CASE OF CHIS v. ROMANIA

Reclamantul s-a născut în 1953 și trăiește în București. Reclamantul a lucrat ca șef al diviziei de catering a companiei TAROM (societatea română de transport aerian), o societate de stat. În 1990, prin o decizie guvernamentală, sucursala de catering a TAROM a devenit o nouă companie, CASROM. În 1998 CASROM a fusionat în compania COMCHIM, o companie privată. În 2004, acea companie a schimbat numele în ROMAQUA. La 8 februarie 1990, reclamantul a fost respins din locul de muncă. El a contestat această decizie și la 9 noiembrie 1992 Curtea de District Ilfov a ordonat ca CASROM să reintegreze reclamantul în locul său anterior sau într-un post echivalent, iar TAROM să-i plătească 154.043 lei români (ROL) ca salariu întârziat pentru perioada februarie 1990-septembrie 1992, precum și să-i plătească salariul până la reintegrarea efectivă.

Această hotărâre a devenit finală la 28 mai 1993. La 6 iunie 1996, reclamantul a depus o acțiune împotriva TAROM și CASROM pentru plata salariului până la reintegrarea efectivă și pentru a aduce valoarea ROL 154.043 actualizată în conformitate cu inflația. La 3 februarie 2005, Curtea de Apel din București, prin decizia finală, a ordonat ca TAROM să plătească reclamantului care era indexat pentru a ține seama de inflația. În martie și aprilie 2004, apoi în aprilie 2005, judecătorul a încercat să atașeze activele financiare ale companiei în mai multe bănci în ceea ce privește salariile datorate. La 28 aprilie 2004, Curtea de District din București a declarat că hotărârea din 9 noiembrie 1992 ar putea fi pusă în aplicare.

La 19 mai 2004, TAROM a depus obiecție la execuție, susținând că dreptul reclamantului de a solicita executarea acestei hotărâri a devenit limitat la timp. Tribunalul județului București a susținut această cerere prin decizia finală din 17 iunie 2005, declarând că dreptul reclamantului de a solicita executarea hotărârii din 9 noiembrie 1992 a fost interzis. 11. La 23 martie 2007, Curtea județului București a respins ca timp o acțiune a reclamantului pentru plata salariilor între 1990 și 1999 și a altor drepturi pecuniare legate de capacitatea sa de angajați. Cu toate acestea, la 27 septembrie 2007, decizia a fost anulată de Curtea de Apel din București și de cazul trimis pentru o nouă examinare.

La 26 aprilie 2007, Curtea județului de la București a respins o acțiune a reclamantului de plată a salariului și a drepturilor conexiunilor începând cu 1999, pentru lipsa de responsabilitate a TAROM. Curtea a considerat că reclamantul ar fi trebuit să ia măsuri împotriva COMCHIM/ROMAQUA. Această hotărâre a devenit finală. 13. La 13 martie 1995, reclamantul a solicitat daune comunitare de la CASROM pentru nerespectarea hotărârii din 9 noiembrie 1992. 14. La 13 iunie 1996, Curtea de district din București a stabilit daune comunitare de la ROL 50.000 pe zi până la reintegrarea efectivă a reclamantului. Curtea a considerat că CASROM a refuzat sistematic să reintegreze reclamantul. Această hotărâre a devenit finală la 9 iunie 1997. 15. La 5 decembrie 1997, reclamantul a solicitat cuantificarea și plata daunelor comunitare.

16. La 11 ianuarie 1999, Curtea de district București a susținut cererea sa și a stabilit la ROL 69.250.000 sumele corespunzătoare daunelor pentru neconformitate între 5 octombrie și 14 decembrie 1998. La 6 octombrie 1999 Curtea de județ București a susținut această hotărâre. La 16 noiembrie 1999 ROMAQUA a plătit suma respectivă. 17. La 5 iunie 1999, reclamantul a solicitat din nou cuantificarea și plata daunelor comunitare. 18. La 20 decembrie 2000, Curtea de district București a ordonat debitorului să plătească ROL 54.627.890, din care ROL 10.467.750 a fost daunele comunitare pentru 14 decembrie 1998-15 noiembrie 1999 și ROL 44.160.140 a fost indexarea daunelor stabilite la 11 ianuarie 1999. La 26 aprilie 2001, Curtea județului București a declarat apelul debitorului nul și nul pentru nepagarea taxelor judecătorești.

La 21 mai 2001 ROMAQUA a plătit această sumă. 19. La 22 octombrie 1999, Curtea județului București a ordonat COMCHIM să plătească reclamantului ROL 200.000.000 pentru prejudiciu moral cauzate de refuzul de respectare a ordonanțelor judecătorești. 20. La 13 martie 2001, Curtea de Apel a susținut această hotărâre. 21. La 3 septembrie 2002, COMCHIM a plătit reclamantul ROL 395.900.000, reprezentând suma actualizată mai sus. 22. Cu toate acestea, la 17 decembrie 2002, Curtea Supremă de Justiție a anulat deciziile anterioare și a trimis cazul înapoi la Curtea Județeană. 23. După reexaminare, la 24 noiembrie 2003, Curtea județului a respins acțiunea din cauza faptului că a fost obiectiv imposibil ca debitorul să respecte obligația de a reintegra reclamantul din cauza reorganizației societății.

24. La 9 iunie 2004, Curtea de Apel din București a permis recursul reclamantului, a anulat hotărârea anterioară și a ordonat ROMAQUA să plătească ROL 500.000.000 pentru prejudiciu moral. La 26 august 2004, Curtea de district București a atașat activele financiare ale ROMAQUA într-o bancă. La 3 februarie 2005, Curtea de Apel a susținut această hotărâre interlocutorie. 26. La 1 septembrie 2004 ROMAQUA a plătit ROL 500 000.000. 27. La 27 septembrie 2004, ROMAQUA a contestat execuția, susținând că a plătit deja ROL 395.900.000 și că executarea ar fi trebuit continuată numai pentru restul ROL 500.000.000. La 14 iulie 2005, Curtea de județul București, prin o decizie finală, a susținut obiecția și a anulat executarea în măsura în care se referă la plata ROL 395.900.000 în favoarea reclamantului.

28. Potrivit reclamantului, ROMAQUA nu a solicitat diferența plătită. 29. La 8 august 2002, reclamantul a depus o acțiune împotriva Ministerului Justiției, cerând prejudiciu material și moral pentru durata procedurii legate de concedierea sa. La 4 noiembrie 2002, Curtea județului București a respins acțiunea sa, având în vedere faptul că Ministerul Justiției nu a fost responsabil pentru presupusele fapte. Această hotărâre a devenit finală la 18 martie 2004. 30. La 11 iunie 1993, CASROM a invocat imposibilitatea de a reintegra reclamantul într-un post corespunzător calificărilor sale și i-a oferit postul de gardian de noapte, respins de acesta. 31. La 6 iunie 1995 TAROM a plătit ROL 154.043 pentru salarii pentru perioada februarie 1990-septembrie 1992, astfel cum a fost ordonat prin hotărârea din 9 noiembrie 1992, precum și ROL 217.563 pentru salarii până la 30 iunie 1993. 32. La 17 martie 1999 COMCHIM a reintegrat reclamantul.

33. La 12 noiembrie 2004 TAROM a plătit ROL 4 235 986 868 pentru salarii dabili și actualizat. 34. La 20 iunie 2005, judecatorul a primit, de asemenea, pentru reclamantul ROL 340,000,000 din TAROM, în conformitate cu hotărârea din 9 noiembrie 1992, reprezentând salariile de la 15 februarie 1990 la 17 martie 1999 indexate. 35. La 1 iulie 2009, Curtea de district București a permis o cerere de către TAROM și a ordonat reclamantului să returneze suma de 457.598.68 noi lei români (RON). Curtea a considerat că TAROM a plătit toate datoriile. Reclamantul a invocat și procedurile sunt încă în așteptare. 36. În 1991 și apoi în 1992, reclamantul a adoptat două concursuri pentru un post în cadrul Oficiului de Control Finanțial.

În urma refuzului de către instituția respectivă de a-l angaja, reclamantul a introdus o procedură judiciară. 37. La 14 decembrie 1995, Curtea de District din București a ordonat Biroului de Control Finanțiar să angajeze reclamantul începând cu 20 octombrie 1992 și să-i plătească ROL 2.000.000 pentru daune și ROL 100.000 pentru taxe de judecată. Această hotărâre a devenit finală la 30 mai 1997. 38. În 1999, tribunalele au declarat că hotărârea a devenit executivă și că ar putea fi pusă în aplicare. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost angajat presupus deoarece a fost un colaborator al fostului Departament de Securitate de Stat (Securitate). Prin decizia din 25 septembrie 2007, Consiliul Național pentru Studiul Arhivelor Securitate a declarat că reclamantul nu a fost un colaborator.

39. La 25 februarie 2008, reclamantul a căutat din nou o slujbă cu Biroul de Control Finanțial. La 27 martie 2008, jurisprudența a ordonat ca acea instituție să angajare reclamantul. Cu toate acestea, Oficiul de Control Finanțiar a considerat că dreptul reclamantului de a solicita executarea a fost limitat la timp. 40. La 9 mai 2008, jurisprudența a certificat într-un dosar oficial refuzul instituției de angajare a reclamantului și a considerat necesară aplicarea unei penalități pecuniare pentru întârziere în executare. 41. La 12 mai 2008, reclamantul a interzis o procedură împotriva Oficiului de Control Finanțial, cerând de la instanță să ordone ca instituția respectivă să-l angaja începând cu 20 octombrie 1992, astfel cum a ordonat hotărârea din 14 decembrie 1995, și să-i plătească daune.

42. La 16 iunie 2008, Curtea de district București a respins cererea de a fi angajată ca judicată. La 22 septembrie 2008, Curtea județului de la București a permis un recurs de către reclamant, a anulat hotărârea anterioară și a trimis cazul înapoi pentru o atenție proaspătă. La 23 iunie 2009, Curtea de Apel a susținut că hotărârea prin decizia finală este încă în așteptare. 44.

4. The applicant was born in 1953 and lives in Bucharest.