CtEDO 31.08.2010 Auto

SAS ARCALIA c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
31.08.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SAS ARCALIA c. FRANCE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere n 33088/08 prezentată de SAS ARCALIA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 31 august 2010 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Jean-Paul Costa, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ganna Yudkivska, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune; Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 1 iulie 2008, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Recurenta, societatea prin acțiuni simplificate Arcalia, este o societate franceză, cu domiciliul la Mureauux. Ea este reprezentată în fața Curții de către societatea civilă profesională (SPC) Vier-Barthélemy-Matuchansky, avocați în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Guvernul francez ( Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Administrația fiscală a suspectat că societatea reclamantă s-a retras în mod voluntar de la plata impozitului. La 30 aprilie 2007, aceasta sesizează judecătorii cu privire la libertățile și deținerea tribunalelor de mari instanțe din Paris și Versailles cu privire la o cerere de autorizare pentru efectuarea vizitelor la domiciliu la sediul reclamantei, în temeiul articolului L. 16B din cartea de proceduri fiscale. Prin două ordonanțe emise în aceeași zi, judecătorii libertăților și detenției au aprobat aceste cereri și au autorizat administrația să efectueze percheziții și confiscări în mai multe spații care puteau fi ocupate de societatea reclamantă sau de conducătorii acesteia. Vizitele au avut loc la 3 mai 2007. Mai multe documente referitoare la presupusa fraudă au fost confiscate la domiciliul unuia dintre directori. Recurenta s-a ocupat de casarea împotriva acestor ordonanțe, susținând în special o încălcare a articolelor 6, 8 și 13 din Convenție. Prin hotărârea din 6 februarie 2008, Curtea de Casație a respins recursul. În special, Comisia a considerat că procedura prevăzută la articolul L. 16B din cartea procedurilor fiscale nu era contrară articolelor 6, 8 și 13 din convenție, în măsura în care echitatea procedurii era garantată prin intervenția unui judecător al libertăților și detenției, care verificase temeinicia cererii prezentate de administrație, precum și prin controlul efectiv al Curții de Casație. Comisia a subliniat faptul că, în speță, judecătorii pentru libertăți și detenție au apreciat în mod suveran existența unor prezumții de comportament fraudulos din partea recurentei, justificând astfel măsurile autorizate. Prin scrisoarea din 7 noiembrie 2008, administrația a informat recurenta că, în urma adoptării legii din 4 august 2008 de instituire a unei căi de atac împotriva deciziilor prin care judecătorii libertăților și detenției autorizează vizitele la domiciliu (a se vedea partea juridică și practica internă relevantă), aceasta dispunea în prezent de un termen de două luni pentru contestarea ordonanței din 13 decembrie 2006 în fața primului președinte al Curții de Apel. La 9 ianuarie 2009, recurenta a solicitat cele două ordonanțe din 30 aprilie 2007. Cazul este în prezent pendinte în fața Curții de Apel. Dreptul intern relevant Dispozițiile de drept intern, în special articolul L. 16 B din Cartea procedurilor fiscale în versiunea sa aplicabilă în momentul faptelor, sunt menționate în Hotărârea Ravon și în alte hotărâri ale C. Franța 18497/03, §§ 12 - 14, 21 februarie 2008). art. 164 din Legea din 4 august 2008 privind modernizarea economiei a modificat articolul L. 16 B din Cartea procedurilor fiscale. Ordonanța poate face obiectul unui apel la primul președinte al Curții de Apel. Părțile nu au obligația de a depune mărturie. În conformitate cu normele prevăzute în Codul de procedură civilă, acest apel trebuie să fie formulat exclusiv prin declarație predată sau adresată, prin pliere recomandată sau, începând cu 1 În ianuarie 2009, prin mijloace electronice, la grefa Curții în termen de 15 zile. Acest termen începe fie de la predare, fie de la primire, fie de la comunicarea ordonanței. Acest apel nu este suspensiv. Transplantul Tribunalului de Mare Instanță transmite fără întârziere dosarul cauzei grefei Curții de Apel sau părțile îl pot consulta. Ordonanța primului președinte al Curții de Apel este susceptibilă de recurs în casație, în conformitate cu normele prevăzute de Codul de procedură civilă. Termenul recursului în casare este de 15 zile. În ceea ce privește procesul verbal referitor la executarea vizitei la domiciliu Primul președinte al Curții de Apel are acțiuni împotriva desfășurării operațiunilor de vizită sau de sechestru. Părțile nu au obligația de a depune mărturie. În conformitate cu normele prevăzute în Codul de procedură civilă, această acțiune trebuie formulată exclusiv prin declarație trimisă sau adresată, prin pliare recomandată sau, începând cu 1 ianuarie 2009, prin mijloace electronice, la grefa Curții în termen de 15 zile. Acest termen începe de la predare sau primire fie a procesului-verbal, fie a inventarului menționat la primul paragraf. Această acțiune nu este suspensivă. Ordonanța primului președinte al Curții de Apel este susceptibilă de recurs în casație în conformitate cu normele prevăzute în Codul de procedură civilă. Termenul recursului în casare este de 15 zile. În ceea ce privește dispozițiile tranzitorii aplicabile în speță Pentru procedurile de vizită și de sechestrare prevăzute în art. L. 16 B din cartea procedurilor fiscale pentru care procesul-verbal [de vizită] a fost predat sau primit înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, un apel împotriva ordonanței [judecătorul libertății și al detenției], chiar dacă această ordonanță a făcut obiectul unui recurs care a condus la data respectivă la o decizie de respingere a judecătorului de Casație, sau o acțiune împotriva desfășurării operațiunilor de vizită sau de confiscare poate (...) să fie formulată în fața primului președinte al Curții de Apel (...). În acest caz (...), administrația informează persoanele vizate de ordonanță sau de operațiunile de vizită și de confiscare cu privire la existența unor astfel de căi de atac și cu privire la termenul de două luni de la primirea acestor informații pentru a face recurs, dacă este cazul, la ordonanță sau pentru a introduce o cale de atac împotriva desfășurării operațiunilor de vizită sau de confiscare. Această chemare și acțiune sunt exclusive de orice apreciere a instanței din fond a regularității desfășurarii operațiunilor de vizită și de sechestru (...). În absența informațiilor din partea administrației, aceste persoane pot exercita, în aceleași condiții, acest apel sau această acțiune fără condiții de timp. Invocând articolele 6, 8 și 13 din convenție, recurenta se plânge că nu a avut acces la o cale de atac eficientă pentru a contesta regularitatea vizitelor la domiciliu care au făcut obiectul acesteia în temeiul articolului L. 16b din cartea de proceduri fiscale. Aceasta susține, în special, că a fost privată de accesul la o instanță în măsura în care procedurile în fața judecătorilor libertăților și detenției nu erau contradictorii și că nu a putut contesta efectiv hotărârile pronunțate împotriva sa în fața Curții de Casație, întrucât această instanță nu se bucura de o deplină instanță. Invocând în principal art. 6, recurenta se plânge de caracterul ineficient al controlului efectuat de cei doi judecători ai libertăților și al detenției asupra documentelor furnizate de administrația fiscală în sprijinul cererii sale, în special că rapiditatea cu care au fost făcute cele două ordonanțe demonstrează lipsa unei examinări aprofundate a documentelor prezentate. Curtea arată că obiecțiunile recurentei se referă, pe de o parte, la lipsa accesului la o instanță pentru a contesta hotărârile pronunțate de judecătorii libertăților și detenției și, pe de altă parte, la lipsa unei examinări efective, de către acești judecători ai cererii de autorizare formulate de administrația fiscală. Curtea constată că legea din 4 august 2008 a introdus o acțiune care permite contestarea hotărârilor judecătorilor libertăților și detenției în fața primului președinte al Curții de Apel competente, înainte de a putea sesiza Curtea de Casație. Prin scrisoarea din 7 noiembrie 2008, după depunerea acestei cereri, recurenta a fost informată cu privire la instituirea acestei căi de atac și la posibilitatea, retroactiv, de a sesiza Curtea de Apel, ceea ce a făcut la 9 ianuarie 2009. Întrucât procedura este în prezent pendinte în fața Curții de Apel, care se bucură în materie de plină instanță, rezultă că nu mai este necesar să se examineze motivul recurentei întemeiat pe lipsa accesului la o instanță. În mod similar, Curtea constată că al doilea motiv, întemeiat pe ineficiența controlului efectuat de judecătorii libertăților și detenției, nu poate prospera în măsura în care Curtea de Apel va fi nevoită să efectueze un al doilea control al monedelor produse de administrația fiscală în sprijinul cererii sale de autorizare pentru a diligența o vizită la domiciliu. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu se mai justifică, în această stare, continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. În plus, niciun motiv întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție sau a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) în fine]. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-12-07
0,94
EUROPEAN BUILDING WORK LIMITED c. FRANCE
quérante se plaint de ne pas avoir eu accès à un recours effectif pour contester la régularité des visites domiciliaires dont elle a été l’objet en application de l’article L. 16-B du livre des procédures fiscales. Elle dénonce également le
CtEDO 2010-12-07
0,94
ETOC ET BOROT c. FRANCE
ta le pourvoi, aux motifs notamment que le juge des libertés et de la détention avait souverainement apprécié l’existence des présomptions d’agissements justifiant la mesure autorisée. Elle précisa également qu’il ne résultait pas des pièce
CtEDO 2010-09-28
0,93
NACO TRADING AS c. FRANCE
ta appel devant la cour d'appel de Rennes des ordonnances rendues le 19 septembre 2006 par les juges de Quimper et de Morlaix. La procédure serait toujours pendante devant cette juridiction. A la suite des opérations de visite et de saisie,
CtEDO 2008-04-24
0,93
AFFAIRE CASTELOT c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE CASTELOT c. FRANCE (Requête n o 12332/03) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 24 avril 2008 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Castelot c. France, La Cour européenne des dr
CtEDO 2009-03-05
0,93
AFFAIRE BARRACO c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE BARRACO c. FRANCE (Requête n o 31684/05) ARRÊT STRASBOURG 5 mars 2009 DÉFINITIF 05/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Barraco c. France, La Cour européenne des droits de l’homme (cinq
Sursă