Sari la conținut
CtEDO 14.09.2010 Auto

STEINDEL v. GERMANY

RESPONDENT
DEU
HOTĂRÂRE
14.09.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Inadmisibil
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
STEINDEL v. GERMANY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Andreas Steindel, este un național german care s-a născut în 1967 și locuiește în Achersleben. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Jurczyk, un avocat care practică în Magdeburg. Reclamantul practică ca oftalmolog. De la ianuarie 2001 până la 31 decembrie 2004 a deținut o licență ca medic de asigurare medicală legală (Zulassung zur vertragsärztlichen Versorgung). După renunțarea licenței sale, el tratează exclusiv pacienții în practică privată. La 28 decembrie 2004, Asociația de Practicieni Medici (Ärztekammer Sachsen-Anhalt) a ordonat reclamantului să participe la serviciile de urgență medicală organizate de Asociația de Medici din domeniul asigurării medicale (Kassenärztliche Vereinigung Sachsen-Anhalt, KVSA).

Datoria sa a fost suspendată până la stabilirea modalităților de remunerare. La 15 martie 2005, KVSA a informat reclamantul cu privire la modalitățile de remunerare a sa în timpul serviciilor de urgență. Acesta a fost, de asemenea, informat că, în ciuda faptului că nu a fost membru al KVSA, serviciile și remunerațiile sale în cadrul serviciilor de urgență au fost supuse supravegherii KVSA. La 17 martie 2003, reclamantul a informat KVSA că a refuzat să servească în serviciul de urgență și că ar fi dispus doar să servească într-un serviciu de urgență organizat de Asociația de Practicieni Medici. La 21 martie 2005, Asociația de Practicieni Medici a informat reclamantul că este statutorily obligat să participe la serviciul de urgență.

Acestea au subliniat că serviciul de urgență a fost un proiect comun al KVSA și al Asociației de Practicieni Medici și că toate deciziile relevante au fost luate în comun de ambele asociații. La 22 iulie 2005, reclamantul a depus o moțiune împotriva Asociației de Practicieni Medici. El a susținut că el nu a fost obligat să participe la serviciul de urgență organizat de KVSA, deoarece el nu a practicat ca medic de asigurare medicală legală. El a afirmat în continuare că ordinul nu are o bază juridică suficientă. La 21 martie 2006, Curtea Administrativă de Magdeburg (Verwaltungsgericht) a respins moțiunea reclamantului ca fiind nefondată. Potrivit acestei instanțe, ordonanța impușită a fost compatibilă cu legea relevantă.

Serviciul de urgență a fost înființat în comun de Asociația de Practicieni Medici și de KVSA pentru a evita suprapunerea serviciilor de urgență. Dispozițiile relevante nu au încălcat drepturile reclamantului în temeiul Legii de bază. Infracțiunea asupra dreptului reclamantului la libertatea de profesie nu a fost nici disproporționată, nici excesivă. În plus, nu a existat încălcarea dreptului la egalitate de tratament, deoarece toți medicii erau obligați să furnizeze servicii de urgență pacienților lor în afara orelor de consultare, ceea ce constituia o parte intrinsecă a ocupației unui medic. Organizarea serviciilor de urgență a eliberat medicului din obligația de a fi disponibil pentru pacienții săi „a lungul ceasului”, în nopți și în timpul weekend-ului.

Având în vedere faptul că toți medicii – și nu numai cei care au deținut o licență ca medici de asigurare medicală legală – au beneficiat de acest serviciu, a fost justificat să ordone tuturor medicilor să participe la serviciul de urgență. Faptul că serviciul de urgență a fost organizat de către KVSA nu a transformat reclamantul în un membru al acestei organizații; el doar a profitat de structurile sale organizaționale. La 6 septembrie 2006, Curtea Administrativă Saxony-Anhalt de Apel (Oberverwaltungsgericht) a refuzat să permită reclamantului să permită apelul. În plus față de considerațiile instanței administrative, Curtea de Apel a constatat că sarcinile impuse reclamantului nu sunt excesive, deoarece se prevedea doar să oblige reclamantul să slujească în șase zile în timpul unei intervaluri de trei luni.

Curtea de Apel a mai considerat că este justificat obligarea tuturor medicilor, indiferent de faptul că sunt dispuși să asigure disponibilitatea „a lungul timpului” la proprii pacienți. Sistemul ar putea funcționa numai dacă, în principiu, toți medicii în cauză au participat la aceasta. La 11 ianuarie 2007, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască plângerea constituțională a reclamantului, deoarece nu a existat nici o indicație de încălcare a drepturilor de bază ale reclamantului (depunerea nr. 1 BvR 2572/06). Potrivit articolului 20 § 2 din Legea privind Asociațiile de Practicieni Medici pentru Saxonia-Anhalt (Gesetz über die Kammern für Heilberufe) Asociația Medicală are dreptul să elibereze reglementări privind serviciul de urgență medicală.

Secțiunea 26 din Codul de Conductă Profesional al Asociației Medice (Berufsordnung der Ärztekammer Sachsen-Anhalt) prevede că fiecare medic rezident este obligat să participe la serviciul de urgență. Regulamentele privind organizarea serviciului de urgență au fost eliberate în comun de Asociația Medicală, reprezentând toate medicile, și de către KVSA, reprezentând numai medicii care practică în cadrul sistemului de asigurări de sănătate publică. Nerespectarea obligațiilor în temeiul Codului de conduită profesional al Asociației Medice poate conduce la proceduri disciplinare. Curtea disciplinară are capacitatea de a emite reprimari formale, de a impune amenzi și de a consilia autorităților pentru a revoca licența unui medic (articolele 46 și 48 din Legea privind Asociațiile Medicilor Practicieni).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-12-14
0,91
KIENDLER v. AUSTRIA
Decizia nr. 58468/00 a Curții Europene a Drepturilor Omului (Austria), care a stat la 14 decembrie 2004 în calitate de Camera compusă din: B.M. Zupančič Președintele Caflesch Bîrsan Zagrebelsky dna Steiner, dna Gyulumyan, judecătorii dnei J
CtEDO 2002-11-14
0,90
WIRTSCHAFTS-TREND ZEITSCHRIFTEN-VERLAGSGES. M.B.H. c. AUTRICHE (N° 2)
[TRADUCERE] (...) DE FAPT recurentul [Dl Hans-Ulrich Kuna], resortisant german născut în 1919, avea reședința în Magdeburg. El este reprezentat în fața Curții de către domnul K.-H. Christoph, avocat în baroul Berlinului. Reclamantul a deced
CtEDO 2010-09-23
0,90
CASE OF FRAGNER v. AUSTRIA
cu admisibilitatea sa (art. 29 § 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul locuiește în Engelhartstetten. Reclamantul este practicant al medicinei generale. Are un contract individual cu Consiliul de Asigurare Sanitară din Austria (Ni
CtEDO 2007-11-13
0,90
D.E. v. GERMANY
CINTIMEA SECȚIUNE PARTICIPALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 1126/05 de D.E. împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 13 noiembrie 2007 în calitate de Cameră compusă din: P. Lorenzen, P
CtEDO 2003-03-20
0,90
KIENDLER v. AUSTRIA
DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 58468/00 de Alfred KIENDLER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 20 martie 2003 în calitate de Camera compusă de Președinte Cabra
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă