POPOV AND OTHERS v. BULGARIA

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 2042/05, de către Vasko Dimitrov POPOV și alții împotriva Bulgariei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 31 august 2010 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, Ganna Yudkivska, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 21 decembrie 2004, având în vedere cererea Guvernului de a elimina cazul din lista cazurilor și textul declarației lor unilaterale făcute în vederea soluționării cererii, având în vedere observațiile reclamantului cu privire la declarația unilaterală a Guvernului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Vasko Dimitrov Popov, dl Yosif Rangelov Angelov și dl Stefan Mitkov Todorov, sunt resortisanți bulgari născuți în 1967, 1937 și, respectiv, 1967 și trăiesc în Plovdiv. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna S. Stefanova și dl Atanasov, avocați care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar („Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna S. Atanasova, Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după furtul de plase metalice folosite în constuție dintr-o fabrică din Plovdiv, la 8 octombrie 1996, materialele furate au fost găsite în posesia reclamanților și au fost confiscate. În aceeași zi, reclamanții au fost interogați și admis la furt. La 14 octombrie 1996 a fost deschisă o anchetă preliminară („редварително следствие”) împotriva reclamanților în acest sens. Se pare că, după aceea, cazul a rămas incomod. La 17 și 22 octombrie 2001, reclamanții au fost acuzați de furt și au fost interogați. După aceea, au fost întreprinse o serie de acțiuni de investigare. La 10 ianuarie 2002, cazul reclamanților a fost prezentat în fața Curții de district Plovdiv. Curtea a avut cel puțin cinci audieri, patru dintre care au fost suspendate – una datorită convocarii necorespunzătoare și trei – deoarece avocatul celui de-al doilea reclamant nu a fost prezent. În audierea din 23 august 2004, Curtea de District a aprobat un acord de afacere și a condamnat primul reclamant la șase luni de închisoare și al doilea și al treilea reclamant la trei luni de închisoare, suspendat pentru o perioadă de trei ani. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ § și 13 cu privire la pretenția de lungime excesivă a procedurii penale împotriva acestora și la lipsa unor măsuri eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 §§ §§ și 13 din Convenție cu privire la durata procedurii penale și la lipsa unui remediu eficace în acest sens. La 3 februarie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală din partea Guvernului în vederea soluționării cererii. Guvernul a solicitat Curții să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește să exprime [...] recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamanții au fost implicați. În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului, plângerea privind durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamanților Vasko Dimitrov Popov, Yosif Rangelov Angelov și Stefan Mitkov Todorov suma de [...] 5,100 EUR pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și va fi liberă de orice impozite care pot fi impuse reclamanților. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din [Convenția]. [...] Guvernul solicită, prin urmare, ca această cerere să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 §§ §§ §§ §§ § . În răspunsul lor scris din 2 martie 2010, reclamanții au solicitat Curții să continue examinarea cazului. Curtea reamintește că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa în cazul în care: „[...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. art. 37 § 1 în amendă include provizul că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele acestuia, este necesar.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor penale, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Osmanov și Yuseinov c. Bulgaria , nos. 54178/00 și 59901/00 , 23 septembrie 2004, Balabanov c. Bulgaria , nr. 70843/01 , 3 iulie 2008 și Yankov și Manchev c. Bulgaria , nos. 27207/04 și 15614/05 , 22 octombrie 2008 2009), Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista cazurilor sale. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 2042/05

by Vasko Dimitrov POPOV and Others

against Bulgaria

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31

August 2010 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Rait Maruste,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

Ganna Yudkivska,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 21 December 2004,

Having regard to the Government's request to strike the case out of the list of cases and the text of their unilateral declaration made with a view to resolving the application,

Having regard to the applicant's comments on the Government's unilateral declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Vasko Dimitrov Popov, Mr Yosif Rangelov Angelov and Mr Stefan Mitkov Todorov, are a Bulgarian nationals who were born in 1967, 1937 and 1967 respectively and live in Plovdiv. They are represented before the Court by Mrs S. Stefanova and Mr A. Atanasov, lawyers practising in Plovdiv. The Bulgarian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs S. Atanasova, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

Following a theft of metal nets used in constuction from a factory in Plovdiv, on 8 October 1996 the stolen materials were found in possession of the applicants and were seized. On the same day the applicants were questioned and admitted to the theft.

On 14 October 1996 a preliminary investigation (предварително следствие) was opened against the applicants in that connection.

Apparently, thereafter the case remained dormant.

On 17 and 22 October 2001 the applicants were charged with theft and were questioned.

Thereafter, a number of investigative actions were undertaken.

On 10 January 2002 the applicants' case was brought before the Plovdiv District Court.

The court held at least five hearings, four of which were adjourned – one due to improper summoning and three - as the second applicant's lawyer was not present.

At the hearing on 23 August 2004 the District Court approved a plea bargain agreement and sentenced the first applicant to six months' imprisonment and the second and third applicants to three months' imprisonment, suspended for a period of three years.

COMPLAINTS

The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 about the alleged excessive length of the criminal proceedings against them and the lack of effective remedies in that respect.

THE LAW

The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the length of the criminal proceedings and the lack of an effective remedy in that respect.

On 3 February 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the application. The Government requested the Court to strike out the application of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration, in particular, read:

“[...] The Government hereby wish to express [...] its acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicants was involved. At the same time, the Government admit that in the particular circumstances of the case the complaint about the length of the proceedings has not been redressed at the domestic level as required by Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention.

Consequently, the Government are prepared to pay to the applicants Vasko Dimitrov Popov, Yosif Rangelov Angelov and Stefan Mitkov Todorov the amount of [...] EUR

5,100 which they consider reasonable in the light of the Court's case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicants. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]. [...]

The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court's list of cases pursuant to Article 37 § 1(c) of the Convention. [...]”

In their written reply dated 2 March 2010 the applicants requested the Court to continue examining the case.

The Court recalls that Article 37 §

1(c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where:

“[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1

in fine

includes the proviso that:

“However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Having regard to the acknowledgements contained in the Government's declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application, within the meaning of Article 37 § 1(c).

In view of its extensive and clear case law on length of criminal proceedings, including in cases brought against Bulgaria (see, for example,

Osmanov and Yuseinov v. Bulgaria

, nos. 54178/00 and 59901/00, 23

September 2004,

Balabanov v. Bulgaria

, no. 70843/01, 3 July 2008 and

Yankov and Manchev v. Bulgaria

, nos. 27207/04 and 15614/05, 22

October

2009), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, the application should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President