CtEDO 14.09.2010 Auto

DOGRU v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
14.09.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DOGRU v. TURKEY (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Galip Doğru, este un național turc născut în 1983 și locuiește în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl İ. Akmeșe, un avocat practicant în Istanbul. La 15 februarie 2003, reclamantul a fost prins în gunoi în timp ce arunca un cocktail Molotov într-o bancă în timpul unei demonstrații ilegale în sprijinul PKK (Partitul muncitorilor din Kurdistan). Potrivit dosarului de arestare semnat de solicitant, în timp ce evadarea de la poliție reclamantul a intrat într-o clădire goală în construcție, unde a căzut pe scări și a fost ulterior prins de poliție. Potrivit aceluiași document, poliția a folosit forța pentru a contracara rezistența reclamantului. Potrivit două rapoarte medicale emise în urma acestor examene, reclamantul a susținut o tăiere și un hematom pe suprafața dreaptă, o vânătărie și edem pe nas și o grăsime pe bărbia lui. În declarația lui la medic, reclamantul a susținut că leziunile au avut loc în timpul arestării sale. Potrivit raportului medical emis la 19 februarie 2003 la sfârșitul detenției reclamantului în custodie de poliție, reclamantul a avut o leziune suturată pe suprafața dreaptă, o vânătăi de 2 x 2 cm sub ochiul drept și un pas de 1,5 cm pe bărbie. În cadrul examinării medicale, reclamantul a declarat medicului că a fost bătut în timpul arestării sale, dar că nu a avut loc un astfel de tratament în custodie de poliție. La 19 februarie 2003, reclamantul a fost luat înaintea procurorului public, unde a susținut că ofițerii de poliție au cauzat leziuni în timpul arestării sale. În aceeași zi avocatul reclamantului s-a plâns în fața judecătorului de investigare că reclamantul a fost maltratat și forțat să semneze declarații de auto-incriminare în arestul poliției. La 21 februarie 2003, procurorul public de la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul a depus un proiect de pronunțare de acuzare a reclamantului de a fi membru al PKK și de a arunca explozivi. La 16 mai 2003, reclamantul s-a plâns în fața instanței de judecată că a fost tratat rău în timpul arestării sale și a detenției sale în custodie de poliție. În urma eliminării Curților de Securitate de Stat, la 30 iunie 2004, procedurile penale împotriva reclamantului au fost transferate la a 14-a Divizie a Curții de Securitate din Istanbul. La 26 mai 2006, Curtea de Securitate din Istanbul a condamnat reclamantul de aderare la o organizație ilegală și de a deține și arunca explozivi. În decizia sa, Curtea a constatat că leziunile reclamantului au avut loc la momentul arestării sale, așa cum a afirmat el în declarațiile inițiale adresate autorităților. Curtea s-a bazat, printre altele, pe declarația de poliție a reclamantului, pe dosarul de arest, pe dosarele de inspecție la fața locului, pe rapoartele medicale și pe declarațiile pe care le-a luat de la acuzați și martori. La 12 decembrie 2006, Curtea de Casație a anulat hotărârea din motive procedurale din cauza absenței semnăturilor judecătorilor judecătorilor în judecată asupra verdictului. În urma mandatului de judecată la instanța de primă instanță, la 25 iulie 2007, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. La 31 octombrie 2007, Curtea Istanbul Assize a condamnat încă o dată reclamantul cu aceleași infracțiuni. La 29 septembrie 2009, Curtea de Casație a susținut condamnarea reclamantului pentru aderarea la PKK și posesia de explozivi. La 24 martie 2003, procurorul public Sultanbeyli a introdus proceduri penale împotriva a trei ofițeri de poliție în fața Curții penale Sultanbeyli pentru presupusul maltrat al reclamantului. La 18 decembrie 2003, Curtea de Primă Instanță a achitat ofițerii de poliție acuzați în timpul audierii atunci când reclamantul a fost prezent. Curtea a constatat că rănile reclamantului s-au întâmplat ca urmare a căderii sale în timpul fugirii de poliție și din cauza rezistenței sale la arestarea de către ofițeri de poliție. Hotărârea a devenit finală, în absența unei cereri de apel.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă