Yordanova și alții împotriva Bulgariei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 8919/05 de către Maria Velichkova YORDANOVA și alții împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 31 august 2010 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 februarie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 18 martie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanții bulgari dna Maria Velichkova Yordanova, dna Magda Velichkova Yordanova și dna Anka Marieva Petrova, născută în 1980, 1979 și respectiv 1976. Locuiesc în Plovdiv și sunt reprezentate în fața Curții de dna S. Stefanova și dl dl. Atanasov, avocații care practică în Plovdiv.

Guvernul bulgar (“Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna R. Nikolova, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 iunie 1997, reclamanții au fost arestați după suspiciune de alegere. La 30 iunie 1997 au fost deschise proceduri penale împotriva lor. Se pare că, între iulie 1997 și mai 2001, cazul a rămas îndormit. La o dată neespecificată în august 2001 a fost depusă o acuzație împotriva lor la Curtea de District Plovdiv. La 20 Octombrie 2004 Curtea de District a condamnat primii doi reclamanți de la poștă și a achiziționat cel de-al treilea reclamant. Hotărârea a devenit definitivă în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant.

În urma unui recurs, în hotărârea din 24 ianuarie 2005 Curtea regională Plovdiv a încheiat procedura împotriva celor două prime reclamanți în timp util. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție că durata procedurii penale împotriva acestora nu era rezonabilă și că nu aveau un remediu eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în legătură cu durata procedurii penale și lipsa unui remediu eficace în acest sens. Partea relevantă a articolului 6 § 1 din Convenție prevede: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...”.

art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” La 18 martie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală din partea Guvernului în vederea soluționării cererii. Guvernul a solicitat Curții să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește prin prezenta să exprime [...] recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamanții au fost implicați în sensul art. 6 § 1 din Convenție.

Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamanților dnei Maria Velichkova Yordanova, dnei Magda Velichkova Yordanova și dnei Anka Marieva Petreva valoarea de 3.500 EUR sau 1.167 euro fiecăruia dintre reclamanții pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi taxabile [...] . Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...]” Într-o scrisoare din 13 aprilie 2010, reclamanții au solicitat Curții să continue examinarea cazului.

Curtea reamintește că art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa în cazul în care: [...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile în cauză este necesar.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI).

Având în vedere recunoașterea din declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor penale, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Osmanov și Yuseinov c. Bulgaria , nos. 54178/00 și 59901/00 , 23 septembrie 2004, Balabanov c. Bulgaria , nr. 70843/01 , 3 iulie 2008 și Yankov și Manchev c. Bulgaria , nos. 27207/04 și 15614/05 , 22 octombrie 2008 2009), Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista cazurilor sale. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 8919/05 by Maria Velichkova YORDANOVA and Others against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31 August 2010 as a Chamber composed of: Peer Lorenzen, President, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 February 2005, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 18 March 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants' reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are the Bulgarian nationals Ms Maria Velichkova Yordanova, Ms Magda Velichkova Yordanova, and Ms Anka Marieva Petrova, born in 1980, 1979 and 1976, respectively.

They live in Plovdiv and are represented before the Court by Mrs S. Stefanova and Mr. A. Atanasov, lawyers practising in Plovdiv. The Bulgarian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms R. Nikolova, of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 17 June 1997 the applicants were arrested on suspicion of pick ‑ pocketing. On 30 June 1997 criminal proceedings were opened against them. Apparently, between July 1997 and May 2001 the case remained dormant. On an unspecified date in August 2001 an indictment was filed against them with the Plovdiv District Court. On 20 October 2004 the District Court convicted the first two applicants of pick-pocketing and acquitted the third applicant.

The judgment became final in respect of the third applicant. Following an appeal, in a judgment of 24 January 2005 the Plovdiv Regional Court terminated the proceedings against the first two applicants as time-barred. The judgment was not appealed against and became final. COMPLAINTS The applicants complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the length of the criminal proceedings against them was unreasonable and that they did not have an effective remedy in this respect. THE LAW The applicants complained about the length of the criminal proceedings and the lack of an effective remedy in this respect. The relevant part of Article 6 § 1 of the Convention provides: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”.

Article 13 provides: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” On 18 March 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the application. The Government requested the Court to strike out the application of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration, in particular, read: “[...] The Government hereby wish to express [...] its acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicants were involved within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government are prepared to pay to the applicants Ms. Maria Velichkova Yordanova, Ms. Magda Velichkova Yordanova and Ms. Anka Marieva Petrova the amount of 3,500 EUR or 1,167 euro[s] to each of the applicants which they consider reasonable in the light of the Court's case law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable [...] . It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention].

[...]” In a letter of 13 April 2010 the applicants requested the Court to continue examining the case. The Court recalls that Article 37 § 1 (c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where: “[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” The Court also recalls that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see Tahsin Acar v. Turkey (preliminary objection) [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

Having regard to the acknowledgement contained in the Government's declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application, within the meaning of Article 37 § 1 (c). In view of its extensive and clear case law on length of criminal proceedings, including in cases brought against Bulgaria (see, for example, Osmanov and Yuseinov v. Bulgaria , nos. 54178/00 and 59901/00, 23 September 2004, Balabanov v. Bulgaria , no. 70843/01, 3 July 2008 and Yankov and Manchev v. Bulgaria , nos. 27207/04 and 15614/05, 22 October 2009), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, the application should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President