TÜFEKÇİ c. TURQUIE

22 septembrie 2010 Secțiunea a doua Cerere nr. 52494/09 prezentată de Abidin Ayd Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 20 noiembrie 2008, Confederația sindicatelor lucrătorilor din cadrul administrației publice (Kamu Emekçileri Sedikalar Konfederasyonu (KESK) și Confederația sindicatelor muncitorești revoluționare (Devrimci, Șești Sedikalar (Dl.SK) au organizat în Ankara un protest pentru a protesta împotriva șomajului, sărăciei și creșterii prețurilor. Mii de persoane au participat la acest eveniment. Reclamantul, profesor și membru al sindicatului lucrătorilor din domeniul educației, făcea parte dintr-un grup de 50 de persoane responsabile cu asigurarea bunei desfățări a acestui eveniment.

În timpul săpăturilor de la intrare au apărut câteva supraîncălziri între aproximativ 100 de persoane. În timpul acestui eveniment, reclamantul a fost rănit de o piatră, primită în față. El a fost condus la spital civil din Ankara, unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale. Conform rapoartelor medicale întocmite la 29 noiembrie și 2 decembrie 2008, a existat o fractură nazală. O oprire de lucru de șapte zile a fost prescrisă. La 5 decembrie 2008, reclamantul a depus o plângere împotriva polițiștilor responsabili cu asigurarea securității demonstrației în cauză, precum și împotriva superiorilor lor care au ordonat utilizarea forței.

Plângerea a descris în esență faptele după cum urmează: □ reclamantul a fost responsabil cu alte 50 de persoane de buna desfășurare a demonstrației organizate în conformitate cu legea nr. 2911 privind întâlnirile și protestele; în timpul percheziției la intrare, s-a produs o dispută între aproximativ 100 de protestatari și forțele de ordine, care au intervenit în mod disproporționat, aruncând gaze lacrimogene și pietre asupra protestatarilor; în timpul acestei intervenții, reclamantul a primit una dintre aceste pietre. Reclamantul susține, printre altele, că polițiștii de poliție nu au folosit forța în ultimă instanță și nu au luat măsurile necesare pentru a nu fi necesară o astfel de utilizare a forței.

În opinia sa, înainte de a recurge la forță, era posibil să se calmeze situația prin negocierea cu organizatorii demonstrației. Cu toate acestea, polițiștii au intervenit într-o demonstrație legală și au folosit o forță care nu era necesară și în mod evident excesivă, cu atât mai mult cu cât au aruncat cu pietre în protestatari. Printr-o decizie din 11 februarie 2009, notificată reclamantului la 9 aprilie 2009, Parchetul d. Ankara a decis să clasifice cauza. Părțile relevante ale deciziei sale sunt formulate după cum urmează (...) având în vedere raportul întocmit la 19 februarie 2009 de către Tribunalul din Ankara în temeiul articolelor 3-6 din Legea nr. 4483, se stabilește că La 29 noiembrie 2008, un grup care purta banderole a refuzat să se supună percheziției corporale și a început să atace forțele de ordine, atacându-le cu bețe și aruncând cu pietre Pe de altă parte,] un alt grup a provocat un incident pe bulevardul Strasbourg și a atacat forțele de ordine.

În special, [acest grup] a încercat să smulgă și să rupă pietrișul străzii, a cauzat daune vehiculelor și clădirilor și a continuat să atace forțele de ordine. [Ca urmare a acestor evenimente], forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene și, având în vedere circumstanțele, acest act este în conformitate cu Legea nr. 2559 privind funcțiile și competențele poliției Prin decizia adoptată la 10 februarie 2009, s-a decis să nu se permită urmărirea penală a persoanelor interesate. În urma notificării acestei decizii și ținând seama de raportul preliminar și de anexele sale, precum și de procesele-verbale ale declarațiilor, se consideră că această decizie este pertinentă și conformă cu conținutul înscrisurilor din dosar și cu circumstanțele din speță.

Prin urmare, nicio opoziție nu a fost formulată împotriva acestei decizii. Având în vedere cele de mai sus, se decide să se clasifice cauza, în conformitate cu decizia de a nu autoriza inițierea urmăririi penale. Drept intern relevant Dispozițiile relevante ale dreptului turc privind continuarea actelor de maltratare imputabile agenților de la ï ï sunt incluse, printre altele, în Hotărârile Ișildak c. Turcia, n 12863/02, § 25-30, 30 September 2008 și Mecail Özel c. Turcia, n 16816/03, §19-20, 14 aprilie 2009. GRIEFS Reclamantul susține că a fost victima violenței polițienești în timpul unui protest. În opinia sa, în timp ce autoritățile au obligația de a lua măsurile necesare pentru orice manifestare legală pentru a asigura buna desfășurare a acesteia, forțele de ordine au intervenit împotriva demonstrației, totuși legale, și au folosit o forță care nu este necesară și în mod evident excesivă, cu atât mai mult cu cât au aruncat cu pietre în protestatari.

De asemenea, se plânge de o deficiență gravă a anchetei cu privire la acuzațiile sale și contestă în special faptul că procurorul competent a decis să își clasifice plângerea fără a proceda la nici un act de mai sus, pe baza unei anchete desfășurate de către prefectură. El invocă articolele 2, 3, 6 și 13 din Convenție. RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I Ț II A S-A ÎNTÂMPLAT art. 3 din Convenție În special, reclamantul a fost rănit de o piatră aruncată de către forțele de ordine? În cazul în care utilizarea forței a devenit absolut necesară de situație (a se vedea, printre altele, Kop c. Turcia, nr 12728/05, 20 octombrie 2009) Se poate considera că ancheta efectuată de procurorul competent a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție Guvernul este invitat să prezinte o copie a documentelor din dosarul de anchetă.

22 septembre 2010

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 52494/09 présentée par Abidin Aydın TÜFEKÇİ contre la Turquie introduite le 17 septembre 2009

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT Le requérant, M. Abidin Aydın Tüfekçi, est un ressortissant turc, né en 1966 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M e A. Sayılır, avocat à Ankara. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 20 novembre 2008, la confédération des syndicats des travailleurs de la fonction publique ( Kamu Emekçileri Sendikalar Konfederasyonu (KESK)) et la confédération des syndicats ouvriers révolutionnaires ( Devrimci İșçi Sendikaları Konfederasyonu (DİSK)) organisèrent à Sıhhıye, à Ankara, une manifestation pour protester contre le chômage, la pauvreté et l’augmentation des prix. Des milliers de personnes y participèrent.

Le requérant, enseignant et membre du syndicat des travailleurs de l’éducation, faisait partie d’un groupe de cinquante personnes chargées d’assurer le bon déroulement de cette manifestation. Lors de la fouille à l’entrée, des échauffourées survinrent entre environ 100 manifestants et les forces de l’ordre. Au cours de cet événement, le requérant fut blessé par une pierre, reçue au visage. Il fut conduit à l’hôpital civil d’Ankara où on lui donna les premiers soins. Selon les rapports médicaux établis les 29 novembre et 2 décembre 2008, l’intéressé présentait une fracture nasale. Un arrêt de travail de sept jours fut prescrit. Le 5 décembre 2008, le requérant déposa plainte contre les policiers chargés d’assurer la sécurité de la manifestation en question, ainsi que contre leurs supérieurs qui avaient ordonné le recours à la force.

La plainte décrivait en substance les faits comme suit : – le requérant était responsable avec 50 autres personnes du bon déroulement de la manifestation organisée conformément à la loi n o 2911 sur les réunions et manifestations ; lors de la fouille à l’entrée, une dispute survint entre environ 100 manifestants et les forces de l’ordre, qui intervinrent de manière disproportionnée, en lançant des gaz lacrymogènes et des pierres sur les manifestants ; au cours de cette intervention, le requérant reçut une de ces pierres. Le requérant soutint notamment que les policiers n’avaient pas employé la force en « dernier recours » et n’avaient pas pris les mesures pour qu’un tel usage de la force ne soit pas nécessaire.

A ses yeux, avant de recourir à la force, il était possible de calmer la situation en négociant avec les organisateurs de la manifestation. Toutefois, les policiers étaient intervenus dans une manifestation légale et avaient fait usage d’une force non nécessaire et manifestement excessive, d’autant plus qu’ils avaient jeté des pierres aux manifestants. Par une décision du 11 février 2009, notifiée au requérant le 9 avril 2009, le parquet d’Ankara décida de classer l’affaire.

Les parties pertinentes de sa décision sont libellées comme suit : « (...) compte tenu du rapport établi le 19 février 2009 par la préfecture d’Ankara en application des articles 3-6 de la loi n o 4483, il est établi que le 29 novembre 2008, lors de la manifestation organisée à Sıhhıye (...), un groupe portant des banderoles refusa de se soumettre à la fouille corporelle et se mit à agresser les forces de l’ordre, en les attaquant avec des bâtons et en lançant des pierres [. Par ailleurs,] un autre groupe provoqua un incident au boulevard de Strasbourg et agressa les forces de l’ordre. Notamment, [ce groupe] tenta d’arracher et de casser les pavés de la rue, causa des dommages aux véhicules et bâtiments, et continua d’attaquer les forces de l’ordre.

[A la suite de ces événements], les forces de l’ordre avaient fait usage du gaz lacrymogène et, étant donné les circonstances, cet acte est conforme à la loi n o 2559 sur les fonctions et compétences de la police (...) Par une décision adoptée le 10 février 2009, il a été décidé de ne pas autoriser l’engagement des poursuites contre les intéressés. A la suite de la notification de cette décision et compte tenu du rapport préliminaire et de ses annexes, ainsi que des procès-verbaux des déclarations, il est jugé que cette décision est pertinente et conforme au contenu des pièces du dossier et aux circonstances de l’espèce. Par conséquent, aucune opposition n’a été formulée contre cette décision.

A la lumière de ce qui précède, il est décidé de classer l’affaire, conformément à la décision de ne pas autoriser l’engagement des poursuites. » B. Droit interne pertinent Les dispositions pertinentes du droit turc concernant la poursuite des actes de mauvais traitements imputables aux agents de l’Etat figurent, entre autres, dans les arrêts Ișıldak c. Turquie , n o 12863/02, §§ 25-30, 30 septembre 2008 et Mecail Özel c. Turquie , n o 16816/03, §§19-20, 14 avril 2009. GRIEFS Le requérant allègue avoir été victime de violences policières lors d’une manifestation. A ses yeux, alors que les autorités ont le devoir de prendre les mesures nécessaires pour toute manifestation légale afin d’en garantir le bon déroulement, les forces de l’ordre sont intervenues contre la manifestation, pourtant légale, et ont fait usage d’une force non nécessaire et manifestement excessive, d’autant plus qu’elles ont jeté des pierres aux manifestants.

Il se plaint aussi d’un défaut d’enquête approfondie au sujet de ses allégations. Il conteste notamment le fait que le parquet compétent ait décidé de classer sa plainte sans procéder au moindre acte d’investigation, sur la base d’une enquête menée par la préfecture. Il invoque les articles 2, 3, 6 et 13 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu violation de l’article 3 de la Convention ? En particulier, le requérant a-t-il été blessé par une pierre lancée par les forces de l’ordre ? Dans l’affirmative, l’usage de la force était-il rendu absolument nécessaire par la situation (voir, entre autres, Kop c. Turquie , n o 12728/05, 20 octobre 2009) ? 2. Peut-on considérer que l’enquête menée par le parquet compétent a satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? 3. Le Gouvernement est invité à produire une copie des pièces du dossier d’enquête.