CINTIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 26827/08 de Nasredin Rabi ABDU împotriva Bulgariei depusă la 15 aprilie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Nasredin Rabi Abdu, este un național sudanez născut în 1968 și locuiește în Sofia. El este reprezentat în fața Curții de către dna M. Ilieva, avocat practicant la Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul se află în Bulgaria, unde a fost acordat statutul de refugiat. La 13 mai 2007, reclamantul și un prieten al său, dl Z.N., care este de asemenea sudanez, s-a implicat într-o luptă cu doi bulgari pe o stradă ocupată în Sofia. Reclamantul și domnul Z.N. au fugit de lupta și au chemat poliția, care a prins cele două bulgare. S-au dovedit a fi dl M.V. și dl R.G., descris în raportul poliției despre incidentul ca „capetele de piele”. O anchetă preliminară cu privire la această chestiune a fost deschisă de poliție. Când a fost interogat, reclamantul a explicat că el și domnul Z.N. au fost atacați și că unul dintre atacatorii lor au strigat în repetate rânduri „Negrii morți, ce faceți aici?” Una dintre cele două a fost brandishing un cuțit. Dl Z.N., care a fost, de asemenea, interogat, a confirmat această versiune de evenimente. Dl. M.V. și Dl. R.G. au declarat că ceilalți i-au provocat împingând pe dl. M.V. Dl. R.G. să recunoască că a făcut un cuțit, dar au explicat că acest lucru a fost în auto-apărare și că prietenul său a avut sânge pe fața lui. Dl. V.I., martor ocular la incident, a declarat că lupta a început când unul dintre bulgari a încurcat unul dintre sudanezii. El nu a auzit pe nimeni spun nimic. Se pare că nu s-au adunat alte dovezi. La 15 mai 2007, reclamantul a fost examinat de către medici, care au constatat că a avut o vânătăie pe nas și umflarea bazei nazale, și, de asemenea, contuzii genunchiului stâng și degetul drept. Toate leziunile au fost cauzate de obiecte contundente solide. La o dată neespecificată, investigatorul de poliție responsabil cu cazul l-a transferat autorităților judecătorești cu o recomandare de deschidere a procedurii penale pentru o infracțiune în temeiul articolului 162 alineatul (2) din Codul penal. Într-o decizie din 15 iunie 2007 un procuror al procurorului din districtul Sofia a refuzat să deschidă astfel de proceduri, având în vedere că nu există indicații că dl M.V. și dl R.G. au comis o infracțiune în temeiul articolului 162 § 2 din Codul Penal. Ea a remarcat că nu a fost stabilită cine a provocat lupta și că, în plus, dacă ar fi fost dl. M.V. și dl. R.G., nu a existat nici un indiciu că acțiunile lor au fost motivate de rasa reclamantului și a domnului Z.N.. Prin apelul reclamantului, la 15 octombrie 2007, această decizie a fost susținută de un procuror de la procurorul public al orașului Sofia care a considerat că „nu există nici cea mai mică indicație” că reclamantul și domnul Z.N. au fost atacați din cauza rasei lor. La 29 iulie 2008, avocatul reclamantului a solicitat să fie furnizată copii ale documentelor din dosarul anchetei. Ea nu se referă la niciun motiv special pentru această cerere. Într-o scrisoare din 6 august 2008 procurorul public din districtul Sofia a refuzat să-i furnizeze exemplarele deoarece cazul era deja închis. art. 4 § 2 din Constituția bulgară prevede că Republica Bulgaria „va garanta viața, demnitatea și drepturile individului și va crea condiții favorabile dezvoltării libere a individualului și a societății civile”. art. 6 din Constituție prevede în continuare că: „1. Toate persoanele se naște liber și egal în demnitate și drepturi. Toate persoanele trebuie să fie egale în fața legii. Nu trebuie să existe privilegii sau restricții de drepturi din motive de rasă, origine națională sau socială, identitate etnică, sex, religie, educație, opinie, afiliare politică, statut personal sau social sau statut de proprietate.” 162 din Codul Penal criminalizează propagarea și incitarea ostilității și urăi, precum și violența bazată, printre altele, pe motive rasale. În momentul material, părțile sale relevante prevăd: „1. [O persoană] care propaga sau incita la ostilitate rasială... sau la ură, sau la discriminare rasială, va fi pedepsită cu închisoare de până la trei ani și o reprimare publică. [O persoană] care [retrage] violența împotriva altor proprietăți sau daune [sa] din cauza [sa] rasă ... este pedepsită cu închisoare de până la trei ani și o reprimare publică.” În 2009, aceste dispoziții au fost modificate pentru a prevedea pedepse mai severe. Procedura penală cu privire la infracțiunile publice în judecată nu poate fi inițiată decât de un procuror sau de un investigator, acționând pe o plângere sau ex officio . Crimele în temeiul articolului 162 din Codul Penal sunt în judecată publică. Legea privind protecția împotriva discriminării a fost adoptată în septembrie 2003 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Instrumentele internaționale relevante privind violența motivată rasial au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Nachova și alții c. Bulgaria [GC], nr. 43577/98 și 43579/98, §§ 82, CEDO 2005 VII). COMPLAINTE Reclamantul susține că, la 13 mai 2007, el a fost atacat din cauza rasei sale și se plâng în temeiul articolelor 3, 13 și 14 din Convenție, că autoritățile nu au putut investiga acest atac. El se plânge în continuare, în temeiul articolului 14 din Convenție, că refuzul autorităților de a investiga atacul a fost în sine motivat rasial. Considerând art. 13 din Convenție, el plânge, de asemenea, că nu este în măsură să caute daune în legătură cu atacul. În sfârșit, el se plânge, din nou bazat pe art. 3 din Convenție, că, în lipsa de a-i furniza copii de documente din dosarul procurorului public din districtul Sofia și-a împiedicat depunerea prezentei cereri. Dl Abdu a fost supus unui tratament nedrept în conformitate cu art. 3 din Convenție? În cazul în care, având în vedere protecția procedurală împotriva maltraturilor, chiar și atunci când au fost infligite de persoanele private (a se vedea Beganović c. Croația , nr. 46423/06, § 71, CEDO 2009 ... (extracte)), a fost ancheta în acest caz de către autoritățile interne în încălcarea articolului 3 din Convenție? Autoritățile au luat toate măsurile rezonabile pentru a investiga orice posibilă motivație rasistă în spatele presupusului atac împotriva dlui Abdu, astfel cum se prevede la art. 14 din Convenție, citit în conjuncție cu art. 3 (a se vedea, mutatis mutandis Nachova și alții c. Bulgaria [GC], nos. 43577/98 și 43579/98, § 160, CEDO 2005 VII)?
Application no. 26827/08
by Nasredin Rabi ABDU
against Bulgaria
lodged on 15 April 2008
The applicant, Mr Nasredin Rabi Abdu, is a Sudanese national who was born in 1968 and lives in Sofia. He is represented before the Court by Ms
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant resides in Bulgaria where he has been granted refugee status.
On 13 May 2007 the applicant and a friend of his, Mr
Z.N., who is also Sudanese, got involved in a fight with two Bulgarians on a busy street in Sofia. The applicant and Mr Z.N. ran away from the fight and called the police, who apprehended the two Bulgarians. They turned out to be Mr
M.V. and Mr R.G., described in the police report of the incident as “skinheads”.
A preliminary inquiry into the matter was opened by the police. When questioned, the applicant explained that he and Mr Z.N. had been attacked and that one of their attackers had shouted repeatedly “Dirty niggers, what are you doing here?” One of the two had been brandishing a knife.
Mr Z.N., who was also questioned, corroborated this version of events.
Mr M.V. and Mr R.G. stated that the others had provoked them by pushing Mr M.V. Mr R.G. admitted to having brandished a knife, but explained that this had been in self-defence and that his friend had had blood on his face.
Mr V.I., an eyewitness to the incident, stated that the fight had started when one of the Bulgarians had tripped up one of the Sudanese. He had not heard anyone say anything.
It appears that no other evidence was gathered.
On 15 May 2007 the applicant was examined by doctors, who found that he had a bruise on the nose and swelling of the nasal base, and also contusions of the left knee and right thumb. All injuries had been caused by solid blunt objects.
On an unspecified date the police investigator in charge of the case transferred it to the prosecuting authorities with a recommendation that criminal proceedings be opened for an offence under Article 162 § 2 of the Criminal Code.
In a decision of 15 June 2007 a prosecutor from the Sofia district public prosecutor’s office refused to open such proceedings, considering that there were no indications that Mr M.V. and Mr R.G. had committed an offence under Article 162 § 2 of the Criminal Code. She noted that it was not established who had provoked the fight and that, furthermore, if it had been Mr M.V. and Mr
R.G., there were no indications that their actions had been motivated by the applicant’s and Mr Z.N.’s race.
Upon an appeal by the applicant, on 15 October 2007 that decision was upheld by a prosecutor from the Sofia city public prosecutor’s office who considered that “there was not the slightest indication” that the applicant and Mr Z.N. had been attacked because of their race.
On 29 July 2008 the applicant’s lawyer requested to be provided with copies of documents from the investigation file. She did not refer to any special reasons for that request. In a letter of 6 August 2008 the Sofia district public prosecutor’s office refused to provide her with the copies as the case had already been closed.
B.
Relevant domestic law
Article 4 § 2 of the Bulgarian Constitution provides that the Republic of Bulgaria
“shall guarantee the life, dignity and rights of the individual and shall create conditions conducive to the free development of the individual and of civil society”.
Article 6 of the Constitution provides further that:
“1.
All persons are born free and equal in dignity and rights.
2.
All persons shall be equal before the law. There shall be no privileges or restriction of rights on the grounds of race, national or social origin, ethnic self-identity, sex, religion, education, opinion, political affiliation, personal or social status or property status.”
Article
162 of the Criminal Code criminalises the propagation and incitement of hostility and hatred, as well as violence based,
inter alia
, on racial grounds. At the material time its relevant parts provided:
“1.
[A person] who propagates or incites towards racial ... hostility or hatred, or towards racial discrimination, shall be punished with imprisonment of up to three years and a public reprimand.
2.
[A person] who [resorts to] violence against another or damages [his/her] property because of [his/her]... race ... shall be punished with imprisonment of up to three years and a public reprimand.”
In 2009 those provisions were amended to provide for more severe punishments.
Criminal proceedings concerning publicly prosecutable offences can only be initiated by a prosecutor or an investigator, acting on a complaint or
ex officio
. The offences under Article 162 of the Criminal Code are publicly prosecutable ones.
The Protection against Discrimination Act was passed in September 2003 and came into force on 1 January 2004. It is a comprehensive piece of legislation designed to create machinery to provide effective protection against unlawful discrimination. It applies mainly in the spheres of labour relations, State administration and the provision of services.
C.
Relevant international instruments
The relevant international instruments concerning racially-motivated violence have been summarised in the Court’s judgment in the case of
Nachova and Others v. Bulgaria
[GC], nos. 43577/98 and 43579/98, §§
76
‑
‑
VII).
1.
The applicant contends that on 13 May 2007 he was attacked because of his race and complains under Articles 3, 13 and 14 of the Convention that the authorities failed to investigate that attack.
2.
He further complains under Article 14 of the Convention that the authorities’ refusal to investigate the attack was itself racially-motivated. Relying on Article 13 of the Convention, he also complains that he is not able to seek damages in relation to the attack.
3.
Lastly, he complains, again relying on Article 3 of the Convention, that in failing to provide him with copies of documents from the case file the Sofia district public prosecutor’s office hampered his lodging of the present application.
1.
Has Mr Abdu been subjected to ill-treatment contrary to Article 3 of the Convention? If so, having regard to the procedural protection from ill-treatment, even when inflicted by private persons (see
Beganović v. Croatia
, no. 46423/06, § 71, ECHR 2009
‑
... (extracts)), was the investigation in the present case by the domestic authorities in breach of Article 3 of the Convention?
2.
Have the authorities taken all reasonable steps to investigate any possible racist motivation behind the alleged attack on Mr Abdu, as required by Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 3 (see,
mutatis mutandis
,
Nachova and Others v. Bulgaria
[GC], nos. 43577/98 and 43579/98, § 160, ECHR 2005
‑
VII)?