CtEDO 07.12.2010 Auto

EURL AUTO ESPACE ET AUTRES c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
07.12.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
EURL AUTO ESPACE ET AUTRES c. FRANCE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 16759/08 prezentată de EURL AUTOSPACE și de alții împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 7 decembrie 2010 într-un comitet compus din Mark Villiger, președinte, Isabelle Berro-Lefevre, Ganna Yudkivska, judecători, și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată anterior la 22 martie 2008, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt societățile EURL Auto Space și SCI La Buna Casă, ale căror locuri sociale sunt situate la Moirans (Isère), precum și domnul Remi Barone, domnul meu Melanie Barone, Evelyne Oddos sore Barone, Magali Madadi, domnul Sebastian Broussiaud, și domnul Chantal Bucchioni, resortisanți francezi, născuți în 1959, 1985, 1962, 1986, 1978 și 1954. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul P.-J. Ciaudo, avocat la Nisa. Guvernul francez ( E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Administrația fiscală a suspectat mai întâi compania Auto Spațiu de a-și reduce cifra sa de afaceri taxabilă la T.V.A. și la impozitul pe profit. De asemenea, ea a suspectat că Remi Barone, administrator al societății menționate, și Chantal Bucchioni a desfășurat activități oculte, agent comercial și, respectiv, intermediar comercial, fără a subscrie declarațiile fiscale și profesionale aferente. În 2006, administrația impozitelor a efectuat diverse anchete cu privire la acestea. La 6 decembrie 2006, aceasta a înaintat o cerere judecătorului pentru libertăți și deținerea instanței de mare instanță din Grenoble, care intenționa să inițieze o procedură de vizită la domiciliu și de sechestrare în temeiul articolului L. 16-B din cartea de proceduri fiscale. Pentru a justifica această cerere, administrația a produs numeroase documente contabile referitoare la compania Auto Spațiu și la ceilalți doi reclamanți implicați. Printr-o ordonanță emisă în aceeași zi, judecătorul pentru libertăți și detenție a autorizat vizita a trei spații, dintre care două ar putea fi ocupate de compania Autospațiu, și unul care ar putea fi ocupat de Chantal Bucchioni. În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. La ordonanță se prevedea că aceasta va fi notificată oral ocupanților locului în momentul vizitei, că orice dificultate de executare ar trebui adusă la cunoștința judecătorului cu privire la libertățile și la detenția landoare emisă și pe care aceaceasta ar putea fi atacată numai printr-un recurs în casație. Vizitele au avut loc la 7 decembrie 2006. Patru procese-verbale de vizită și de sechestru au fost întocmite în aceeași zi, și livrate personal lui Remi Barone, Chantal Bucchioni și Sebastian Broussiaud. Mai multe documente referitoare la presupusele fraude au fost confiscate de la cele trei adrese menționate în ordonanță. Șase dintre reclamanți au contestat hotărârea din 6 decembrie 2006 în fața Curții de Casație. Invocând în special articolele 6 alineatul (1) și 8 din convenție, ei au considerat că judecătorul pentru libertăți și detenție nu era întemeiat pe o analiză personală și motivată a elementelor care au motivat ordonanța și că aceasta era lipsită de prezumții suficiente. Ei au susținut, de asemenea, că administrația fiscală sa a fost bazată pe documente obținute în mod ilegal și că, în ordonanța sa, magistratul nu a luat în considerare timpul necesar cercetării autorizate pentru a efectua confiscările. Prin hotărârea din 6 februarie 2008, Curtea de Casație a respins recursul, în special pe motivul că înscrisurile prezentate în sprijinul cererii aveau o origine aparent legală și că orice contestație de fond cu privire la acest aspect se referea la litigiul cu care ar putea fi sesizate instanțele care ar putea fi chemate să se pronunțe cu privire la rezultatele măsurii autorizate. Aceasta a subliniat că, în speță, judecătorul pentru libertăți și detenție apreciase în mod suveran existența unor prezumții de fraudă din partea reclamanților, justificând astfel măsurile permise. La 6 noiembrie 2008, partea națională a anchetelor fiscale din cadrul societății AutoSpațiu, din Remi Barone și Evelyne Barone și din Chantal Bucchioni, scrisori care îi informează cu privire la posibilitatea de a beneficia de noile căi de atac prevăzute de legea nr. 2008-6776 din 4 august 2008 în ceea ce privește vizitele și confiscările la domiciliu. Aceste scrisori le indicau că au primit un termen de două luni de la primirea acestora, respectiv 8 noiembrie 2008, pentru a interjecta recursul la ordonanță care a autorizat vizitele și confiscările și/sau pentru a introduce o cale de atac împotriva desfășurării operațiunilor. Printr-o declarație din 19 decembrie 2008, compania Auto Spațiu, Remi Barone, Evelyne Barone, Melanie Barone, Chantal Bucchioni și S.C.I. Buna Casă au întrerupt apelul la ordonanța judecătorului libertăților și detenției din 6 decembrie 2006. Printr-o ordonanță din 15 ianuarie 2010, primul președinte al instanței judecătorești Grenoble a declarat acțiunea neîntemeiată. La 10 februarie 2010, cei șase reclamanți menționați s-au asigurat că se pronunță împotriva acestei ordonanțe. Ca urmare a operațiunilor în cauză, s-a inițiat un control fiscal extern cu privire la AutoSpace și Remi Barone. În prezent se desfășoară o procedură de redresare fiscală. Legislația națională relevantă Dispozițiile relevante din cartea de proceduri fiscale sunt menționate în Decizia SAS Arcalia c. Franța, nr 33088/08, din 31 august 2010. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng că nu au avut acces la o cale de atac eficientă pentru a contesta regularitatea vizitelor la domiciliu la care au fost supuși în temeiul articolului B din Cartea procedurilor fiscale. În special, aceștia susțin că au fost privați de accesul la o instanță în sensul articolului 6 din convenție, în măsura în care procedurile în fața judecătorului pentru libertăți și detenție nu au fost contradictorii și că nu au fost informați cu privire la posibilitatea de a sesiza magistratul care a autorizat confiscarea în cursul desfășurării operațiunilor, în timp ce această posibilitate le-a fost negată după încheierea acestora. ÎN DREPTUL Curții arată că obiecțiile reclamanților se referă la lipsa de acces la o instanță pentru a contesta ordonanța pronunțată de judecătorul libertăților și deținerii și la absența unei proceduri contradictorii. Curtea a constatat, în cauza sa SAS Arcalia c. Franța 33088/08, 31 august 2010), că legea din 4 august 2008 a instituit o cale de atac împotriva ordonanțelor judecătorilor libertăților și detenției în fața primului președinte al instanței judecătorești competente, înainte de a putea sesiza Curtea de Casație. Printr-o scrisoare din 6 noiembrie 2008, în conformitate cu introducerea acestei cereri, reclamanții au fost informați cu privire la introducerea acestei căi de atac și la posibilitatea care le-a fost acordată, retroactiv, de a sesiza instanta de apel. La 19 decembrie 2008, șase solicitanți (Societatea Auto Spațială, Remi Barone, Evelyne Barone, Melanie Barone, Chantal Bucchioni și S.C.I. Casa cea bună au executat această cale de atac. Mai mult, niciun motiv întemeiat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție sau a protocoalelor sale nu mai impune continuarea examinării acestuia [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. Prin urmare, este necesar să se elimine această parte a cererii de rol. Guvernul ridică, de asemenea, o excepție de la aceasta cu privire la doi reclamanți. Într-adevăr, el arată că Magali Madadi și Sebastian Broussiaud nu au exercitat noua cale de atac prevăzută de legea din 4 august 2008. Ei nu au primit informații specifice din partea administrației. Acesta constată că nu au introdus nicio cale de atac împotriva desfășurării operațiunilor, în timp ce, în lipsa unor informații specifice, noua cale de atac le era deschisă fără condiții de timp în temeiul dispozițiilor tranzitorii prevăzute la articolul L. 16-B din Cartea procedurilor fiscale. În cauza Comptoir aixois des carnes c. France 19863/08, 12 octombrie 2010), Curtea, după ce a constatat că reclamanta nu exercitase noua cale de atac instituită prin legea din 4 august 2008, a considerat că nu se putea pretinde a fi victima defectului de acces la o instanță. Întradevăr, Curtea a considerat că această cale de atac era de natură să soluționeze presupusa încălcare, dat fiind că oferea primului președinte al instanței judecătorești posibilitatea de a controla ordonanța în litigiu atât pe fond, cât și în forma sa ( SAS Arcalia c. France, n 33088/08, 31 august 2010). Prin urmare, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită cu privire la acest aspect. Prin urmare, Curtea consideră că cei doi reclamanți menționați mai sus, care au fost în măsură să facă o astfel de acțiune fără a se limita la o condiție de timp, nu pot pretinde că sunt victime ale unui defect de acces la o instanță. În consecință, acest litigiu trebuie respins în temeiul articolelor 34 și 35 alineatul (3) și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol depusă de Auto Spațiu, Remi Barone, Evelyne Barone, Melanie Barone, Chantal Bucchioni, și S.C.I. Casa Bun, cu condiția să se refere la lipsa de acces la o instanță, Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Stephen Phillips Mark Villiger Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-12-07
0,93
EUROPEAN BUILDING WORK LIMITED c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42915/08 présentée par EUROPEAN BUILDING WORK LIMITED contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 7 décembre 2010 en un comité composé de : Mark Villiger,
CtEDO 2010-12-07
0,93
ETOC ET BOROT c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 40954/08 présentée par Françoise ETOC et Richard BOROT contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 7 décembre 2010 en un comité
CtEDO 2011-05-26
0,92
AFFAIRE LEGRAND c. FRANCE
ANCIENNE CINQUIÈME SECTION AFFAIRE LEGRAND c. FRANCE (Requête n o 23228/08) ARRÊT STRASBOURG 26 mai 2011 DÉFINITIF 08/03/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2010-11-09
0,92
ASSOCIATION DE DEFENSE DES ACTIONNAIRES MINORITAIRES (A.D.A.M.) c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 60151/09 présentée par ASSOCIATION DE DEFENSE DES ACTIONNAIRES MINORITAIRES contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 9 novembre 2010 en un comit
CtEDO 2006-10-17
0,92
EUROPE SERVICES c. FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 21886/02 présentée par EUROPE SERVICES contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 17 octobre 2006 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka, président, J.
Sursă