CtEDO 14.02.2012 AI

KOSTOV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
14.02.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KOSTOV c. BULGARIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cerere nr. 30009/08

Krasimir Stoyanov KOSTOV

împotriva Bulgariei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședință pe 14 februarie 2012 într-o cameră compusă din:

Lech Garlicki, președinte,

David Thór Björgvinsson,

Päivi Hirvelä,

George Nicolaou,

Ledi Bianku,

Zdravka Kalaydjieva,

Vincent A. De Gaetano, judecători,

și de Fatoș Aracı, grefieră adjunctă de secțiune

Având în vedere cererea susmentionată introdusă pe 22 aprilie 2008,

După delibărări, render următoarea decizie:

1.

Reclamantul, M. Krasimir Stoyanov Kostov, este un cetățean bulgar, născut în 1964. El este în prezent încarcerat la penitenciarul Bobov dol unde execută o pedeapsă perpetuă. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dna S. Stefanova și M. Ekimdzhiev, avocați la Plovdiv.

A.

Circumstanțele cauzei

2.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Urmărirea penală împotriva reclamantului

3.

Pe 12 noiembrie 2001, lângă orașul Antonovo, poliția a descoperit o mașină carbonizată cu un cadavru carbonizat pe scaunul șoferului. În aceeași zi, un ofițer de urmărire de la serviciul de instrucție din Targovishte a deschis urmărire penală pentru crimă împotriva persoanei X.

4.

Victima a fost identificată: era un comerciant din orașul Omurtag, numit M.H. Organele de urmărire au întreprins demersuri pentru a găsi criminalul. Reclamantul a fost arestat pe 17 noiembrie 2001 și acuzat de crima M.H. El a negat orice implicare în crimă în cursul interogatoriului. Pe 20 noiembrie 2001, tribunalul regional din Targovishte l-a plasat în arest preventiv.

5.

În cursul anchetei preliminare, ofițerul de urmărire a identificat, interogat și acuzat doi complici presupuși ai reclamantului, a interogat douăzeci și nouă martori, a ordonat expertize balistice și medico-legale. Dovezi materiale au fost adunate și ofițerul de urmărire a obținut informații despre poziția și convorbirile efectuate cu telefoanele mobile ale victimei și ale reclamantului. La începutul anchetei, interesatul a fost asistat de un apărător din oficiu. Mai târziu, a angajat doi avocați pentru a-l reprezenta.

6.

Pe 4 iunie 2002, parchetul regional din Targovishte a deschis o acuzație formală și a trimis reclamantul și cei doi complici presupuși în judecată în fața tribunalului regional din același oraș. Parchetul îi reproșa reclamantului că a omorât d-o manieră deosebit de crudă victima cauzând-i suferințe grave și că a dobândit și deținut în mod ilicit trei pistoale. Parchetul a reținut doar acuzațiile de deținere ilicită de arme de foc împotriva celorlalți doi acuzați, S.S. și T.B.

7.

Pe 10 septembrie 2002, tribunalul regional a trimis dosarul parchetului, ordonând-i să remediere anumite nereguli procedurale comise în cursul anchetei preliminare. O nouă acuzație formală a fost întocmită și, pe 6 decembrie 2002, reclamantul, S.S. și T.B. au fost trimiși în judecată în fața tribunalului regional din Targovishte.

8.

Tribunalul regional a ținut trei ședințe în cadrul procesului și, printr-o sentință din 10 mai 2003, l-a găsit pe reclamant vinovat de crima M.H., de dobândire și deținere ilicite de arme de foc și l-a condamnat la închisoare perpetuă fără comutatiune. Interesatul a contestat această sentință și a susținut că nu i s-au pus la dispoziție toate dosarele din cazul penal, așa cum cerea codul de procedură penală.

9.

Pe 1 decembrie 2003, curtea de apel din Varna a anulat sentința tribunalului de primă instanță, după ce a constatat că ofițerul de urmărire omisese să prezinte reclamantului și apărătorilor lui o parte din dosare. El a estimat de asemeni că procurorul trebuia să precizeze mai bine anumite puncte ale acuzației. Dosarul a fost trimis înapoi organelor de urmărire penală.

10.

După trimiterea dosarului penal, ofițerul de urmărire a încercat de mai multe ori să convoace apărătorii reclamantului pentru a-și prezenta întreaga documentație din dosar. Pe 14 februarie 2005, el a dat ultimul cuvânt reclamantului și apărătorilor lui de a lua cunoștință de toate documentele din dosar, ceea ce aceștia au refuzat să facă. Pe 17 februarie 2005, noua acuzație formală a fost prezentată tribunalului regional din Targovishte. Reclamantul a fost acuzat de a fi comis crima M.H. și de a fi dobândit și deținut în mod ilicit trei pistoale.

11.

La ședința din 31 martie 2005, avocații reclamantului au cerut tribunalului să trimită cazul la faza anchetei preliminare deoarece ofițerul de urmărire nu le prezentase toate documentele din dosar. Această obiecție a fost respinsă de tribunal care a constatat că ofițerul de urmărire făcuse mai multe tentative de a prezenta documentele din dosar reclamantului și apărătorilor lui, că, pe 9 februarie 2005, interesatul a putut lua cunoștință de documentele din dosar cu ajutorul unui apărător din oficiu și că, pe 14 februarie 2005, reclamantul și cei doi avocați ai lui au refuzat formal să consulte documentele din dosar. Tribunalul a acordat totuși apărării câteva ore pentru a lua cunoștință de documentele dosarului și pentru a face copiile necesare.

12.

Tribunalul regional a ținut cinci ședințe în cadrul procesului. El a ascultat co-acuzații, a interogat mai mulți martori pentru și împotriva, a adunat concluziile diferiților experți și dovezile materiale adunate în cursul anchetei penale. Avocații reclamantului au obținut convocare și interogare a unor martori. Apărarea a cerut de asemeni o nouă expertiză balistică și o nouă expertiză medico-legală, convocare de martori suplimentari, confruntări între martori și proiecția în ședință a înregistrării video a inspectării locului unde era găsit cadavrul victimei. Tribunalul regional a respins cererile susmentionate pentru lipsa de relevanță. Cererea formulată de reclamant de recuzare a membrilor formației de judecată a tribunalului regional a fost de asemeni respinsă ca neîntemeiată.

13.

Printr-o sentință din 30 iunie 2005, tribunalul regional l-a găsit pe reclamant vinovat de crima M.H. Crima se caracteriza prin maniera deosebit de crudă a executării, prin suferințele deosebit de grave infligite victimei și prin motive legate de absența oricărui respect pentru regulile de conduită în societate. De asemeni a fost găsit vinovat de dobândire și deținere ilicite a trei pistoale. Tribunalul regional l-a condamnat la închisoare perpetuă fără comutatiune și la plata unei anumite sume cu titlu de despăgubiri în favoarea rudelor apropiate ale victimei. Ceilalți doi co-acuzați, S.S. și T.B. au fost găsiți vinovați de deținere ilicită a trei pistoale și au fost condamnați la o amendă de 500 BGN fiecare. Pe baza dovezilor adunate, tribunalul a stabilit circumstanțele cauzei după cum urmează.

14.

Reclamantul și victima erau din același oraș și se cunoșteau de mult timp. Din motive nelamurite, reclamantul hotărâse să-l omoare pe M.H. Se procurase două pistoale marca "Makarov" și se folosise de doi angajați S.S. și T.B. pentru a pune în aplicare planul de eliminare a M.H.

15.

Pe 11 noiembrie 2001, interesatul hotărâse să execute planul pe care îl elaborase anterior. Seara aceea, plecaseseș cu mașina de la domiciliul din Varna în direcția Omurtag, însoțit de S.S. Reclamantul luase unul dintre pistoalele pe care și le procurase, un cuțit și haine de schimb, precum și cartela telefonică a iubitei sale. Se oprise la o stație de benzină și cumpărase combustibil. S-a oprit apoi la Targovishte de unde apelase din telefon public pe M.H. folosind cartela iubitei. Reclamantul ceruse lui M.H. să îl întâlnească nu departe de Omurtag. Ajunsese la locul întâlnirii înainte de victimă și ceruse lui S.S. să-l lase singur și să-l aștepte în mașină la câțiva kilometri mai departe. Puțin mai târziu, M.H. ajunsese cu mașina sa. Reclamantul se urcaseșe în vehicul și lovise gâtul victimei cu un cuțit. Folosind o bată de lemn aparținând victimei, loviseași capul lui M.H. cu lovituri violente și-l assomase. Apoi mutaseș M.H. pe scaunul din dreapta, luaseș locul șoferului și reintrasese cu mașina la S.S. Cele două vehicule se îndreptaseș spre un loc izolat lângă orașul Antonovo. Odată acolo, reclamantul ceruse lui S.S. să se îndepărteze și să se întoarcă în aproximativ douăzeci de minute. Interesatul mutaseș cadavrul lui M.H. pe scaunul șoferului, trăgeseași o glonț în cap, luaseș pistolul și telefonul mobil al victimei, grăbiseași vehiculul într-o prăpastie, îl aspersed cu benzină și îl aprinseș. Expertiza medico-legală efectuată în cursul anchetei demonstrase că M.H. era încă viu când reclamantul aprinseaseș mașina. M. Kostov îsiș schimbășe apoi hainele, șe spălase și ardea hainele. O dată ajuns la Varna, dase celor doi angajați S.S. și T.B. arma și efectele personale ale M.H., precum și celor doi pistoluri și le ceruse să ascundă armele. Reclamantul fusese arestat câteva zile mai târziu și cei doi angajați, rămași fără plată, vinduse una din pistoale și telefonul mobil al victimei unor terți.

16.

Constatările de fapt ale tribunalului regional se bazau pe mărturiile celor doi co-acuzați ai reclamantului, pe informațiile prezentate de companiile de telecomunicații mobile, pe mărturiile mai multor alți martori și pe rezultatele expertizelor ordonate în cursul anchetei. Tribunalul regional a respins mărturiile unui număr de martori care afirmau că interesatul petrecuse seara din 11 noiembrie 2001 într-un restaurant la Varna. Aceste mărturii eram puțin convingătoare, nu corespundeau altor dovezi adunate și aveau scopul unic de a crea un alibi pentru interesatul.

17.

Pentru a determina pedeapsa care trebuia impusă reclamantului, tribunalul regional a luat în considerare existența mai multor circumstanțe agravante în cauză: interesatul avea condamnări anterioare, nu simțea nici un regret, crima era premeditată și se caracteriza prin o pregătire meticuloasă, interesatul omisese victima d-o manieră deosebit de crudă și cauzând-i suferințe grave. Tribunalul concluzionă că singura pedeapsă corespunzând gravității crimei comise era închisoare perpetuă fără comutatiune.

18.

Interesatul a contestat această sentință. El expunea că procedura penală era viciat de mai nereguli procedurale: dosarele din dosar nu fuseseră prezentate în mod corespunzător apărării; procesele verbale fuseseră redactate de un huiduitor care nu avea dreptul să participe la procedura în cauză; tribunalul regional ținuse o ședință cu ușile închise fără a lua o decizie formală în acest sens; anumite dovezi materiale nu făceau parte din dosarul penal; cererea de reparație a părții civile era acceptată în timp ce aceasta nu corespundea cerințelor legislației interne; unul dintre membrii formației de judecată nu avusese dreptul de a participa la examinarea cazului penal. Apărarea susținea că vinovăția reclamantului nu era probată, că avea un alibi, că tribunalul de primă instanță nu stabilise motivele care ar fi putut-o determina pe reclamant să comită crima în cauză și că pedeapsa impusă era injustă.

19.

Printr-o sentință din 25 ianuarie 2006, curtea de apel din Varna a confirmat sentința tribunalului de inferior în privința stabilirii faptelor. Ea a fost complet de acord cu concluziile de fapt ale tribunalului regional care se bazau pe mai multe dovezi concordante - mărturiile lui S.S. și T.B. și a unui număr de martori, rezultatele expertizelor efectuate, dovezile materiale adunate. Curtea de apel a estimat că crima în cauză se caracteriza printr-o cruzime deosebită și prin gravitatea suferințelor infligite victimei, dar că aceste două circumstanțe excludeau cea de-a treia circumstanță calificativă reținută de tribunalul regional, și anume motivele legate de absența respectului pentru regulile de conduită în societate. Condamnarea pentru dobândire și deținere de arme de foc a fost confirmată. Curtea de apel a estimat că pedeapsa de închisoare perpetuă fără comutatiune trebuia să fie confirmată deoarece era singura sancțiune corespunzând gravității faptelor comise de reclamant.

20.

Curtea de apel a respins obiecțiile procedurale ale apărării. Ofițerul de urmărire prezentase dosarele din dosar reclamantului în prezența unui apărător din oficiu și, de asemeni, celor doi avocați angajați de interesatul care refuzaseră să-și ia cunoștință. Apărătorii reclamantului avuseseră acces liber la documentele din dosar pe toată durata procedurii penale în fața tribunalelor de primă și a doua instanță. Formulaseră mai multe obiecții și cereri cu privire la dovezile pentru și împotriva și tribunalul regional acceptaseși anumite cereri și rejectase altele din motive pertinente și suficiente. Atât huiduitorul cât și judecătorul cu pricina cazului avuseseși dreptul să participe la procedura penală împotriva interesatului. Ședințele tribunalului regional nu se țineau cu ușile închise. Era adevărat că cartela telefonică a iubitei reclamantului nu fusese găsită în dosar, dar acolo se aflase o listă a convorbirilor efectuate prin intermediul acesteia. Cartușele găsite în cursul anchetei fuseseți puse la dispoziția experților în balistică care le studiaseră și redactaseseriz raportul de expertiză. Cererile de reparație ale rudelor victimei fuseseără introduse în bună și cuvenită formă și fuseseășii acceptate în drept de tribunalul regional.

21.

Curtea de apel a estimat că tribunalul regional nu dispunea de suficiente elemente pentru a stabili motivele care determinaseser pe reclamant să comită crima în cauză, dar acest fapt nu avusese nici o consecință asupra vinovăției reclamantului care era stabilită cu certitudine și pe baza dovezilor adunate și verificate în cursul procedurii penale.

22.

Reclamantul a depus o cerere de casație. El a reiterat obiecțiile ridicate în fața curții de apel și a susținut că condamnarea lui nu era suficient motivată și că vinovăția lui nu era stabilită.

23.

Pe 8 decembrie 2006, Curtea Supremă de Casație a hotărât anularea sentinței curții de apel și trimiterea cazului pentru reexaminare pe motiv că unul dintre judecătorii formației de judecată a acestui tribunal, numit R.S., participaseași la examinarea aceluiași caz penal de tribunalul de primă instanță. Cu toate acestea, pe 12 iunie 2007, pronunțând-se asupra cererii parchetului regional din Varna, Curtea Supremă de Casație a constatat că era vorba despre o simplă coincidență de nume: judecătorul R.S. care examinaseași cazul în primă instanță și judecătorul R.S. care făcea parte din formația de judecată a curții de apel erau două persoane diferite. Înalta instanță hotărî deci anularea propriei sale hotărâri din 8 decembrie 2006, redeschiderea procedurii de casație și reexaminarea cererii reclamantului.

24.

Printr-o hotărâre din 12 noiembrie 2007, Curtea Supremă de Casație a respins cererea de casație a reclamantului. Înalta instanță a estimat că curtea de apel stabilise faptele cauzei oprindu-se pe mai multe dovezi concordante. Aplicaseași corect legea penală, respectaseași regulile procedurale ale dreptului intern și drepturile reclamantului, motivaseași amplu hotărârea și rejectaseași obiecțiile și cererile apărării din motive pertinente și suficiente.

2.

Condițiile de detenție la penitenciarul Bobov dol

25.

Reclamantul execută pedeapsa perpetuă în penitenciarul Bobov dol. El expune că este încarcerat într-o celulă individuală măsurand 1,50 pe 3 metri. Celula sa nu are ferestre și iluminarea este asigurată de lămpi electrice care rămân aprinse zi și noapte. Spațiul liber din celulă este foarte restrâns și reclamantul petrece aproape toata ziua culcat sau ședând pe pat.

26.

Celula reclamantului nu este echipată cu toalete. La începutul detenției, accesul la facilități sanitare comune era posibil doar o singură dată pe zi timp de douăzeci de minute. În 2008, administrația penitenciară a permis deținuților să folosească echipamentele sanitare comune de trei ori pe zi. Restul timpului, reclamantul se folosește de o găleată ca toaletă pe care o poate goli în cursul ieșirilor din celulă. Mirosul urât care se degajă din găletele sanitare folosite de deținuți se răspândește în localurile penitenciarului.

27.

Regimul penitenciar căruia îi este supus interesatul prevede foarte puține posibilități de activitate fizică: timpul de ieșire în aer liber este limitat la o oră pe zi. Singura activitate accesibilă reclamantului este plimbarea în curtea penitenciarului. Stabilimentul penitenciar nu dispune de echipamente sportive și nu există nici o posibilitate de muncă în încinta penitenciarului.

28.

Igiena în părțile comune ale penitenciarului este foarte proastă. Localurile sunt infektate de gândaci și rozătoare, inclusiv cantina și bucătăria penitenciarului.

29.

Mâncarea este insuficientă și de calitate proastă.

30.

Serviciul medical al penitenciarului nu este fiabil și lipsesc medicamentele cele mai obișnuite.

B.

Dreptul și practica interne relevante

31.

Legislația bulgară relevantă referitoare la cele două tipuri de pedeapsă perpetuă și la măsurile de atenuare a acestei pedepse a fost rezumată în hotărârea Iorgov c. Bulgaria (nr. 2), nr. 36295/02, §§ 28 la 39, 2 septembrie 2010.

32.

Conform articolului 116 din codul penal, crima comisă d-o manieră deosebit de crudă sau cauzând victime suferințe grave este pedepsită printr-o pedeapsă de închisoare variind de la cincisprezece la douăzeci de ani, printr-o pedeapsă perpetuă obișnuită sau printr-o pedeapsă perpetuă fără comutatiune.

33.

art. 1 al legii privind răspunderea Statului și comunelor pentru daune permite persoanelor interesate să obțină o despăgubire pentru prejudiciul suferit din cauza condițiilor slabe de detenție și a absenței îngrijirilor medicale corespunzătoare în închisoare. O rezumare a acestei dispoziții, precum și o perspectivă asupra jurisprudenței tribunalelor interne în aplicarea acesteia, pot fi găsite în următoarele hotărâri și decizii ale Curții:

Dobrev c. Bulgaria, nr. 55389/00, §§ 40 și 41, 10 august 2006;

Kirilov c. Bulgaria, nr. 15158/02, §§ 21 și 22, 22 mai 2008;

Hristov c. Bulgaria (dec.), nr. 36794/03, 18 martie 2008.

C.

Raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Pedepselor sau Tratamentelor Inhumane sau Degradante (Comitetul European pentru Prevenirea Torturii)

34.

În raportul redactat ca urmare a vizitei din decembrie 2008 în Bulgaria, făcut public în 2010, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii a criticat legislația și practica internă constând în impunerea automată a unui regim penitenciar strict tuturor condamnați la pedeapsa perpetuă în primii cinci ani de detenție. A subliniat în special importanța de a efectua o apreciere din caz în caz a necesității de a impune un regim penitenciar restrictiv și de a aplica acesta din urmă pentru o perioadă relativ scurtă. Comitetul European pentru Prevenirea Torturii a recomandat autorităților bulgare să modifice legislația și practica internă în acest domeniu.

35.

Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că pedeapsa perpetuă la care a fost condamnat se analizează ca o pedeapsă inumană și degradantă din cauza absenței oricărei posibilități de eliberare anticipată.

36.

Sub aspectul aceluiași articol, reclamantul se plânge de condițiile slabe de detenție și de regimul penitenciar în penitenciarul Bobov dol.

37.

Sub aspectul articolului 6 § 1 din Convenție, interesatul se plânge de durata excesivă a procedurii penale conduse împotriva lui.

38.

Invocând articolele 6 §§ 1 și 2 din Convenție, reclamantul susține că vinovăția lui nu a fost stabilită, condamnarea lui se baza exclusiv pe mărturiile co-acuzaților, tribunalele nu răspunseseără tuturor argumentelor, anumite expertize ordonate în cursul procedurii penale au fost efectuate de experți ai institutului specializat din ministerul Afacerilor Interne și tribunalele au respins parte din cererile lui de admitere a unor noi dovezi.

39.

Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge că nu dispune de căi de recurs interne eficace pentru a remedia încălcările susținute ale articolelor 3 și 6 din Convenție.

A.

Nemulțumiri ridicate sub aspectul articolelor 3 și 13 și referitoare la condițiile materiale în închisoare și la regimul penitenciar

40.

Reclamantul se plânge de condițiile slabe de detenție în penitenciarul Bobov dol și de regimul penitenciar. De asemeni se plânge că dreptul intern nu-i oferă nici o cale de recurs efectivă pentru a remedia această situație. Interesatul invocă articolele 3 și 13 din Convenție, formulate după cum urmează:

art. 3

"Nimeni nu poate fi supus torturii sau unor pedepse sau tratamente inhumane sau degradante.";

art. 13

"Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul de a beneficia de un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, chiar și dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane acționând în exercitarea funcțiilor lor oficiale.".

41.

În starea actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor nemulțumiri și consideră necesar să comunice această parte a cererii Guvernului pârât conform articolului 54 § 2 b) din Regulamentul ei.

B.

Nemulțumire referitoare la impunerea pedepsei perpetue fără comutatiune

42.

Reclamantul se plânge că pedeapsa perpetuă pe care o execută se analizează ca o pedeapsă inumană și degradantă din cauza în special a absenței oricărei speranțe pentru el de a beneficia de o eliberare anticipată. Invocă art. 3 din Convenție.

43.

Curtea reamintește că în hotărârea sa Kafkaris c. Cipru [Marea Cameră], nr. 21906/04, 12 februarie 2008, nu a exclus că faptul de a-i impune unui adult o pedeapsă perpetuă incompresibilă putea ridica o problemă sub aspectul articolului 3 din Convenție (vezi § 97 din hotărârea citată, cu referințele). Cu toate acestea, ea estimează că condamnarea reclamantului la pedeapsa perpetuă în cauza de față nu ridică o asemenea problemă sub aspectul articolului 3, din motivele expuse mai jos.

44.

Curtea a avut deja ocazia să abordeze problema compatibilității închisoririi criminale perpetue fără comutatiune, prevăzută de codul penal bulgar, cu art. 3 din Convenție. În hotărârea sa Iorgov (nr. 2), citată mai sus, după ce efectuă o analiză aprofundată a dreptului și practicii interne relevante, Curtea a concluzionat că pedeapsa de vorbă nu era nici de jure, nici de facto incompresibilă. În special, constatat că orice persoană condamnată la această pedeapsă are posibilitatea de a cere o grație prezidențială, care poate lua forma unui pardon sau a unei comutatiuni de pedeapsă (Iorgov (nr. 2), citată mai sus, §§ 52 și 53). Ea estimă de asemeni că absența măsurilor de grație pentru această categorie de deținuți până în noiembrie 2009 nu era suficientă pentru a dovedi că posibilitatea aceasta de reducere a pedepsei ar fi inoperantă în viitor: ea ținut în special seama de perioada relativ scurtă care se scursese din introducerea acestei pedepse în dreptul penal bulgar și de faptul că chiar și persoanele condamnate la pedeapsa perpetuă obișnuită, considerată o pedeapsă mai ușoară, nu puteau cere o comutatiune de pedeapsă înainte de al douăzecilea an de detenție, și că o posibilă decizie în favoarea lor ar transforma pedeapsa în închisoare de treizeci de ani (Iorgov (nr. 2), citată mai sus, §§ 56-59).

45.

Întoarcere spre faptele prezentei cauze, Curtea observă că reclamantul este încarcerat din noiembrie 2001 și că a fost definitiv condamnat pe 12 noiembrie 2007. Prin urmare, a executat zece ani de pedeapsă perpetuă, semnificativ mai puțini decât perioada pe care M. Iorgov o executase (vezi hotărârea Iorgov nr. 2, citată mai sus, § 57) și decât cei douăzeci de ani necesari conform legislației naționale pentru condamnații la pedeapsa perpetuă obișnuită care doresc să introducă o cerere de comutatiune judiciară a pedepsei (vezi hotărârea Iorgov nr. 2, citată mai sus, § 28 in fine). Curtea observă din nou că reclamantul nu a precizat dacă cerut grație de la vicepreședintele bulgar și dacă cererea a fost respinsă.

46.

Curtea estimează că nimic în cauza de față nu o permite să se abată de la concluzia pe care o trăgeseași deja în hotărârea sa Iorgov nr. 2, citată mai sus, asupra caracterului compresibil al pedepsei perpetue fără comutatiune. De aici, în absența oricărei aparențe de încălcare a articolului 3 din Convenție, Curtea estimează că nemulțumirea interesatului este evident neîntemeiată și trebuie respinsă conform articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

C.

Alte nemulțumiri ale reclamantului

47.

Curtea a examinat toate celelalte nemulțumiri formulate de reclamant sub aspectul articolelor 6 și 13 din Convenție. Ținând seama de ansamblul elementelor din posesia ei, și în măsura în care este competentă să cunoască de acuzații formulate, Curtea nu relevat nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau Protocoalele acesteia. De aici rezultă că această parte a cererii este evident neîntemeiată și trebuie respinsă conform articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

De aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Amână

Examinarea nemulțumirilor reclamantului trase din articolele 3 și 13 și legate de condițiile slabe de detenție și de regimul penitenciar;

Declară

Cererea inadmisibilă pentru rest.

Fatoș Aracı

Lech Garlicki

Grefieră adjunctă

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă