SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 59063/17 Constantin DUTU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 16 februarie 2021 într-un comitet compus din Gabriele Kucsko-Stadlmayer, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Pere Pastor Vilanova, judecători, și Ilse Freiwirth, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 9 august 2017, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAȚĂ recurentul, domnul Constantin Duțu, este un cetățean român născut în 1935 și rezident în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Stan, avocat care exercită la București. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În timpul legislaturii 2000-2004, reclamantul, membru al Partidului România Mare, a fost ales în Camera deputaților. În consecință, s-a efectuat o verificare pentru a stabili dacă a colaborat în timpul regimului comunist totalitar cu poliția politică a acestui regim Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securitățiii, CNSAS mai exact, un organism public al cărui rol a fost acela de a studia arhivele care conțin fișierele întocmite de Securitate, a emis o decizie conform căreia reclamantul nu a colaborat cu Securitatea în 2006, reclamantul a fost numit membru al Consiliului Național al L La 3 noiembrie 2011, CNSAS sesizează camera de judecată administrativă a tribunalului de apel din București (inclusiv instanța de apel din București) cu privire la o acțiune de rectificare a deciziei din 28 octombrie 2004 (punctul 4 de mai sus) prin care se declarase că reclamantul nu a colaborat cu Securitatea . Acesta a arătat că a reieșit din documentele pe care le deținea în realitate, din 1970 până în 1985 reclamantul a furnizat Securității informații cu privire la activitatea anticomunistă a anumitor persoane și că, în consecință, unele dintre drepturile și libertățile fundamentale ale acestor persoane au fost restricționate. Reclamantul a solicitat instanței judecătorești să constate că acțiunea a fost inadmisibilă, dat fiind că: în temeiul dispozițiilor din ordonanța de urgență a guvernului (OUG) nr. 24/2008 privind accesul cetățenilor la dosarul lor personal și divulgarea (deconspirarea) actelor Securității la 24/2008 În acest sens, el a susținut că a fost membru al CNA și că, în acest sens, a fost în prezent membru al CNA și că UUG n. Prin hotărârea din 4 iulie 2012, Curtea de apel a respins excepția de la notificare a reclamantului, motivând că dispozițiile legale nu i se aplicau. Prin hotărârea din 27 mai 2015, aceasta a respins pe fond acțiunea CNSAS, pentru nefondare. 10. CNSAS și reclamantul au formulat fiecare câte o acțiune în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție (înalta Curte de Justiție) împotriva hotărârii Curții. Reclamantul susținea că acțiunea inițiată de CNSAS era inadmisibilă; CNSAS a solicitat Înaltei Curți să constate că reclamantul era un fost colaborator al Securității 11. Nici o dovadă nouă nu a fost instruită în fața Înaltei Cu r ii. 12. Prin hotărârea definitivă din 15 martie 2016, Înalta Curte statuează asupra cauzei. Aceasta a respins excepia de la data la care a acionat CNSAS invocată de reclamant. Pentru a justifica această decizie, aceasta a reieșit că, în temeiul articolului 31 din OUG 24/2008, CNSAS își continua studiul documentelor arhivate de diferite instituții publice și că, în temeiul articolului 32 din aceeași ordonanță, trebuia să inițieze procedura prevăzută de acest text dacă, după examinarea unor noi documente, acesta constată că, contrar celor încheiate într-o decizie anterioară, o persoană care aparținea categoriei supuse unei verificări din oficiu a fost de fapt angajată sau colaboratoare a Securitate Curtea Înaltă a amintit apoi că mai devreme, CNSAS avea obligația de a corecta deciziile de constatare a necolaborării pe care le-ar fi putut emite pe baza unei documentații incomplete. Comisia a precizat că aceste decizii trebuiau să fie remediate în mod absolut atunci când persoana în cauză era supusă unei verificări din oficiu și că acesta era cazul în speță. 24/2008 fiind acela de a dezvălui acțiunile poliției politice și de a asigura accesul tuturor la informații de interes public, faptul că reclamantul a fost membru al Parlamentului în 2004 a fost suficient pentru a face ca acțiunea CNSAS să fie admisibilă. 14. În ceea ce privește fondul acțiunii, Înalta Curte a statuat că din noile documente analizate după decizia din 28 octombrie 2004 (punctul 4 de mai sus) reiese că reclamantul a colaborat efectiv cu Securitatea 15. Dispozițiile legale relevante referitoare la alegerea membrilor Parlamentului la art. 33 din Legea nr. 68/1992 privind alegerea membrilor Camerei deputaților și ai Senatului ( (2) Propunerile de candidatură se fac în scris, în patru exemplare, de către partidele sau formațiunile politice care participă la alegeri și sunt semnate de către conducerea partidului sau a formării sau de către persoanele desemnate în acest scop (...) (8). Propunerile de candidatură prevăzute în alin. (2) includ prenumele, numele, domiciliul, locul și data nașterii, precum și profesia candidatului și sunt însoțite de declarația de acceptare a cererii, scrisă, semnată și datată de candidat. (9) Declarația de acceptare [de candidatură] include prenumele, numele, afilierea politică, profesia și ocupația candidatului, consimțământul expres de a candida, precum și o declarație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . septembrie 2004 privind alegerea membrilor Camerei deputaților și ai Senatului, care a rămas în vigoare între 2 octombrie 2004 și 11 aprilie 2008. Lista candidaților include numele și prenumele candidatului, inițialele tatălui său, domiciliul, locul și data nașterii și profesia acestuia. Aceasta este însoțită de declarația scrisă prin care fiecare candidat își acceptă candidatul, precum și de declarația patrimonială, în două exemplare, completată și semnată de fiecare candidat, și de o declarație pe propria răspundere, conformă cu dreptul penal, în ceea ce privește relațiile sale cu organele de securitate ale poliției politice sau ale colaboratorului, sau lipsa legăturii. 373/2004 a fost abrogată și înlocuită cu Legea nr. 35/2008, care a fost, la rândul său, abrogată și înlocuită cu Legea nr. 208/2015. În temeiul legii din 2008 și al legii din 2015, toți candidații născuți înainte de 1 ianuarie 1976 trebuiau să prezinte o declarație pe onoare, în conformitate cu dreptul penal, indicându-se dacă au colaborat sau nu cu poliția politică. Dispozițiile relevante privind competențele CNSAS 19. CNSAS a fost creat prin Legea nr. 187/1999, cu scopul de a permite cetățenilor români să acceseze fișierele și documentele întocmite de Securitate Până la 22 decembrie 1989. În prezent, este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică și aflată sub controlul Parlamentului român. Funcționarea sa este reglementată de oUG 24/2008, astfel cum a fost modificată și completată prin texte ulterioare. La momentul faptelor, dispozițiile relevante în speță ale OUG se citeau astfel art. 3 Pentru a garanta dreptul de a avea acces la informații de interes public, toți cetățenii români, care au reședința pe teritoriul național sau în străinătate, precum și mass-media scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale constituite legal, autoritățile și instituțiile publice, au dreptul să fie informați, în cazul în care solicită acest lucru, cu privire la legăturile sau la lipsa legăturii de muncă sau de colaborare cu Securitate , în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și europene, precum și a persoanelor... următorii deputați și senatori ai Parlamentului României (...) Art. 5 (1) Candidații care au fost aleși sau numiți la data de 16 ani la care se face referire în art. 3 lit. (b) - (h1), cu excepția celor care, la 22 decembrie 1989, nu au atins vârsta de 16 ani, indică într-o declarație pe propria răspundere, întocmită în conformitate cu modelul anexat la prezenta ordonanță de urgență, dacă au fost angajați sau colaboratori ai Securității . Se efectuează în mod automat verificarea legăturilor sau a lipsei de legături atribuite de a angaja sau de a colabora cu Securitatea persoane care au fost candidate, alese sau numite la una dintre sarcinile sau funcțiile menționate la art. 3 litera (b) - (h1), inclusiv cele care au fost candidate, alese sau numite la una dintre aceste sarcini sau funcții înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.art. 31 (1) Consiliul național pentru studierea arhivelor Securității în conformitate cu prezenta ordonanță de urgență, să analizeze toate documentele relevante pentru exercitarea drepturilor prevăzute de această ordonanță, cum ar fi documentele, fișierele, registrele, arhivele fotografice, audiovizuale, acustice și informatice și bazele de date, inclusiv fișierele personale ale ofițerilor și subofițerilor Securității și ofițeri infiltrați care au participat la o activitate prin care drepturile omului și libertățile fundamentale au fost distruse sau restrânse pentru a sprijini puterea totalitară comunistă. (2) De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data la care [documentele] vor fi transferate Consiliului Național pentru studierea arhivelor Securității , membrii colegiului acestui consiliu, precum și ceilalți funcționari autorizați de colegiu vor avea acces nelimitat la documentele menționate la alineatul (1), precum și la toate copiile acestor documente păstrate la sediul deținătorilor acestora, unde vor fi studiați. (3) Serviciul de Informații din România, Serviciul de Informații Exterioare, Ministerul de Interne și Reforma Administrativă, Ministerul Justiției, Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe, Arhivele Naționale și orice altă instituție publică sau entitate privată care deține astfel de documente sunt obligate să garanteze dreptul de acces prevăzut la alineatul (2) până la predarea documentelor către Consiliul Național pentru studiul arhivelor Securitate (...) art. 32 În cazul în care examinarea menționată la art. 31 evidențiază existența unor documente noi și neprocesate și a unor informații care indică trecutul persoanei care lucrează la Securitate a unei persoane supuse verificării din oficiu cu privire la care o decizie cu privire la lipsa unor legături cu Securitatea a fost emisă înainte de adoptarea prezentei ordonanțe de urgență, Consiliul național pentru studierea arhivelor Securității inițiază procedura prevăzută în acest caz de această ordonanță. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, luat singur și combinat cu art. 14, reclamantul susține că procedura care a dus la pronunțarea hotărârii definitive pronunțate la 15 martie 2016 de Înalta Curte prezintă mai multe deficiențe. El se plânge mai întâi de durata acestei proceduri și în special de durata de redactare a hotărârii Înaltei Curți. În al doilea rând, acesta face referire la Curtea Supremă de Justiție care a acceptat acțiunea care fusese respinsă în primă instanță și care a concluzionat, pe baza acelorași dovezi, că a colaborat cu Securitatea. În sfârșit, consideră că este în mod greșit că Înalta Curte a declarat admisibilă acțiunea inițiată de CNSAS și că interpretarea efectuată de instanțele naționale a dispozițiilor LEG n În ceea ce privește obiecțiunile formulate pe teren la art. 6 din convenție 22. Reclamantul susține că procedura care a dus la pronunțarea hotărârii la 15 martie 2016 de către Înalta Curte prezintă mai multe deficiențe. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide, fie cu privire la drepturile și obligațiile sale civile, fie cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 23. În opinia Curții, este necesar mai întâi să se verifice dacă dispoziția invocată de solicitant este aplicabilă în speță. Aceasta amintește că aspectele de incompatibilitate rațională se referă la competența sa și că aceasta trebuie să examineze această chestiune în fiecare etapă a procedurii (Tanase c. Moldova [GC], n 7/08, § 131, CEDH 2010 24. Aceasta va căuta ulterior dacă art. 6 din Convenție găsește că este necesar să se aplice în speță sub aspect civil și sub aspect penal. Cu privire la aplicabilitatea componentei civile a articolului 6 din Convenție 25. Curtea a amintit în hotărârea nait-Liman c. Elveția ([GC], nr. 51357/07, § 106, 15 martie 2018) principiile generale referitoare la aplicabilitatea articolului 6 din Convenția în materie civilă. Această convenție este mai întâi condiționată de existența unui litigiu (în engleză Deși art. 6 nu le asigură prin sine nici un conținut material determinat în ordinea juridică a statelor contractante (a se vedea, de exemplu, Parosse greco catolic Lupeni și altele c. România [GC], nr 76943/11, § 88, 29 noiembrie 2016). Nu poate fi determinat prin simpla trimitere la dreptul intern al statului pârât; este vorba despre o noțiune de sine stătătoare din Convenție. Într-adevăr, în ceea ce privește nu numai calificarea juridică, ci și conținutul material și efectele pe care le conferă dreptul intern al statului în cauză, trebuie să se considere că un drept trebuie considerat sau nu ca fiind de natură civilă în sensul acestei expresii în Convenția (Perez c. Franța [GC], nr 47287/99, § 57 CEDH 2004 I). 26. Îndreptându-se spre faptele din speță, Curtea constată că procedura care a dus la pronunțarea hotărârii pronunțate la 15 martie 2016 de Înalta Curte se referea la o hotărâre pe care CNSAS o pronunțase la momentul în care reclamantul a încheiat un mandat de deputat în Parlamentul României și care observa că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ea nu are nici o îndoială că lanonul este în prezența aici a unei persoane reale și serioase, în sensul jurisprudenței sale, în cazul în care un fost parlamentar a colaborat cu Securitatea din timpul regimului totalitar. 27. Prin urmare, ea trebuie să caute dacă această contestație poate fi calificată drept o cauză civilă În acest sens, Comisia consideră că este important să se țină seama de rolul pe care legea îl aplica CNSAS și de obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție: în temeiul articolului 24/2008, în scopul garantării dreptului de acces la informațiile de interes public, informațiile puteau fi comunicate cu privire la calitatea de fost angajat sau colaborator al Securității În plus, conform legii, CNSAS este instituția care gestionează accesul la astfel de informații. 24/2008 prevede că, în cazul în care documentele noi și neprocesate dezvăluie calitatea de fost angajat sau colaborator al Securității unei persoane supuse verificării din oficiu cu privire la care o decizie cu privire la lipsa legăturilor cu Securitatea a fost emisă înainte de data intrării în vigoare a L'OUG, CNSAS trebuie să inițieze o procedură de corectare a deciziei sale anterioare (punctul 20 de mai sus). Curtea observă că admisibilitatea acțiunii inițiate de CNSAS împotriva recurentului în speță era strâns legată de faptul că: la momentul primei decizii a acestui organism reclamantul era membru al Camerei deputaților (punctul 13 de mai sus). Prin urmare, procedura avea ca obiect comunicarea către public a informațiilor privind o persoană care exercită sau a exercitat un mandat politic. 29. Curtea reamintește că, în contextul României, a constatat deja că adoptarea legislației care permite dezvăluirea numelor foștilor colaboratori ai Securității prezenta un interes major pentru întreaga societate românească și că colaborarea politicienilor cu Securitatea a fost o chestiune socială și morală foarte sensibilă ( Petrina c. România, 78060/01, § 43, 14 octombrie 2008). În aceste condiții, Comisia consideră că competența acordată în acest sens CNSAS, însărcinată cu dezvăluirea, dacă este cazul, a calității foștilor colaboratori ai Securității candidați la alegerile parlamentare, contribuie direct la realizarea interesului general care are reședința în domeniul accesului populației la informații de interes public și este, în mod evident, de natură politică și non- mutatis mutandis Catăniciu c. România (dec.), nr 22717/17, § 35, 6 decembrie 2018). Pe de altă parte, trebuie remarcată evoluția legislației naționale în ceea ce privește obligația candidaților la alegerile parlamentare de a menționa într-o declarație pe propria răspundere dacă au avut legături cu Securitatea (punctele 16-18 de mai sus). 30. În cele din urmă, trebuie remarcat faptul că procedura în cauză în speță a fost inițiată în timp ce reclamantul și-a încheiat mandatul. Pe de altă parte, nu a indicat că procedura în cauză a avut consecințe negative asupra situației sale. 31. Prin urmare, art. 6 din convenție nu se aplică în speță sub aspectul său civil. În ceea ce privește aplicabilitatea părții penale a articolului 6 din Convenția 32, pentru a determina aplicabilitatea articolului 6 din Convenția în materie penală, Curtea aplică criteriile enunțate în Hotărârea Engel altele c. Țările de Jos (8 iunie 1976), §§ 82-83, seria A nr 22) și confirmate recent în cauza Ramos Nunes de Carvalho e Sác. Portugalia ([GC], n 55391/13 și alte 2 § 122, 6 noiembrie 2018). Primul dintre aceste criterii este calificarea juridică a încălcării dreptului intern, al doilea este natura în sine a încălcării dreptului intern, iar al treilea este gradul de severitate al sancțiunii pe care o poate suporta persoana în cauză (Ramos Nunes de Carvalho e Sá) În plus, în ceea ce privește procedurile de lustruire, Curtea a examinat, de la caz la caz, în continuare în conformitate cu criteriile Engel, dacă partea penală din art. 6 din convenție era aplicabilă (a se vedea, de exemplu, Matyjeck c. Polonia (dec.), n 38184/03, §§ 48-59, 30 mai 2006, și Polyakh și alții , n 58812/15 și 4 altele, § 156-159, 17 octombrie 2019). 33.În aplicarea acestor criterii în cazul de față, Curtea ia notă de acest lucru. În primul rând, procedura se încadra, în conformitate cu calificarea juridică a dreptului intern, a litigiilor administrative și era reglementată de Codul de procedură civilă, fără a avea conotație penală (a se vedea, a contrario Matyjeck , decizie menționată anterior, punctul 50) în al doilea rând, dreptul intern prevedea că numai persoanele care exercită o funcție electivă Aceste dispoziții au fost, prin urmare, aplicabile doar unui anumit grup de persoane cu statut special, ceea ce este de natură să stârnească serioase îndoieli cu privire la caracterul penal al faptelor în cauză. În plus, procedura nu viza sancționarea unui anumit comportament al reclamantului, cum ar fi o posibilă declarație mincinoasă privind relațiile sale cu Securitatea (a se vedea, pentru o situație diferită, Matyjeck, decizia menționată anterior, punctul 52). În al treilea rând, scopul acestei abordări a fost de a corecta o decizie emisă de CNSAS și de a aduce la cunoștința publicului informațiile de interes general. Acest lucru ar fi putut avea, desigur, un impact asupra posibilității reclamantului de a candida din nou cu succes la noile alegeri naționale (punctul 18 de mai sus), în măsura în care legea le-a cerut candidaților să prezinte o declarație pe propria răspundere, în conformitate cu dreptul Astfel, în circumstanțele din speță, decizia luată împotriva reclamantului nu poate constitui o pedeapsă cu o natură și cu un grad de severitate, astfel încât să se justifice calificarea drept sancțiune penală în sensul articolului 6 din convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Polyakh și alții, citată anterior, punctul 157). 34. În consecință, art. 6 din convenție nu se aplică în speță sub aspectul său penal. Concluzie 35. Din motivele expuse deja, Curtea concluzionează că nu se poate aplica articolului 6 la faptele prezentei specii. Prin urmare, cauza formulată pe teren a articolului 6 este incompatibilă cu dispozițiile articolului 6 cu dispozițiile Convenției și trebuie să fie respins, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4. Cu privire la interdicția formulată pe teren la art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenția 36. După cum a spus întotdeauna Curtea, art. 14 din Convenție completează celelalte clauze normative ale Convenției și ale Protocoalelor acesteia. Acest articol nu are o existență independentă, ci se aplică numai în ceea ce privește drepturile și libertățile pe care le garantează. Desigur, acesta poate intra în joc chiar și fără a încălca cerințele lor și, în această măsură, are un domeniu de aplicare autonom, dar nu poate găsi să se aplice în cazul în care faptele litigiului nu cad sub incidența cel puțin a unuia dintre clauzele menționate (a se vedea, printre multe altele, Biao c. Danemarca [GC], n 38590/10, § 88, 24 mai 2016). 37. În speță, Curtea tocmai a constatat că procedura contestată de recurent nu intră în domeniul de aplicare al articolului 6 din Convenție. Prin urmare, este incompatibilă cu dispoziiile Conveniei în sensul articolului 35 alineatul (a) din Convenie și trebuie să fie respinsă în conformitate cu art. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 martie 2021. {semnture_p_2} Ilse Freiwirth Gabriele Kucsko-Stadlmayer Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
59063/17
Constantin DUȚU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 16 février 2021 en un comité composé de
:
Gabriele Kucsko-Stadlmayer,
présidente,
Iulia Antoanella Motoc,
Pere Pastor Vilanova,
juges,
et de Ilse Freiwirth,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 9 août 2017,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Constantin Duțu, est un ressortissant roumain né en
1935 et résidant à Bucarest. Il a été représenté devant la Cour par M
e
A.
Stan, avocat exerçant à Bucarest.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Pendant la législature 2000-2004, le requérant, membre du parti România Mare, fut élu à la Chambre des députés. En conséquence, il fut procédé à une vérification aux fins de déterminer s’il avait collaboré pendant le régime communiste totalitaire avec la police politique de ce régime – la
Securitate
.
4
.
Le 28 octobre 2004, le Conseil national pour l’étude des archives de la
Securitate
(
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
, «
le CNSAS
») – un organisme public dont le rôle était, notamment, d’étudier les archives contenant les fichiers établis par la
Securitate
– émit une décision constatant que le requérant n’avait pas collaboré avec la
Securitate
.
5.
En 2006, le requérant fut nommé membre du Conseil national de l’audiovisuel, où il siégea jusqu’en 2012.
6.
Le 3 novembre 2011, le CNSAS saisit la chambre du contentieux administratif de la cour d’appel de Bucarest («
la cour d’appel
») d’une action en rectification de la décision du 28 octobre 2004 (paragraphe
4 ci
‑
dessus) par laquelle il avait été attesté que le requérant n’avait pas collaboré avec la
Securitate
. Il expliquait qu’il ressortait des documents dont il disposait qu’en réalité, de 1970 à 1985 le requérant avait fourni à la
Securitate
des informations sur l’activité anti-communiste de certaines personnes et qu’en conséquence certains des droits et libertés fondamentaux de ces personnes avaient été restreints.
7.
Le requérant pria la cour d’appel de constater que l’action était irrecevable, étant donné qu’en vertu des dispositions de l’ordonnance d’urgence du gouvernement (OUG) n
o
24/2008 sur l’accès des citoyens à leur dossier personnel et la divulgation (
deconspirarea
) des actes de la
Securitate
(«
l’OUG n
o
24/2008
»), les décisions concernant la qualité de collaborateur d’une personne rendues avant l’entrée en vigueur de cette OUG ne pouvaient être remises en cause à moins que la personne concernée n’exerce une fonction pour laquelle la loi imposait une vérification d’office. À cet égard, il arguait qu’il était à présent membre du CNA et que l’OUG n
o
24/2008 n’imposait pas de vérification d’office pour les personnes exerçant cette fonction.
8.
Par un jugement avant dire droit du 4 juillet 2012, la cour d’appel rejeta l’exception d’irrecevabilité soulevée par le requérant, au motif que les dispositions légales ne lui étaient pas applicables.
9.
Par un arrêt du 27 mai 2015, elle rejeta sur le fond l’action du CNSAS, pour défaut de fondement.
10.
Le CNSAS et le requérant formèrent chacun un recours devant la Haute Cour de cassation et de justice («
la Haute Cour
») contre l’arrêt de la cour d’appel. Le requérant soutenait que l’action engagée par le CNSAS était irrecevable
; le CNSAS priait la Haute Cour de constater que le requérant était un ancien collaborateur de la
Securitate
.
11.
Aucune preuve nouvelle ne fut instruite devant la Haute Cour.
12.
Par un arrêt définitif du 15 mars 2016, la Haute Cour statua sur l’affaire. Elle rejeta l’exception d’irrecevabilité de l’action du CNSAS soulevée par le requérant. Pour motiver cette décision, elle expliqua qu’en vertu de l’article 31 de l’OUG
n
o
24/2008, le CNSAS poursuivait son étude des documents archivés par différentes institutions publiques et que, en vertu de l’article 32 de la même ordonnance, il devait engager la procédure prévue par ce texte si, après avoir examiné de nouveaux documents, il constatait que, contrairement à ce qu’il avait conclu dans une précédente décision, une personne appartenant à la catégorie soumise à une vérification d’office avait en réalité été employée ou collaboratrice de la
Securitate
.
13
.
La Haute Cour rappela ensuite que l’OUG n
o
24/2008 imposait au CNSAS l’obligation de corriger les décisions de constat de non
‑
collaboration qu’il avait pu émettre précédemment sur la base d’une documentation incomplète. Elle précisa que ces décisions devaient absolument être corrigées lorsque la personne concernée était soumise à une vérification d’office, et que tel était le cas en l’espèce. Elle expliqua à cet égard que la décision du 28 octobre 2004 avait été émise en raison de la qualité de député du requérant et que, le but de l’OUG n
o
24/2008 étant de révéler les actions de la police politique et d’assurer l’accès de tous à des informations d’intérêt public, le fait que le requérant fût membre du Parlement en 2004 était suffisant pour rendre l’action du CNSAS recevable.
14.
Sur le fond de l’action, la Haute Cour jugea qu’il ressortait des nouveaux documents analysés après la décision du 28 octobre 2004 (paragraphe 4 ci-dessus) que le requérant avait effectivement collaboré avec la
Securitate
.
15.
L’arrêt définitif de la Haute Cour fut rédigé en mars 2017. Le requérant obtint une copie des motifs de cet arrêt le 20 juillet 2017.
Le droit interne pertinent
Les dispositions légales pertinentes relatives à l’élection des membres du Parlement
16
.
L’article 33 de la loi n
o
68/1992 relative à l’élection des membres de la Chambre des députés et du Sénat («
la loi n
o
68/1992
») régissait les candidatures aux élections. Dans sa version en vigueur du 16 juillet 1992 au 1
er
octobre 2004, il était ainsi libellé en ses parties pertinentes en l’espèce
:
Article 33
«
(...)
(2)
Les propositions de candidature sont faites par écrit, en quatre exemplaires, par les partis ou formations politiques participant aux élections et elles sont signées par la direction du parti ou de la formation ou par les personnes désignées à cette fin
(...).
(...)
(8)
Les propositions de candidature prévues au paragraphe 2 comprennent le prénom, le nom, le domicile, le lieu et la date de naissance ainsi que la profession du candidat, et sont accompagnées de la déclaration d’acceptation de la candidature, écrite, signée et datée par le candidat.
(9)
La déclaration d’acceptation [de candidature] comprend le prénom, le nom, l’affiliation politique, la profession et l’occupation du candidat, son consentement exprès à se porter candidat, ainsi qu’une déclaration certifiant qu’il répond aux conditions légales de candidature.
»
17.
En 2004, la loi n
o
68/1992 fut abrogée et remplacée par la loi n
o
373 du 24
septembre 2004 relative à l’élection des membres de la Chambre des députés et du Sénat, qui demeura en vigueur du 2 octobre 2004 au 11 avril 2008. L’article 44 de cette la loi, qui régissait les candidatures aux élections, se lisait ainsi dans ses parties pertinentes en l’espèce
:
Article 44
«
(...)
(8)
La liste des candidats comprend le nom et le prénom du candidat, les initiales de son père, son domicile, ses lieu et date de naissance, et sa profession. Elle est accompagnée de la déclaration manuscrite par laquelle chaque candidat accepte sa candidature, ainsi que de la déclaration patrimoniale, en deux exemplaires, remplie et signée par chaque candidat, et d’une déclaration sur l’honneur, conforme au droit pénal, quant à ses rapports passés avec les organes de sécurité de la police politique – agent ou collaborateur, ou absence de lien.
»
18
.
La loi n
o
373/2004 fut abrogée et remplacée par la loi n
o
35/2008, laquelle fut à son tour abrogée et remplacée par la loi n
o
208/2015. En vertu tant de la loi de 2008 que de la loi de 2015, tous les candidats nés avant le 1
er
janvier 1976 devaient fournir une déclaration sur l’honneur, conforme au droit
pénal, indiquant s’ils avaient ou non collaboré avec la police politique.
Les dispositions pertinentes relatives aux compétences du CNSAS
19.
Le CNSAS a été créé par la loi n
o
187/1999, dans le but de permettre aux citoyens roumains d’accéder aux fichiers et documents établis par la
Securitate
jusqu’au 22 décembre 1989. Il est à présent une autorité administrative autonome dotée de la personnalité juridique et placée sous le contrôle du Parlement roumain. Son fonctionnement est régi par l’OUG
n
o
24/2008, telle que modifiée et complétée par des textes ultérieurs.
20
.
À l’époque des faits, les dispositions pertinentes en l’espèce de cette OUG se lisaient ainsi
:
Article 3
«
Dans un but de garantie du droit d’accès aux informations d’intérêt public, tous les citoyens roumains, qu’ils résident sur le territoire national ou à l’étranger, ainsi que les médias écrits et audiovisuels, les partis politiques, les organisations non gouvernementales légalement constituées, les autorités et les institutions publiques, ont droit à être informés, s’ils en font la demande, des liens ou de l’absence de liens d’employé ou de collaborateur avec la
Securitate
, au sens de la présente ordonnance d’urgence, des candidats aux élections présidentielles, générales, locales et européennes, ainsi que des personnes (...) suivantes
:
(...)
b)
députés et sénateurs du Parlement de la Roumanie (...)
»
Article 5
«
(1)
Les candidats qui ont été élus ou nommés à l’une des charges ou fonctions visées à l’article 3 b)-h1) – à l’exception de ceux qui, au 22 décembre 1989, n’avaient pas atteint l’âge de 16 ans – indiquent dans une déclaration sur l’honneur, établie selon le modèle annexé à la présente ordonnance d’urgence, s’ils ont été employés ou collaborateurs de la
Securitate
. Il est procédé d’office à la vérification des liens ou de l’absence de liens passés d’employé ou de collaborateur avec la
Securitate
des personnes qui ont été candidates, élues ou nommées à l’une des charges ou fonctions visées à l’article 3 b)-h1), y compris celles qui ont été candidates, élues ou nommées à l’une de ces charges ou fonctions avant l’entrée en vigueur de la présente ordonnance d’urgence.
»
Article 31
«
(1)
Le Conseil national pour l’étude des archives de la
Securitate
continue d’analyser, conformément à la présente ordonnance d’urgence, tous les documents utiles pour l’exercice des droits prévus par cette ordonnance, tels que les documents, fichiers, registres, archives photographiques, audiovisuelles, sonores et informatiques et bases de données, y compris les fichiers personnels des officiers et sous-officiers de la
Securitate
et des officiers infiltrés ayant participé à une activité par laquelle les droits de l’homme et les libertés fondamentales ont été anéantis ou restreints afin de soutenir le pouvoir totalitaire communiste.
(2)
À partir de la date d’entrée en vigueur de la présente ordonnance d’urgence et jusqu’à la date à laquelle [les documents] seront transférés au Conseil national pour l’étude des archives de la
Securitate
, les membres du Collège de ce conseil ainsi que les autres fonctionnaires habilités par ce collège auront un accès illimité aux documents visés au paragraphe 1, ainsi qu’à toutes copies de ces documents conservés dans les locaux de leurs détenteurs, où ils seront étudiés.
(3)
Le service roumain du renseignement, le service du renseignement extérieur, le ministère de l’Intérieur et de la Réforme administrative, le ministère de la Justice, le ministère de la Défense, le ministère des Affaires étrangères, les Archives nationales et toute autre institution publique ou entité privée détenant pareils documents sont tenus de garantir le droit d’accès prévu au paragraphe 2 jusqu’à la remise des documents au Conseil national pour l’étude des archives de la
Securitate
.
(...)
»
Article 32
«
Lorsque l’examen visé à l’article 31 met en évidence l’existence de documents nouveaux et non traités et d’informations révélant le passé d’employé ou de collaborateur de la
Securitate
d’une personne soumise à vérification d’office à l’égard de laquelle une décision constatant l’absence de liens passés avec la
Securitate
a été émise avant l’adoption de la présente ordonnance d’urgence, le Conseil national pour l’étude des archives de la
Securitate
engage la procédure prévue en pareil cas par cette ordonnance.
»
21.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, pris seul et combiné avec l’article 14, le requérant soutient que la procédure qui a abouti à l’arrêt définitif rendu le 15 mars 2016 par la Haute Cour présente plusieurs carences. Il se plaint d’abord de la durée de cette procédure et plus particulièrement de la durée de rédaction de l’arrêt de la Haute Cour. Il fait ensuite grief à la Haute Cour d’avoir accueilli l’action qui avait été rejetée en première instance et d’avoir conclu, sur la base des mêmes preuves, qu’il avait collaboré avec la
Securitate
. Il considère enfin que c’est à tort que la Haute Cour a déclaré recevable l’action engagée par le CNSAS, et que l’interprétation faite par les juridictions nationales des dispositions de l’OUG n
o
24/2008 n’est pas correcte.
Sur les griefs formulés sur le terrain de l’article 6 de la Convention
22.
Le requérant soutient que la procédure qui a abouti à l’arrêt rendu le 15 mars 2016 par la Haute Cour présente plusieurs carences. Il invoque l’article
6
1.de la Convention, qui est ainsi libellé en sa partie pertinente en l’espèce
:
«
1.
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, publiquement et dans un délai raisonnable, par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera, soit des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil, soit du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle (...)
»
23.
La Cour estime qu’il convient d’abord de rechercher si la disposition invoquée par le requérant est applicable en l’espèce. Elle rappelle que les questions d’incompatibilité
ratione materiae
ont trait à sa compétence et qu’elle se doit d’examiner cette question à chaque stade de la procédure (
Tănase c. Moldova
[GC], n
o
24.
Elle recherchera successivement si l’article 6 de la Convention trouve à s’appliquer en l’espèce sous son volet civil et sous son volet pénal.
Sur l’applicabilité du volet civil de l’article 6 de la Convention
25.
La Cour a rappelé dans l’arrêt
Naït-Liman c.
Suisse
([GC], n
o
51357/07, § 106, 15 mars 2018) les principes généraux relatifs à l’applicabilité de l’article 6 de la Convention en matière civile. Celle-ci est d’abord subordonnée à l’existence d’une contestation (en anglais «
dispute
»
). Ensuite, elle doit se rapporter à des «
droits et obligations
» que l’on peut dire, au moins de manière défendable, reconnus en droit interne. Enfin, ces «
droits et obligations
» doivent revêtir un «
caractère civil
» au sens de la Convention, quoique l’article 6 ne leur assure par lui
‑
même aucun contenu matériel déterminé dans l’ordre juridique des États contractants (voir, par exemple,
Paroisse gréco
‑
catholique Lupeni et autres c.
Roumanie
[GC], n
o
76943/11, § 88, 29
novembre 2016). Le «
caractère civil
» ne saurait être déterminé par simple référence au droit interne de l’État défendeur
; il s’agit d’une notion «
autonome
» découlant de la Convention. L’article 6 §
1 s’applique indépendamment de la qualité des parties comme de la nature de la loi régissant la «
contestation
» et de l’autorité compétente pour trancher. C’est en effet au regard non seulement de la qualification juridique, mais aussi du contenu matériel et des effets que lui confère le droit interne de l’État en cause, qu’un droit doit être considéré ou non comme étant de caractère civil au sens de cette expression dans la Convention (
Perez c.
France
[GC], n
o
‑
I).
26.
Se tournant vers les faits de l’espèce, la Cour note que la procédure qui a abouti à l’arrêt rendu le 15 mars 2016 par la Haute Cour portait sur la rectification d’une décision que le CNSAS avait émise à l’époque où le requérant exerçait un mandat de député au Parlement roumain, et qui constatait que l’intéressé n’avait pas collaboré avec la
Securitate
. Elle ne doute pas que l’on soit en présence ici d’une contestation «
réelle et sérieuse
», au sens de sa jurisprudence, puisqu’il s’agissait de déterminer si un ancien parlementaire avait collaboré avec la
Securitate
du temps du régime totalitaire.
27.
Elle doit donc rechercher si cette contestation peut être qualifiée de «
civile
» au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. Elle estime important à cet égard de tenir compte du rôle que la loi conférait au CNSAS et des obligations qu’elle lui imposait
: en vertu de l’OUG n
o
24/2008, dans un but de garantie du droit d’accès aux informations d’intérêt public, des renseignements pouvaient être communiqués sur la qualité d’ancien employé ou collaborateur de la
Securitate
des personnes qui exerçaient ou avaient exercé un mandat de député ou qui s’étaient portées ou se portaient candidates à un tel mandat (paragraphe 20 ci-dessus). Le CNSAS est, selon la loi, l’institution qui gère l’accès à ce type d’informations. En outre, l’article 32 de l’OUG n
o
24/2008 dispose que, lorsque des documents nouveaux et non traités révèlent la qualité d’ancien employé ou collaborateur de la
Securitate
d’une personne soumise à vérification d’office à l’égard de laquelle une décision constatant l’absence de liens passés avec la
Securitate
a été émise avant l’entrée en vigueur de l’OUG, le CNSAS se doit d’engager une procédure de correction de sa décision antérieure (paragraphe 20 ci-dessus).
28.
La Cour observe que la recevabilité de l’action engagée par le CNSAS contre le requérant en l’espèce était étroitement liée au fait qu’au moment de la première décision de cet organe le requérant était membre de la Chambre des députés (paragraphe 13 ci-dessus). La procédure avait donc pour objet la communication au public d’informations sur une personne exerçant ou ayant exercé un mandat politique.
29.
La Cour rappelle qu’elle a déjà constaté, dans le contexte roumain, que l’adoption de la législation permettant de dévoiler les noms des anciens collaborateurs de la
Securitate
présentait un intérêt majeur pour la société roumaine tout entière et que la collaboration des hommes politiques avec la
Securitate
était une question sociale et morale très sensible (
Petrina c.
Roumanie
, n
o
78060/01, § 43, 14 octobre 2008). Dans ces conditions, elle considère que la compétence dévolue à cet égard au CNSAS, chargé de révéler le cas échéant la qualité d’anciens collaborateurs de la
Securitate
des candidats aux élections parlementaires, contribue directement à la réalisation de l’intérêt général résidant dans l’accès de la population à des informations d’intérêt public et est en l’espèce, de toute évidence, de caractère politique et non «
civil
» au sens de l’article
6
§
1.Dès lors, le litige relatif à son application n’entre pas dans le champ d’application de cette disposition (voir,
mutatis mutandis
,
Cătăniciu c. Roumanie
(déc.), n
o
22717/17, § 35, 6
décembre 2018). Par ailleurs, il convient de noter l’évolution de la législation nationale en ce qui concerne l’obligation pour les candidats aux élections législatives d’indiquer dans une déclaration sur l’honneur s’ils ont eu des liens avec la
Securitate
(paragraphes 16 à 18 ci
‑
dessus).
30.
Enfin, il convient de noter que la procédure en cause en l’espèce a été engagée alors que le requérant avait fini d’exercer son mandat. Par ailleurs, l’intéressé n’a pas indiqué que ladite procédure a entrainé des conséquences négatives sur sa situation.
31.
Il s’ensuit que l’article 6 de la Convention n’est pas applicable en l’espèce sous son volet civil.
Sur l’applicabilité du volet pénal de l’article 6 de la Convention
32.
Pour déterminer l’applicabilité de l’article 6 de la Convention en matière pénale, la Cour applique les critères énoncés dans l’arrêt
Engel
et
autres c. Pays-Bas
(8 juin 1976, §§ 82-83, série A n
o
22) et confirmés récemment dans l’affaire
Ramos Nunes de Carvalho e Sá c.
Portugal
([GC], n
os
55391/13 et 2 autres, § 122, 6
novembre 2018). Le premier de ces critères est la qualification juridique de l’infraction en droit interne, le second la nature même de l’infraction, et le troisième le degré de sévérité de la sanction que risque de subir l’intéressé (
Ramos Nunes de Carvalho e Sá
, précité, § 122). Par ailleurs, en ce qui concerne les procédures de lustration, la Cour a examiné au cas par cas, toujours en application des critères Engel, si le volet pénal de l’article 6 de la Convention était applicable (voir, par exemple,
Matyjeck c. Pologne
(déc.), n
o
38184/03, §§ 48-59, 30 mai 2006, et
Polyakh et autres c. Ukraine
, n
os
58812/15 et 4 autres, §§ 156-159, 17 octobre 2019).
33.
Appliquant ces critères au cas d’espèce, la Cour note ceci. Premièrement, la procédure relevait, selon la qualification juridique du droit interne, du contentieux administratif et était régie par le code de procédure civile, sans avoir de connotation pénale (voir,
a contrario
,
Matyjeck
, décision précitée, § 50) Deuxièmement, le droit interne prévoyait que seules les personnes exerçant une fonction élective – en l’espèce, celle de membre du Parlement – étaient soumises à une vérification d’office (voir les dispositions de l’article 3 de l’OUG n
o
24/2008, au paragraphe
20 ci
‑
dessus). Ces dispositions n’étaient donc applicables qu’à un groupe déterminé de personnes ayant un statut particulier, ce qui est de nature à susciter de sérieux doutes quant au caractère pénal des faits en cause. Qui plus est, la procédure ne visait pas à sanctionner un certain comportement du requérant comme par exemple une éventuelle déclaration mensongère sur ses rapports avec la
Securitate
(voir, pour une situation différente,
Matyjeck
, décision précitée, § 52). Troisièmement, le but de cette démarche était de corriger une décision émise par le CNSAS et porter à la connaissance du public des informations d’intérêt général. Cela pouvait certes avoir une répercussion sur la possibilité pour le requérant de se porter à nouveau candidat avec succès à des nouvelles élections nationales (paragraphe 18 ci-dessus), dans la mesure où la loi demandait aux candidats de fournir une déclaration sur l’honneur, conforme au droit
pénal, indiquant s’ils avaient ou non collaboré avec la police politique. Dès lors, dans les circonstances de l’espèce, la décision prise contre le requérant ne peut constituer une sanction d’une nature et d’un degré de sévérité tels qu’il se justifierait de la qualifier de sanction pénale au sens de l’article 6 de la Convention (voir,
mutatis mutandis
,
Polyakh et autres,
précité, § 157).
34.
Il s’ensuit que l’article 6 de la Convention n’est pas applicable en l’espèce sous son volet pénal.
Conclusion
35.
Pour les raisons déjà exposées, la Cour conclut que l’article 6 ne trouve pas à s’appliquer aux faits de la présente espèce. Dès lors, le grief formulé sur le terrain de l’article 6 est incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention et doit être rejeté, en application de l’article
35 §§ 3 a) et 4.
Sur le grief formulé sur le terrain de l’article 14 combiné avec l’article 6 de la Convention
36.
Comme la Cour l’a toujours dit, l’article 14 de la Convention complète les autres clauses normatives de la Convention et de ses Protocoles. Cet article n’a pas d’existence indépendante, puisqu’il vaut uniquement pour la jouissance des droits et libertés qu’elles garantissent. Certes, il peut entrer en jeu même sans manquement à leurs exigences et, dans cette mesure, possède une portée autonome, mais il ne saurait trouver à s’appliquer si les faits du litige ne tombent pas sous l’empire de l’une au moins desdites clauses (voir, parmi beaucoup d’autres,
Biao c. Danemark
[GC], n
o
38590/10, § 88, 24 mai 2016).
37.
En l’espèce, la Cour vient de constater que la procédure contestée par le requérant ne tombe pas dans le champ d’application de l’article 6 de la Convention. Il s’ensuit que le grief tiré de l’article 14 de la Convention est incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article
35 §
3
a) et doit être rejeté en application de l’article
35
§
4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Fait en français puis communiqué par écrit le 18 mars 2021.
{signature_p_2}
Ilse Freiwirth
Gabriele Kucsko-Stadlmayer
Greffière adjointe
Présidente