SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND REEVABILITATEA cererii nr. 38162/07 prezentate de Petre NAIDIN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 31 august 2010 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ann Power, judecători și Santiago Quesada; grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 august 2007, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Petre Naidin, este un resortisant român, născut în 1954 și rezident în Calărași. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Între 1990 și 1991, reclamantul a deținut funcția de subprefect al Departamentului din Calărași. Din 1993 până în 2004, a fost deputat în Parlamentul României timp de trei legislaturi. În 2000, cu ocazia celei de-a treia cereri pentru un loc de deputat, Consiliul Național pentru Studiul arhivelor fostei Poliții Poliții Politice (Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securităii), denumit în continuare: CNSAS, din oficiu, în temeiul Legii nr. 187/2002 privind accesul la arhivele poliției politice, la o verificare a trecutului reclamantului. În urma cercetărilor și după două audieri ale reclamantului, CNSAS concluzionează că acesta din urmă a colaborat cu poliția politică. Decizia CNSAS se baza pe o declarație din 1971, semnată de reclamant, la vârsta de 17 ani, prin care s-a angajat să colaboreze cu Securitatea. Între 1971 și 1974, în timpul liceului și în timpul conscripției sale în armată, el a furnizat informații despre unii colegi care ascultau radiouri străine, care aveau rude în străinătate sau care nu mâncau carne de porc. Informații, CNSAS nota că părinții elevilor în cauză au fost convocați în fața conducerii școlii. Decizia CNSAS a fost publicată în Jurnalul Oficial. Reclamantul a contestat în fața Curții de Apel de la București interpretarea dată de CNSAS actelor sale anterioare, susținând că acestea fuseseră nevinovate și fără consecințe și că nu puteau fi înțelese decât în contextul istoric al epocii. CNSAS a răspuns că informațiile furnizate erau de natură să aducă atingere drepturilor și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate și pe care legea nu le distingea între diferitele grade de colaborare. Prin hotărârea definitivă din 20 august 2001, Curtea de Apel a respins contestația, judecând că, în sensul legii nr. 187/1999, reclamantul a colaborat cu poliția politică atunci când a furnizat informații care ar putea aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale, fără a lua în considerare repercusiunile reale pe care aceste informații le-au avut asupra persoanelor vizate. În 2004, la sfârșitul celui de-al treilea mandat de deputat, reclamantul a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publice (denumită în continuare "agenția") includerea sa pe lista de rezervă a subprefetelor. La 1 octombrie 2004, Agenția Notifia a solicitat reclamantului să refuze accesul la cererea sa, invocând dispozițiile articolului 50 din Legea nr. 188/99 privind statutul funcției publice care interzicea foștilor colaboratori ai poliției politice accesul la funcția publică. 10. Reclamantul introducea o acțiune în litigiu administrativ pentru a contesta răspunsul agenției și ridica în fața Curții de Apel din București o excepție de neconstituționalitate a articolului 50 din lege 188/99. Pe baza dispozițiilor Constituției și Convenției Europene a Drepturilor Omului, acesta a susținut o discriminare nejustificată în ceea ce privește accesul la funcția publică și a criticat caracterul general al acestei interdicții și lipsa de a lua în considerare circumstanțele specifice fiecărui caz. 11. În 2006, Curtea Constituțională a confirmat constituționalitatea textului criticat și a arătat că interdicția era expresia voinței legiuitorului care se bucura de o largă marjă de apreciere. Curtea Constituțională a considerat că diferența de tratament în ceea ce privește accesul la funcția publică are o justificare obiectivă și rațională, bazată pe cerința de loialitate a tuturor funcționarilor față de regimul democratic. În plus, citând jurisprudența Curții Europene, Curtea Constituțională a reamintit că accesul la funcția publică nu era un drept garantat nici prin legislația internă, nici prin Convenție. 12. Prin hotărârea din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel, confirmată în recurs printr-o hotărâre definitivă din 23 martie 2007 a Înaltei Curți de Apel Curtea de Casație și Justiție, cererea de includere pe lista de rezervă a subprefectelor a fost respinsă din moment ce reclamantul nu a îndeplinit criteriile impuse de Legea nr. 188/99. Dreptul intern relevant 13. Legea nr. 187/1999 privind accesul la dosarul său și divulgarea actelor poliției politice a fost publicată în Jurnalul Oficial din decembrie 1999. Ea a deschis pentru prima dată accesul persoanelor interesate la arhivele fostei poliții politice printr-o procedură reglementată de Consiliul Național pentru studiul arhivelor fostei poliții politice. 14. art. 2 din lege a ridicat lista persoanelor a căror istorie putea fi făcută publică la cererea oricărei persoane interesate. : președintele Republicii, membrii Parlamentului și ai guvernului, șefii administrației centrale și locale, ofițerii de poliție și militari, membrii corpului diplomatic, jurnaliștii, magistrații, avocații și notarii, șefii instituțiilor de învățământ secundar și universitar, membrii clericilor, medici, liderii companiilor publice sau private care acționează în domenii de interes public sau strategic; 15 Legea nu ar impune restricții cu privire la accesul la funcțiile menționate anterior, ci ar impune persoanelor care doresc să integreze una dintre aceste funcții să declare dacă ar fi colaborat cu fosta poliție Politica. Pentru candidații la președinția Republicii și Parlamentului, precum și pentru persoanele nominalizate pentru un post ministerial, verificarea a fost obligatorie și a fost efectuată din oficiu de către Consiliu. 16. Cea mai mare parte a acestor dispoziții a fost inclusă în Ordonanța de urgență a guvernului nr. 24/2008, care a înlocuit Legea nr. 187/1999. 17. 188/99 privind statutul funcției publice a fost publicat în Jurnalul Oficial la 9 decembrie 1999. În temeiul articolului j, foștilor colaboratori ai poliției politice li s-a interzis să integreze funcția publică. Cu toate acestea, nu a fost prevăzută nicio restricție cu privire la Funcționari aflați în serviciu. Această lege se aplica numai anumitor funcționari ai administrației centrale și locale, și anume: secretar general și secretar general adjunct al guvernului, ministerelor și altor structuri administrative centrale, consilier de stat, prefect, subprefect, secretar general al prefecturii, director general și director general adjunct al ministerelor și al altor structuri administrative centrale, secretar al orașelor și al municipalităților, director executiv și director executiv adjunct al serviciilor administrative descentralizate sau al administrației locale, șef al departamentului, șef de birou, expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor, reperor, arhitect șef, inspector al concurenței, inspector vamal, inspector al muncii, controlor delegat și comisar. GRIFS 18. Invocând articolele 1 din Protocolul nr. 12 și 14 la convenție, izolat sau combinat cu articolele 8 și 11 din Convenția nr. 1 și 2 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de respingerea cererii sale de includere pe lista de rezervă a subprefetelor și de interdicția prevăzută de Legea nr. 188/99 de a aplica pentru un loc de muncă în funcție se plânge în principal de discriminarea nejustificată în perspectiva ocupării forței de muncă în sectorul public. 19. Într-o scrisoare din 10 martie 2010, invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de echitatea procedurii judiciare care a dus la confirmarea deciziei CNSAS și consideră, de asemenea, că restricția privind angajarea în funcția publică duce la încălcarea articolului 10 din Convenție. 13 din Convenție, consideră că nu a avut dreptul la o cale de atac eficientă care să-i permită să se plângă de presupusele încălcări ale Convenției. ÎN DREPT 20. Curtea constată că, pe teren, articolele 8, 11 și 14 din Convenție, 1 și 2 din Protocolul nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 12, reclamantul se plânge în principal de o discriminare privind accesul la funcție având în vedere substanța similară a acestor obiecțiuni, Curtea consideră că trebuie să se examineze toate plângerile reclamantului din perspectiva articolului 8 coroborat cu art. 14 din convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Sidabras și Džautas c. Lituania, nr. 55480/00 și 59330/00, § 37 și 63, CEDO 2004 VIII 21. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să îl comunice guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură 22. Citând articolele 6, 10 și 13 din convenție, recurentul se plânge în principal de echitatea procedurii judiciare care a dus la confirmarea deciziei CNSAS. 23. Curtea constată că aceste noi obiecțiuni, care au fost menționate doar într-o scrisoare din 10 martie 2010, sunt întârziate, deoarece au fost invocate mai mult de șase luni după hotărârea definitivă a Înaltei Curți de Casare și Justiție din 23 martie 2007. 24. Prin urmare, trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea motivării reclamantului întemeiat pe articolele 8 și 14 din Convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier Președinte
de la requête n
o
38162/07
présentée par Petre NAIDIN
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 31
août
2010 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall, président,
Elisabet Fura,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power, juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 août 2007,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Petre Naidin, est un ressortissant roumain, né en 1954 et résidant à Călărași.
A.
Les circonstances de l'espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Entre 1990 et 1991, le requérant exerça la fonction de sous-préfet du département de Călărași. De 1993 à 2004, il fut député au Parlement roumain durant trois législatures.
4.
En 2000, à l'occasion de sa troisième candidature pour un siège de député, le Conseil national pour l'étude des archives de l'ancienne police politique (
Consiliul național pentru studierea arhivelor Securității
), ci-après «
CNSAS
», procéda d'office, en vertu de la loi n
o
187/1999 sur l'accès aux archives de la police politique, à une vérification du passé du requérant.
5.
A l'issue des recherches et après deux auditions du requérant, le CNSAS conclut que ce dernier avait collaboré avec la police politique. La décision du CNSAS s'appuyait sur une déclaration de 1971, signée par le requérant, alors âgé de
17 ans, par laquelle il s'engageait à collaborer avec la
Securitate
. Entre 1971 et 1974, pendant ses études au lycée et lors de sa conscription à l'armée, il a fourni des renseignements sur certains collègues qui écoutaient des radios étrangères, qui avaient de la famille à l'étranger ou qui ne mangeaient pas de la viande de porc. Quant aux conséquences de ces
renseignements, le CNSAS nota que les parents des élèves en question ont fait l'objet d'une convocation devant la direction du lycée. La décision du CNSAS fut publiée au Journal officiel.
6.
Le requérant contesta devant la cour d'appel de Bucarest l'interprétation donnée par le CNSAS à ses actes passés, alléguant qu'ils avaient été innocents et sans conséquences et qu'ils ne pouvaient être compris que dans le contexte historique de l'époque. Le CNSAS répondit que les renseignements fournis étaient de nature à porter atteinte aux droits
et libertés fondamentaux des personnes visées et que la loi ne
faisait pas de distinction entre les divers degrés de collaboration.
7.
Par un arrêt définitif du 20
août
2001, la cour d'appel rejeta la contestation, jugeant qu'au sens de la loi n
o
187/1999, le requérant avait collaboré avec la police politique dès lors qu'il avait fourni des informations susceptibles de porter atteinte aux droits et libertés fondamentaux, sans considération des répercussions réelles que ces informations ont pu avoir sur les personnes concernées.
8.
En 2004, à la fin de son troisième mandat de député, le requérant demanda à l'Agence nationale des fonctionnaires publics (ci-après «
l'Agence
») son inscription sur la liste de réserve des sous-préfets.
9.
Le 1
er
octobre 2004, l'Agence notifia au requérant son refus d'accéder à sa demande invoquant les dispositions de l'article 50 de la loi n
o
188/1999 sur le statut de la fonction publique qui interdisait aux anciens collaborateurs de la police politique l'accès à la fonction publique.
10.
Le requérant introduisit une action en contentieux administratif pour contester la réponse de l'Agence et souleva devant la cour d'appel de Bucarest une exception d'inconstitutionnalité de l'article
50 de la loi
n
o
188/1999. S'appuyant sur les dispositions de la Constitution et de la Convention européenne des droits de l'homme, il alléguait une discrimination injustifiée dans l'accès à la fonction publique. Il critiquait le caractère général de cette interdiction et l'absence de prise en compte des circonstances propres à chaque cas.
11.
Par une décision du 24
janvier
2006, la Cour constitutionnelle confirma la constitutionalité du texte critiqué. Elle releva que l'interdiction était l'expression de la volonté du législateur qui jouissait en la matière d'une large marge d'appréciation. La Cour constitutionnelle estima que la différence de traitement dans l'accès à la fonction publique avait une justification objective et rationnelle, fondée sur l'exigence de loyauté de tous les fonctionnaires au régime démocratique. En outre, citant la
jurisprudence de la Cour européenne, la Cour constitutionnelle rappela que
l'accès à la fonction publique n'était un droit garanti ni par la législation
interne ni par la Convention.
12.
Par un arrêt du 11
avril
2006 de la cour d'appel, confirmé sur pourvoi en recours par un arrêt définitif du 23
mars
2007 de la Haute
Cour de cassation et de justice, la demande d'inscription sur la liste de réserve des sous-préfets fut rejetée dès lors que le requérant ne remplissait pas les critères requis par la loi n
o
188/1999.
B.
Le droit interne pertinent
13.
La loi n
o
187/1999 sur l'accès à son propre dossier et la divulgation des actes de la police politique fut publiée au Journal officiel le
9
décembre
1999.Elle a ouvert pour la première
fois l'accès des personnes
intéressées aux archives de l'ancienne police politique à travers une procédure encadrée par le Conseil national pour l'étude des archives de l'ancienne police politique.
14.
L'article
2 de la loi dressa la liste des personnes dont le passé pouvait être rendu public sur demande de toute personne intéressée. Parmi celles-ci figuraient
: le Président de la République, les membres du Parlement et du Gouvernement, les chefs de l'administration centrale et locale, les officiers de police et de l'armée, les membres du corps diplomatique, les journalistes, les magistrats, les avocats et les notaires, les chefs des établissements d'enseignement secondaire et universitaire, les membres du clergé, les médecins, les dirigeants des compagnies publiques ou privées agissant dans des domaines d'intérêt public ou stratégiques, les
dirigeants des associations ou fondations.
15.
La loi n'instaurait aucune restriction quant à l'accès aux fonctions susmentionnées, mais exigeait des personnes souhaitant intégrer l'une de ces
fonctions de déclarer si elles avaient collaboré avec l'ancienne police
politique. Pour les candidats à la présidence de la République et au Parlement, ainsi que pour les personnes nominées pour un poste ministériel, la vérification était obligatoire et était effectuée d'office par le Conseil.
16.
L'essentiel de ces dispositions a été repris dans l'ordonnance d'urgence du Gouvernement n
o
24/2008 qui a remplacé la loi n
o
187/1999.
17.
La loi n
o
188/1999 sur le statut de la fonction publique fut publiée au Journal officiel le 9
décembre
1999.En vertu de l'article
50
j), il était interdit aux anciens collaborateurs de la police politique d'intégrer la fonction publique. Cependant aucune restriction n'était prévue à l'égard des
fonctionnaires en service. Cette loi n'était applicable qu'à certains fonctionnaires de l'administration centrale et locale, à savoir
: secrétaire
général et secrétaire
général adjoint du Gouvernement, des
ministères, et des autres structures administratives centrales, conseiller d'Etat, préfet, sous-préfet, secrétaire général de préfecture, directeur
général et directeur général adjoint des ministères et des autres structures administratives centrales, secrétaire des villes et des communes, directeur exécutif et directeur exécutif adjoint des services administratifs décentralisés ou de l'administration locale, chef de service, chef de bureau, expert, conseiller, inspecteur, conseiller juridique, auditeur, référent, architecte en chef, inspecteur de la concurrence, inspecteur des douanes, inspecteur du travail, contrôleur délégué et commissaire.
18.
Invoquant les articles
1 du Protocole n
o
12 et 14 de la Convention, pris isolement ou combinés avec les articles
8 et 11 de la Convention et
1
et
2 du Protocole n
o
1, le requérant se plaint du rejet de sa demande d'inscription sur la liste de réserve des sous-préfets et de l'interdiction prévue par la loi n
o
188/1999 de postuler pour un emploi dans la fonction
publique. Il se plaint essentiellement d'une discrimination injustifiée dans les perspectives d'emploi dans le secteur public.
19.
Dans une lettre du 10
mars
2010, invoquant l'article
6 de la Convention, le requérant se plaint de l'équité de la procédure judiciaire qui a abouti à la confirmation de la décision du CNSAS. Il estime également que la restriction à l'embauche dans la fonction publique emporte violation de l'article
10 de la Convention. Enfin, sous l'angle de l'article
13 de la Convention, il estime qu'il n'a pas eu droit à un recours effectif qui lui aurait permis de se plaindre des violations alléguées de la Convention.
20.
La Cour note que sur le terrain des articles
8, 11 et 14 de la Convention, 1 et 2 du Protocole n
o
1 et 1 du Protocole n
o
12, le requérant se
plaint essentiellement d'une discrimination concernant l'accès à la fonction
publique. Compte tenu de la substance similaire de ces griefs, la Cour estime qu'il convient d'examiner l'ensemble des plaintes du requérant sous l'angle de l'article
8 combiné avec l'article
14 de la Convention (voir,
mutatis
mutandis, Sidabras et Džiautas c. Lituanie
, n
os
55480/00 et 59330/00, §§
37 et
‑
21.
En l'état actuel du dossier, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de le communiquer au gouvernement défendeur conformément à l'article
54
§
3
b) de son règlement.
22.
Citant les articles 6, 10 et 13 de la Convention, le requérant se plaint essentiellement de l'équité de la procédure judiciaire qui a abouti à la confirmation de la décision du CNSAS.
23.
La Cour constate que ces nouveaux griefs, qui n'ont été mentionnés que dans une lettre du 10
mars
2010, sont tardifs, car soulevés plus de six
mois après l'arrêt définitif de la Haute Cour de cassation et de justice du 23
mars
2007.
24.
Il s'ensuit qu'ils doivent être rejetés, en application de l'article
35 §§
1
et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Ajourne
l'examen du grief du requérant tiré des articles 8 et 14 de la Convention
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président