CtEDO 12.09.2013 Auto

ÇELEBİ ET AUTRES c. TURQUIE et 1 autre requête

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.09.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ÇELEBİ ET AUTRES c. TURQUIE et 1 autre requête (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI N 22729/08 și 10581/09 Süleyman CELEB Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt cetățeni turci, cu reședința la Istanbul. Reclamantul, Süleyman queelebi (S.O.) este președintele Confederației sindicatelor lucrătorilor revoluționari ( DIS La 29 martie și 10 aprilie 2007, S.O.S., în calitate de președinte al D.S.SK, a anunțat într-o conferință de presă că un protest a fost planificat pentru cea de-a 30-a aniversare a evenimentelor sângeroase care au avut loc la 1 mai 1977, în locul lui Taksim, provocând moartea a 34 de persoane. La 19 aprilie 2007, D au informat Comisia cu privire la un eveniment care urma să aibă loc în locul lui Taksim pentru a sărbători 1 mai 2007, la 13 05. Plănuiau să depună o coroană de flori în fața memoriului d'Atatürk și să organizeze o conferință de presă pentru a solicita recunoașterea din 1 mai ca o sărbătoare legală. La 30 aprilie 2007, Hotărârea pentru Siguranța Dimineții a trimis o scrisoare prin fax la sediul D ask pentru a informa că ora de protest pentru depunerea coroanei a fost modificată între orele 9-10 dimineața. Participarea la acest gest fusese limitată și la reprezentanții Consiliului de administrație al sindicatului. Mai 2007, aproximativ 50 de sindicaliști s-au adunat în fața palatului Dolmabahçe încă din 730 și au fost arestați de forțele de ordine înainte de a începe să meargă în locul lui Taksim. Poliția i-a somat să pună capăt adunării și să se împrăștie. În ceea ce privește refuzul demonstranților de a fi arestați, a izbucnit o confruntare în cursul căreia protestatarii au fost interpelați într-un mod musculos, cu gaz lacrimogen și jet de apă sub presiune. Patruzeci și trei de lideri ai sindicatelor dintre care figurează reclamanții au fost reținuți până în ziua următoare. De asemenea, forțele de ordine ar fi blocat intrarea în oraș, membrii sindicatului care veneau cu autobuzul pentru demonstrație. În total, 1051 de sindicaliști ar fi fost reținuți în orașul d Dosarul în fața Curții conține înregistrări video ale dispersiei puternice a protestatarilor, precum și mai multe tăieturi de ziare referitoare la eveniment. Plângerile depuse de protestatari La 7 mai 2007, reclamanții au depus o plângere la procurorul principal al statului pentru abuz de putere, tratamente abuzive, arestări ilegale, împotriva prefectului, directorului securității din Istanbul și a adjunctului acestuia, precum și împotriva tuturor membrilor forțelor de ordine care ar fi participat la dispersarea masivă a manifestanților. Ei s-au plâns, printre altele, de libertatea de exprimare și de manifestarea pașnică, de violarea vieții private, de percheziție ilegală, de discriminare și de decesul provocat de o bombă lacrimogenă. Partea plângerii privind forțele de ordine a fost respinsă printr-o decizie de neacuzare pronunțată de Parchet la 12 martie 2008, la 16 iunie 2008, opoziția formulată de reclamanți a fost respinsă definitiv de către instanța de judecată din Beyo În ceea ce privește partea referitoare la înalții funcționari, Parchetul a decis incompetența sa, din cauza statutului inculpaților, și a transmis plângerea procurorului general la Curtea de Casație pentru examinare. La 20 iunie 2007, Parchetul principal din apropierea Curții de Casație a decis să nu dea curs plângerii. Împotriva acestei decizii, reclamanții au formulat opoziție în fața Consiliului de Stat. La 21 septembrie 2007, prima cameră a Consiliului de Stat a respins opoziția formulată de reclamanți. Această decizie a fost notificată reclamanților la 22 octombrie 2007. În același timp, la 24 decembrie 2008, prefectura a decis să nu deschidă o anchetă internă. La 26 ianuarie 2009, opoziția pe care reclamanții au formulat-o împotriva acestei decizii a fost respinsă la Tribunalul Administrativ Regional. La 27 aprilie 2007, printr-un act de punere sub acuzare, reclamanții au fost acuzați de încălcarea legii nr. 2911 privind reuniunile și protestele publice, pentru că au anunțat public și au invitat populația la un protest în Piața Taksim, asupra căruia prefectura a interzis protestele printr-o decizie din 2 martie 2005. La 21 septembrie 2007, Parchetul a emis o decizie de neacuzare împotriva reclamanților. În temeiul deciziei sale, procurorul a indicat că prefectul refuzase autorizația de a manifesta în locul lui Taksim pe 1 Mai 2007, din cauza riscului de perturbare de către grupurile provocatoare, procurorul a subliniat că, în ceea ce privește ordinea de dispersare, refuzul demonstranților a dus la ciocniri cu forțele de ordine. Motivele manifestanților nu ar putea fi interpretate ca o rezistență la forțele de ordine, deoarece este vorba mai degrabă de o reacție de autoprotecție împotriva utilizării forței În cele din urmă, el a considerat că adunarea fusese dispersată de forțele de ordine, ceea ce împiedicase realizarea demonstrației ilegale. El a ajuns la concluzia că nu există nici o componentă a unei infracțiuni pentru a cădea sub incidența legii nr. 2911. Tot la 27 aprilie 2007, printr-un act de punere sub acuzare separat, Süleyman queelebi a fost acuzat de o demonstrație ilegală în calitate de președinte al D Mai 2007, în pofida interdicției privind prefectura. La 1 iulie 2008, Tribunalul de Mare Instanță din Jurisdicție l-a numit pe reclamant. Judecătorul a menionat în motivele hotărârii sale principalele linii ale jurisprudenței referitoare la art. 10 din CEDH și a încheiat. (...) restricția impusă de autorități declarațiilor pârâtului care se refereau numai la organizarea sărbătorii de 1 mai în locul lui Taksim nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică. (...) În plus, este cunoscut faptul că în locul lui Taksim, festivități cum ar fi Ziua Poliției, sau Ziua Lalelei, concerte etc. erau deja organizate. (...) Prin urmare, o astfel de măsură de interdicție a manifestării de la 1 mai, recunoscut în mod obișnuit ca sărbătoare a solidarității lucrătorilor, nu poate fi considerată necesară într-o societate democratică și că administrația are datoria de a garanta buna desfășurare a protestelor și că dreptul de a manifesta lucrători trebuie respectat în conformitate cu art. 11 din CEDO (...) potrivit elementelor dosarului, din lipsă de recurs, hotărârea a devenit definitivă. În acest sens, aceștia se plâng de dispersia prematură și manu militari a adunării lor pașnice. În mod similar, invocând articolele 1 și 13 din Convenție, ei consideră că statul nu și-a îndeplinit obligația de a garanta exercitarea efectivă a drepturilor omului, precum și de a oferi o cale de atac eficientă și, în plus, se plâng de arestarea și deținerea lor, invocă o încălcare a articolului 5 din Convenție. Ei se plâng, de asemenea, de procedurile penale împotriva lor pentru organizarea unui protest. Fără a invoca o dispoziție specifică a Convenției, ei se plâng în cele din urmă de nerespectarea dreptului lor la informare. ITMarkFactsComplaintsEND RĂSPUNSURI A existat vreo încălcare a dreptului reclamanților la libertatea de întrunire pașnică, în sensul art. 11 din Convenție, ca urmare a interdicției de a desfășura o demonstrație în Piața Taksim și a dispersării acestora înainte de începerea demonstrației? A fost afectată libertatea de exprimare a lui Süleyman care leelebi, și în special dreptul său de a comunica informații, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție? În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) din anexa ITMarkApendix Cererea N Introdusă data nașterii Locul nașterii reprezentat de 22729/08 21/04/2008 Süleyman CELEB 01/01/1953 Istanbul Musa CAAM 01/01/1953 Istanbul Adnan SERDARO Ohio01/1961 Istanbul Kamer AKTAȘ 01/01/1949 Istanbul Celul OVAT 01/01/1971 Istanbul Ali R

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-09-05
0,97
ÇELEBİ ET AUTRES c. TURQUIE et 17 autres requêtes
DEUXIÈME SECTION Requête n o 37273/10 Süleyman ÇELEBİ et autres contre la Turquie et 17 autres requêtes introduites les 22, 23 mai et 7 juin 2010 EXPOSÉ DES FAITS Les requérants, dont les noms figurent en annexe, sont des ressortissants tur
CtEDO 2010-02-23
0,92
AFFAIRE EKSI ET OCAK c. TURQUIE
outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond de l'affaire. EN FAIT I. LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE 4. Les requérants, M. Ekşi et M. Ocak, sont nés respectivement en 1953 et 1986 et résident à
CtEDO 2008-02-21
0,91
AFFAIRE GÜNSELİ ET YAYIK c. TURQUIE (FORMER TÜMTİS SENDİKASI AND OTHERS
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GÜNSELİ ET YAYIK c. TURQUIE ( Requête n o 20872/02) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l’article 81 du règlement de la Cour le 25 août 2008. STRASBOURG 21 février 2008 DÉFINITIF 21/05/2008 En l’affa
CtEDO 2014-03-25
0,91
KORKMAZ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 64200/13 Şehap KORKMAZ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 25 mars 2014 en une Chambre composée de : Guido Raimondi, président, Işıl Kara
CtEDO 2012-10-09
0,91
AFFAIRE İȘERİ ET AUTRES c. TURQUIE
avril 2010, la requête a été communiquée au Gouvernement. Comme le permet l’article 29 § 1 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond de l’affaire. EN FAIT I. LES C
Sursă