VASILEVI v. BULGARIA and 1 other application
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
VASILEVI v. BULGARIA and 1 other application (CtEDO, 2024)
Publicat la 25 martie 2024 SECȚIUNEA TERZĂ Cereri nr. 43914/21 și 59568/21 Petar Ivanov VASILEV și alții împotriva Bulgariei și Rashko Levchov PESHEV împotriva Bulgariei depuse la 25 august 2021 și, respectiv, 6 decembrie 2021 comunicate la 7 martie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la durata procedurilor de restituire în temeiul Legii terestrelor agricole. În cererea nr. 43914/21, în deciziile din 12 octombrie 1992 și 19 noiembrie 2007, organismul administrativ competent a recunoscut dreptul reclamanților la compensare în loc de restituire în natură pentru 7.221 de metri pătrați de teren în vecinătatea Plovdiv. Compensarea în temeiul Legii privind terenurile agricole poate fi sub formă de terenuri de proprietate municipală echivalente sau obligații de compensare, iar reclamanții au declarat că preferă terenuri. Cu toate acestea, până la momentul în care cererea a fost depusă Curții, procedura de compensare nu a fost încă încheiată. Situația a fost aparent cauzată de dificultăți în identificarea terenului disponibil pentru compensare și de dezacorduri în această privință între diferitele state și organisme municipale implicate. În cererea nr. 59568/21, reclamantul este printre moștenitorii (cu cota de un sfert) a doamnei G.K. Într-o decizie din 23 iunie 1997, organismul competent a recunoscut dreptul moștenitorilor la compensare în ceea ce privește o parcelă de terenuri de 3.407 metri pătrați care nu erau supuse restituirii în natură și care se află în prezent pe teritoriul Sofia. Până când cererea a fost depusă la Curte, procedura de compensare nu a fost încă finalizată. Potrivit explicațiilor scrise prezentate reclamantului de Ministerul Agriculturii, întârzierea a fost cauzată de dificultățile de identificare a terenurilor adecvate, de dezvoltarea orașului între timp și de necesitatea de a răspunde nevoilor diferitelor părți interesate. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din durata excesivă a procedurilor de restituire. Reclamanții în cererea nr. 43914/21 se plâng în plus, în conformitate cu art. 13 din Convenția, de nedisponibilitatea unor căi de recurs interne eficace în acest sens. Sunt procedurile de restituire care implică reclamanții excesiv de lungi și constituie o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, printre altele, Zikatanova și alții c. Bulgaria , nr. 45806/11, 12 decembrie 2019, și Sheytanova c. Bulgaria [Comitet] nr. 42218/13, 1 septembrie 2020)? În cererea nr. 43914/21, reclamanții au la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerea lor în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1, conform prevederilor art. 13 din Convenție?