat să acorde în greutate ideea că reclamantul nu a fost mental responsabil atunci când a comis crima” (“nu era în toatețile”), dar că „expertul psihiatric evaluarea criminalului a suferit că el a fost responsabil pentru actele sale”. În sfârșit, V.T. a raportat prima audiere în procedura de apel, după cum urmează: „... [Reclamantul] a cerut judecătorilor ... să constate că a fost provocat de victima care, presupunând, a încercat să-l omoare. Acest aspect nu justifică horrorul [reclamantul] comis după ...” 7. La 8 iulie 2003, reclamantul a depus o plângere penală pentru difamare împotriva Monitorul de Galați și reporterilor săi, oferind ca exemplu articolul publicat de V.T. la 23 iunie 2003. El a solicitat 20.000 de dolari SUA în daune. El a susținut că el a fost difamat de numele dat lui "Gogu Butcher" și de menționarea presupusei sale nebunii, care nu au fost dovedit de niciun raport medical. Curtea de District din Galați a avut treisprezece audieri în acest caz. La ședința din 10 octombrie 2003, la cererea instanței, reclamantul și-a clarificat plângerea ca se referă numai la V.T. La 7 și 28 noiembrie 2003, reclamantul a solicitat asistență juridică, susținând că situația financiară a fost precariată. La 6 februarie 2004, instanța și-a respins cererea ca fiind nefondată, după ce a efectuat controalele necesare. 10. La 7 mai 2004, reclamantul a solicitat ca alte articole publicate despre procesul său penal să fie adăugate în acest caz. Curtea a remarcat că reclamantul a fost reținut, a considerat dificil să obțină dovezi și, prin urmare, a ordonat ziarului să prezinte copii ale celorlalte articole. 11. Editorul a informat instanța că nu au fost publicate alte articole. În audierea din 1 octombrie 2004, reclamantul a contestat această informație și a solicitat instanței o nouă amânare pentru a adăuga exemplarele altor articole relevante. Cu toate acestea, instanța a remarcat că, la 5 martie 2004, reclamantul a declarat că nu a dorit să prezinte alte dovezi și că, în orice caz, a avut suficient timp, de la începutul procedurii, pentru a produce copii ale altor articole pe care le-ar fi putut considera relevante. Prin urmare, aceasta a respins cererea și a continuat să audă dovezi din partea părților și a procurorului, după care a retras pentru deliberări. 12. Curtea și-a pronunțat hotărârea 15 octombrie 2004. Acesta a achitat jurnalistul din motivele că nu a avut intenția de a insulta sau difama reclamantul și că a acționat în limitele profesiei sale și a bazat articolul pe deciziile judecătorești care, în opinia sa, constituie surse credibile. Țările relevante ale hotărârii se citesc după cum urmează: „Actualele [acuzate de inculpat] nu constituie infracțiune de insultă sau difamare, deoarece inculpatul nu a acționat cu intenția de a comite o astfel de infracțiune. Inculpatul a avut obligația profesională de a raporta cu privire la chestiunile actuale de interes public ... Având în vedere gravitatea extremă a infracțiunii imputate victimei și consecințele sale sociale, victima s-a expus la dezaprobarea publică (public oprobriu); acuzatul nu a intenționat să difame sau să insulte victima, ci mai degrabă să-și îndeplinească obligația de a informa publicul despre actele sale. Acuzatul este un jurnalist și victima obișnuia să lucreze pentru o companie care a crescut și prelucrat păsări de curte; prin urmare, un anumit grad de exagerare în descrierea victimei în titlul de titlu este acceptabil. În plus, ... acuzatul a scris că victima a fost responsabilă mental pentru actele sale și este un fapt bine cunoscut că numai o persoană care este responsabilă mental poate fi condamnată ... Hotărârea instanței a fost o sursă oficială și credibilă pentru inculpat atunci când a redactat articolul; prin urmare, este evident că prin prezentarea victimei ca fiind responsabil mental pentru actele sale, el nu a avut nici o intenție de a interfera cu reputația victimei.” 13. Reclamantul a apelat. În fața Curții de județ Galați s-a plâns în legătură cu achitarea și a considerat că dreptul său de a prezenta cazul său a fost limitat în mod corespunzător, deoarece nu a beneficiat de asistență judiciară, nu a solicitat dovezi suplimentare. 14. Într-o decizie finală din 7 aprilie 2005, Curtea de județ a susținut hotărârea judecătorului de primă instanță. Curtea județului a reexaminat faptele și dovezile și a concluzionat că jurnalistul nu a avut intenția de a insulta sau difama reclamantul și că afirmațiile care se plângeau nu au fost capabile să producă astfel de consecințe. De asemenea, a considerat că, având în vedere natura infracțiunii și situația reclamantului, el a fost capabil de a se apăra.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă