YORDANOVA AND OTHERS v. BULGARIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
YORDANOVA AND OTHERS v. BULGARIA (CtEDO, 2010)
A cincea secțiune DECIZIE nr. 8919/05 de către Maria Velichkova YORDANOVA și alții împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 31 august 2010 ca Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președintele, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 februarie 2005, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 18 martie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanții bulgari dna Maria Velichkova Yordanova, dna Magda Velichkova Yordanova și dna Anka Marieva Petrova, născută în 1980, 1979 și respectiv 1976. Locuiesc în Plovdiv și sunt reprezentate în fața Curții de dna S. Stefanova și dl dl. Atanasov, avocații care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar (“Guvernul”) sunt reprezentați de agentul lor, dna R. Nikolova, a Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 iunie 1997, reclamanții au fost arestați după suspiciune de alegere. La 30 iunie 1997 au fost deschise proceduri penale împotriva lor. Se pare că, între iulie 1997 și mai 2001, cazul a rămas îndormit. La o dată neespecificată în august 2001 a fost depusă o acuzație împotriva lor la Curtea de District Plovdiv. La 20 Octombrie 2004 Curtea de District a condamnat primii doi reclamanți de la poștă și a achiziționat cel de-al treilea reclamant. Hotărârea a devenit definitivă în ceea ce privește cel de-al treilea reclamant. În urma unui recurs, în hotărârea din 24 ianuarie 2005 Curtea regională Plovdiv a încheiat procedura împotriva celor două prime reclamanți în timp util. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 § 1 și 13 din Convenție că durata procedurii penale împotriva acestora nu era rezonabilă și că nu aveau un remediu eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Reclamanții s-au plâns în legătură cu durata procedurii penale și lipsa unui remediu eficace în acest sens. Partea relevantă a articolului 6 § 1 din Convenție prevede: „În determinarea ... a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...”. art. 13 prevede: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” La 18 martie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală din partea Guvernului în vederea soluționării cererii. Guvernul a solicitat Curții să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește prin prezenta să exprime [...] recunoașterea duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamanții au fost implicați în sensul art. 6 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamanților dnei Maria Velichkova Yordanova, dnei Magda Velichkova Yordanova și dnei Anka Marieva Petreva valoarea de 3.500 EUR sau 1.167 euro fiecăruia dintre reclamanții pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și vor fi eliberate de orice impozite care pot fi taxabile [...] . Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. [...]” Într-o scrisoare din 13 aprilie 2010, reclamanții au solicitat Curții să continue examinarea cazului. Curtea reamintește că art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă un caz din lista sa în cazul în care: [...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile în cauză este necesar.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Având în vedere recunoașterea din declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor penale, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Osmanov și Yuseinov c. Bulgaria , nos. 54178/00 și 59901/00 , 23 septembrie 2004, Balabanov c. Bulgaria , nr. 70843/01 , 3 iulie 2008 și Yankov și Manchev c. Bulgaria , nos. 27207/04 și 15614/05 , 22 octombrie 2008 2009), Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista cazurilor sale. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen