Kuczera împotriva Poloniei

Reclamantul s-a născut în 1948 și trăiește în Pleśna. Reclamantul și fratele său, S.K., au închiriat o suprafață substanțială de terenuri agricole. După ce reclamantul a fost spitalizat, el a cerut fratelui său să adune culturile. Reclamantul susține că fratele său a vândut culturile și mașinile agricole pe care le-au co proprietate și a luat toate profiturile. La 6 octombrie 1998, reclamantul a introdus o cerere împotriva fratelui său în Curtea Regională Tarnów, cerând 73.095 zlotys polonez (PLN) în compensare. El a solicitat, de asemenea, o scutire de taxe de judecată (PLN 4.985.70). La 21 octombrie 1998, Curtea Regională a eliberat reclamantul de taxe de judecată. La 2 noiembrie 1998, acesta a acordat asistență juridică reclamantului.

La 16 noiembrie 1998, reclamantul și-a modificat cererea prin aderarea soției fratelui său ca inculpat. El a solicitat, de asemenea, instanței să elibereze o ordonanță interimar pentru a-și asigura cererile prin intermediul, printre altele, al înregistrării unei acuzații asupra proprietății acuzate și al atașării conturilor bancare. La 2 decembrie 1998, reclamantul a prezentat unele informații suplimentare solicitate de instanță în ceea ce privește cererea sa de măsuri intermediare. La 6 aprilie 1999, Curtea regională a acordat ordinul interimar în parte. 10. La 28 aprilie 1999, reclamantul și-a majorat cererea față de PLN 123.035. 11. La 28 mai 1999, Curtea Regională a revocat scutirea reclamantului de taxe judiciare și decizia de a-i acorda asistență juridică.

Curtea Regională a considerat că informațiile din dosar au indicat că reclamantul nu este o persoană indigentă care nu poate plăti taxe judiciare și alte costuri legate de litigiu. Acesta a remarcat faptul că reclamantul deținea două case și că în 1998 avea 16 000 de dolari americani deținuți în bancă. Astfel, Curtea Regională a constatat că reclamantul nu a prezentat informații exacte cu privire la statutul său financiar. Prin urmare, a impus reclamantului o amendă în valoare de 100 PLN. 12. La 17 iunie 1999, reclamantul a apelat împotriva deciziei respective. Reclamantul a susținut că o acuzație a fost înregistrată asupra proprietății sale în Gromnik, în timp ce celelalte proprietăți, situate în Pleśna, era o casă mică în care locuia cu familia sa extinsă.

El a afirmat, de asemenea, că toate economiile sale au fost investite în agricultură a terenurilor închiriate și că a fost privat de orice profit de către fratele său. La 6 iulie 1999, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului și s-a bazat pe faptul că reclamantul nu a dezvăluit toate informațiile relevante referitoare la statutul său financiar în cererea sa inițială de scutire a taxelor judiciare. 14. La 23 iulie 1999, Curtea Regională Tarnów a ordonat reclamantului să plătească 4 985,70 PLN în comisioane de judecată. La 28 iulie 1999, reclamantul a solicitat permisiunea de a plăti taxele relevante în tranzacții. El a susținut că a primit o prestație de invaliditate și nu a putut plăti suma în cauză o dată.

El a susținut, de asemenea, că nu poate accepta nicio ofertă de muncă din cauza sănătății sale sănătății sărace. 15. La 10 septembrie 1999, Curtea Regională a acordat reclamantului permisiunea de a plăti taxele judecătorești în zece tranșe lunare. Până în martie 2000, reclamantul a plătit șase tranșe. 16. La 20 februarie 2000, reclamantul a crescut cererea la 470.400 PLN, în urma depunerii unui număr de documente de către inculpat care a indicat valoarea profitului efectuat din terenul închiriat în comun. 17. La 23 martie 2000, Curtea Regională a ordonat reclamantului să plătească 21/445.30 PLN în comisioane de judecată pentru modificarea cererii sale. 18. La 27 martie 2000, reclamantul a solicitat instanței să-l scutească de taxele de judecată și să anuleze cele patru rate lunare rămase pe care trebuia să le plătească.

Reclamantul a susținut că singurul venit al său a fost o prestație de invaliditate în valoare lunară de PLN 578.46 și că nu a fost în stare de muncă. El a declarat că a fost spitalizat de la 11 septembrie până la 4 octombrie 1999 și că a rupt ulterior coloana vertebrală și a fost din nou spitalizat. De asemenea, a susținut că și-a transferat proprietatea în Pleśna prin intermediul unei donații copiilor săi. Cealaltă proprietate, situată în Gromnik, a fost o casă de lemn care are nevoie de renovare și lipsește facilități de bază. Soția sa a susținut, de asemenea, doi dintre copiii săi cu vârsta de 13 și 18 ani, lucrând la o școală și salariul său lunar era PLN 497. La 30 martie 2000, Curtea Regională Tarnów a refuzat cererea reclamantului de scutire a taxelor de judecată.

Referindu-se la jurisprudența Curții Supreme din 1935 și 1937, Comisia a reținut că donarea proprietății reclamantului către copiii săi ar trebui tratată ca o eliminare frauduloasă a proprietății, în vederea îndeplinirii cerințelor de eligibilitate pentru scutirea de taxe din instanță. În plus, Curtea Regională a considerat că reclamantul avea copii adulți care avea obligația de a-l susține financiar dacă este necesar. Această obligație s-a extins, în opinia instanței, de a ajuta reclamantul în finanțarea procedurii judiciare. 20. În plus, Curtea Regională a considerat că reclamantul ar fi putut să vândă unele dintre proprietățile sale sau să-l fi ipotecat. Astfel, în opinia instanței, reclamantul ar fi putut asigura suficiente mijloace de finanțare a litigiului.

Curtea regională a subliniat faptul că cauza reclamantului nu a fost una în care a fost necesară depunerea imediată a unei cereri. Curtea a remarcat faptul că o parte care intenționează să instituie o procedură judiciară trebuie să țină seama de costurile implicate și să le asigure în avans de veniturile primite pe o perioadă mai lungă de timp. Numai în cazuri excepționale, atunci când instituția imediată de procedură este necesară (pentru limitarea acțiunilor), ar putea o parte să se bazeze exclusiv pe venitul său actual. 21. Curtea Regională a considerat că, la creșterea cererii sale la 470.400 PLN, reclamantul a trebuit să țină seama de obligația de a plăti taxele relevante, având în vedere că nu a fost necesară modificarea cererii sale în acest moment.

22. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii Curții Regionale. El a susținut că el nu a eliminat niciunul dintre proprietățile sale pentru a obține o scutire de taxe de instanță deoarece el încă deținea proprietatea din Gromnik. Cu toate acestea, această proprietate din urmă nu a generat niciun profit. Reclamantul nu a fost de acord cu Curtea Regională cu privire la motivele din spatele donației sale. El a declarat că a vrut pur și simplu să asigure viitorul copiilor săi. Reclamantul a subliniat faptul că nu avea posibilitatea de a asigura valoarea necesară a taxelor judiciare și că decizia impugnată s-a bazat pe speculații cu privire la statutul său financiar. Răspunzând la argumentul Curții Regionale cu privire la posibilitatea asigurării fondurilor necesare pe o perioadă de timp, reclamantul a susținut că, având în vedere nivelul actual de venit și incapacitatea de muncă, nu ar putea niciodată să asigure fondurile necesare.

23. La 9 mai 2000, Curtea de Apel Cracovia a susținut decizia Curții Regionale. În plus, a fost de acord cu concluzia Curții Regionale că eliminarea proprietăților reclamantului în Pleśna prin donație nu ar putea justifica o altă scutire de taxe de instanță. 24. Se pare că, la o dată necunoscută ulterior, reclamantul a plătit cele patru tranșe rămase, iar instanța a continuat cu examinarea fondurilor cauzei. 25. În urma unei cereri din 21 iunie 2002, Curtea Regională Tarnów i-a scutit pe acuzații S.K și H.K. de taxele de judecată la o sesiune care s-a desfășurat în camera la 9 iulie 2002. 26. La 11 ianuarie 2003, reclamantul și-a mai crescut încă o dată cererea față de PLN 672.729.50 (în locul primei PLN 73.095).

Taxele de judecată au fost stabilite la PLN 31.581 și reclamantul a cerut o scutire. Cererea a fost respinsă de Curtea Regională Tarnów la 19 martie 2003. Curtea a susținut că, deși reclamantul și soția sa s-au susținut din pensii de invaliditate mici, reclamantul deținea o casă în Pleśna. Curtea a subliniat că, din moment ce reclamantul și-a donat proprietatea copiilor săi, ar fi trebuit să-l ajute cu taxele judiciare. În sfârșit, instanța de judecată a susținut că reclamantul nu a justificat cererea sporită de fapte sau dovezi noi, ci a solicitat doar o sumă mai mare. La 15 mai 2003, Curtea de Apel Cracovia a susținut această decizie repetând aceleași motive. 27. La o audiere de la 6 aprilie 2004, reclamantul a decis din nou să-și modifice cererea și l-a sporit, de data aceasta la PLN 123.035 (în loc de PLN 73.095).

La 7 aprilie 2004, Curtea Regională Tarnów și-a respins cererea de a-l scuti de taxele de judecată. În 8 noiembrie 2004, Curtea Regională Tarnów a dat hotărâre și a respins cererea reclamantului. Hotărârea a devenit finală la 22 decembrie 2004. 29. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt prevăzute în alineatele 23-33 din hotărârea pronunțată de Curte la 19 iunie 2001 în cazul Kreuz c. Polonia (n. 28249/95, CEDH 2001-VI; a se vedea, de asemenea, Jedamski și Jedamska c. Polonia, nr. 73547/01, §§2939).

5. The applicant was born in 1948 and lives in Pleśna. 6. The applicant and his brother, S.K., leased a substantial area of farming land. After the applicant had been hospitalised, he asked his brother to gather the crops. The applicant submits that his brother sold the crops and the agricultural machines which they co-owned and took all the profits. 7. On 6 October 1998 the applicant brought a claim against his brother in the Tarnów Regional Court, seeking 73,095 Polish zlotys (PLN) in compensation. He also sought an exemption from court fees (PLN 4,985.70). 8. On 21 October 1998 the Regional Court exempted the applicant from court fees. On 2 November 1998 it granted legal aid to the applicant.

9. On 16 November 1998 the applicant modified his claim by joining his brother's wife as a defendant. He also requested the court to issue an interim order to secure his claims by way of, inter alia, registering a charge over the defendants' property and attaching their bank accounts. On 2 December 1998 the applicant submitted some additional information requested by the court in relation to his request for an interim measure. On 6 April 1999 the Regional Court granted the interim order in part. 10. On 28 April 1999 the applicant increased his claim to PLN 123,035. 11. On 28 May 1999 the Regional Court revoked the applicant's exemption from court fees and the decision to grant him legal aid.

The Regional Court considered that the information in the file indicated that the applicant was not an indigent person unable to pay court fees and other costs related to the litigation. It noted that the applicant owned two houses and that in 1998 he had had 16,000 United States dollars deposited in the bank. Thus, the Regional Court found that the applicant had not submitted accurate information about his financial status. Consequently, it imposed a fine on the applicant in the amount of PLN 100. 12. On 17 June 1999 the applicant appealed against that decision. He contested the court's findings. The applicant submitted that a charge had been registered over his property in Gromnik, while the other property, located in Pleśna, was a small house where he lived with his extended family.

He further stated that all his savings had been invested in the farming of the leased land and that he had been deprived of any profits by his brother. He further submitted that his only income was a modest invalidity benefit. 13. On 6 July 1999 the Cracow Court of Appeal dismissed the applicant's appeal. It relied on the fact that the applicant had failed to disclose all the relevant information about his financial status in his original application for an exemption from court fees. 14. On 23 July 1999 the Tarnów Regional Court ordered the applicant to pay PLN 4,985.70 in court fees. On 28 July 1999 the applicant applied for leave to pay the relevant fees in instalments. He claimed that he had been receiving invalidity benefit and could not pay the amount in question all at once.

He also submitted that he could not take up any offers of work because of his poor health. 15. On 10 September 1999 the Regional Court granted the applicant leave to pay the court fees in ten monthly instalments. Until March 2000 the applicant paid six instalments. 16. On 20 February 2000 the applicant increased his claim to PLN 470,400, following the submission of a number of documents by the defendant which indicated the amount of profit made from the jointly leased land. 17. On 23 March 2000 the Regional Court ordered the applicant to pay PLN 21,445.30 in court fees for the modification of his claim. 18. On 27 March 2000 the applicant requested the court to exempt him from those court fees and to cancel the four remaining monthly instalments he was supposed to pay.

The applicant submitted that his only income was an invalidity benefit in the monthly amount of PLN 578.46 and that he was unfit for work. He stated that he had been hospitalised from 11 September until 4 October 1999 and that he had subsequently broken his spine and had again been hospitalised. He further submitted that he had transferred his property in Pleśna by way of a donation to his children. The other property, located in Gromnik, was a wooden house in need of renovation and lacking basic amenities. The applicant also supported two of his children aged 13 and 18. His wife worked at a school and her monthly salary was PLN 497. He did not have any savings and owned a fouryear-old Polish car.

19. On 30 March 2000 the Tarnów Regional Court refused the applicant's request for exemption from the court fees. It held, referring to the case-law of the Supreme Court from 1935 and 1937, that the donation of the applicant's property to his children should be treated as a fraudulent disposal of the property with a view to fulfilling the eligibility requirements for exemption from court fees. Additionally, the Regional Court considered that the applicant had adult children who had an obligation to support him financially if necessary. That obligation extended, in the court's view, to helping the applicant in funding the court proceedings. 20. Furthermore, the Regional Court considered that the applicant could have sold some of his property or mortgaged it.

That way, in the court's view, the applicant would have been able to secure sufficient means for funding the litigation. The Regional Court underlined that the applicant's case was not one in which it had been necessary to file a claim immediately. The court observed that a party intending to institute court proceedings had to take into account the costs involved and secure them in advance from the income received over a longer period of time. Only in exceptional cases, when the immediate institution of proceedings was necessary (on account of the limitation of actions), could a party rely exclusively on his or her current income. 21. The Regional Court considered that the applicant, when increasing his claim to PLN 470,400, had to take into account the obligation to pay the relevant fees, even more so given that it had not been necessary to modify his claim at that particular time.

22. The applicant appealed against the Regional Court's decision. He submitted that he had not disposed of any of his property in order to obtain an exemption from court fees since he still owned the property in Gromnik. However, that latter property did not generate any profit. The applicant disagreed with the Regional Court regarding the motives behind his donation. He stated that he had simply wanted to provide for his children's future. The applicant emphasised that he had no possibility of securing the required amount of court fees and that the impugned decision had been based on speculation about his financial status. Replying to the Regional Court's argument about the possibility of securing the necessary funds over a period of time, the applicant submitted that given his current level of income and his incapacity for work, he would never be able to secure the necessary funds.

23. On 9 May 2000 the Cracow Court of Appeal upheld the decision of the Regional Court. It further concurred with the Regional Court's finding that disposing of the applicant's property in Pleśna by way of donation could not justify another exemption from court fees. 24. It appears that on a later unknown date the applicant paid the remaining four instalments and the court proceeded with the examination of the merits of the case. 25. Following a request of 21 June 2002, the Tarnów Regional Court exempted the defendants S.K and H.K. from the court fees at a session held in camera on 9 July 2002. 26. On 11 January 2003 the applicant once again increased his claim to PLN 672,729.50 (instead of the initial PLN 73,095).

The court fee was set at PLN 31,581 and the applicant asked for an exemption. The request was dismissed by the Tarnów Regional Court on 19 March 2003. The court held that while it was true that the applicant and his wife supported themselves from small invalidity pensions, the applicant owned a house in Pleśna. The court stressed that since the applicant had donated his property to his children, they should have helped him with the court fees. Lastly, the court held that the applicant did not justify the increased claim by any new facts or evidence but merely asked for a higher sum. On 15 May 2003 the Kraków Court of Appeal upheld this decision repeating the same reasons. 27. At a hearing held on 6 April 2004 the applicant again decided to modify his claim and increased it, this time to PLN 123,035 (instead of the PLN 73,095).

On 7 April 2004 the Tarnów Regional Court dismissed his request to exempt him from court fees. The court referred to the reasons previously given. 28. On 8 November 2004 the Tarnów Regional Court gave judgment and dismissed the applicant's claim. The judgment became final on 22 December 2004. 29. The legal provisions applicable at the material time and questions of practice are set out in paragraphs 23-33 of the judgment delivered by the Court on 19 June 2001 in the case of Kreuz v. Poland (no. 28249/95, ECHR 2001-VI; see also Jedamski and Jedamska v. Poland, no. 73547/01, §§ 2939).