CtEDO 22.07.2014 Auto

AFFAIRE TÜFEKÇİ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.07.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Enquête efficace) (Volet procédural)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE TÜFEKÇİ c. TURQUIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TÜFEKÇ TURCIA (solicitarea nr. 52494/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 22 iulie 2014 DEFINIF 22/10/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Tüfekçi c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Guido Raimondi, președinte, Ișil Karakaș, András Sajó, Helen Keller, Paul Lumpers, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Abel Campos, grefier adjunct al secțiunii, După ce a deliberat în camera Consiliului la 24 iunie și 1 iulie 2014, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această ultimă dată judiciară la originea cauzei se află o hotărâre (n 52494/09) îndreptat împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Abidin Ayd La 15 septembrie 2010, cererea a fost comunicată guvernului. ÎN FAVOAREA CIRCULONSTANCES DE LA . SPECE Reclamantul s-a născut în 1966 și își are reședința în Ankara. La 20 noiembrie 2008, Confederația sindicatelor lucrătorilor din funcția publică (Kamu Emekçileri Sedikalar Konfederasyonu (KESK) și Confederația Sindicatelor Muncitoare Revoluționare (Devrimci Sedikalar Reclamantul, profesor și membru al sindicatului lucrătorilor din domeniul educației, a făcut parte dintr-un grup de cincizeci de persoane responsabile cu asigurarea bunei desfățări a acestui eveniment. În timpul percheziționării unuia dintre punctele de control, cei care s-au încălzit au apărut între aproximativ 100 de protestatari și forțele de ordine. În timpul acestui eveniment, reclamantul a fost rănit de o piatră, primită în față. El a fost condus la un spital public din Ankara, unde i s-au dat primele îngrijiri. 10. Potrivit rapoartelor medicale întocmite la 29 noiembrie și 2 decembrie 2008, la o fractură nazală. O oprire de lucru de 7 zile a fost prescris. 11. La 5 decembrie 2008, reclamantul a depus o plângere împotriva polițiștilor însărcinați cu asigurarea securității demonstrației în cauză, precum și împotriva superiorilor lor care au ordonat utilizarea forței. 12. În opinia sa, înainte de a recurge la forță, era posibil să se calmeze situația în relația cu organizatorii demonstrației. Cu toate acestea, polițiștii au intervenit într-o demonstrație legală și au folosit o forță care nu era necesară și în mod evident excesivă aruncând gaze lacrimogene și pietre asupra protestatarilor 13. La 5 ianuarie 2009, procurorul districtual al Republicii Da'Ankara a transferat dosarul la Tribunalul din Ankara în scopul obținerii autorizației de a deschide proceduri penale împotriva polițiștilor. 14. La 4 februarie 2009, inspectorul de poliție H.A. a fost numit ca anchetator 15. O anchetă preliminară a fost inițiată cu privire la șase polițiști. Depozițiile lor au fost primite. Reclamantul a fost, de asemenea, ascultat. 16. La inspector la raportul său din 19 februarie 2009. Se consideră că nu a fost necesar să se autorizeze deschiderea unei anchete penale împotriva polițiștilor în cauză. 17. Prin intermediul unui decret din aceeași zi, la 19 februarie 2009, prefectul d. Ankara, bazat pe raportul inspectorului, a decis să nu permită deschiderea unei urmăriri penale împotriva polițiștilor în cauză. 18. Acest decret era susceptibil să se opună instanțelor administrative. Printr-o decizie notificată reclamantului la 9 aprilie 2009, procurorul districtual al Republicii D. Ankara, bazat pe dreptul prefectal din 19 februarie 2009, a clasat cauza fără răspuns. Părțile relevante ale acestei decizii sunt formulate după cum urmează (...) având în vedere raportul din 19 februarie 2009 prezentat Tribunalului din Ankara în temeiul articolelor 3-6 din Legea nr. 4483 și din care rezultă că La 29 noiembrie 2008, un grup care purta banderole a refuzat să se supună percheziției corporale și a început să atace forțele de ordine, atacându - le cu bețe și aruncând cu pietre. (...) Un alt grup a provocat un incident pe bulevardul Strasbourg și a atacat forțele de ordine. În special, [acest grup] a încercat să smulgă și să rupă pietrișul străzii, a cauzat daune vehiculelor și clădirilor și a continuat să atace forțele de ordine. [...] Forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene și, având în vedere circumstanțele, acest act este în conformitate cu Legea nr. 2559 privind funcțiile și competențele poliției (...) Având în vedere decizia [a prefectului] din 19 februarie 2009 prin care a refuzat să autorizeze urmărirea penală a persoanelor interesate. În urma notificării acestei decizii și ținând seama de raportul preliminar și de anexele sale, precum și de procesele-verbale ale depozițiilor, se consideră că această decizie este pertinentă și conformă cu conținutul înscrisurilor din dosar și cu circumstanțele din speță. [Pe de altă parte], această decizie nu a făcut obiectul niciunei opoziții. Având în vedere cele de mai sus, se decide să se clasifice cauza, în conformitate cu decizia [profesorului] de a nu autoriza angajarea urmăririlor penale. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 20. Legea nr. 4483 din 2 decembrie 1999 privind judecarea funcționarilor publici și a altor funcționari publici determină persoanele competente să autorizeze urmărirea penală a funcționarilor pentru infracțiuni comise în cadrul funcțiilor lor, precum și procedura care trebuie urmată. 21. Potrivit acestei legi, în cazul în care procurorul Republicii este sesizat cu privire la o plângere împotriva unui funcționar, acesta trebuie să retrimite cauza autorității administrative competente pentru a permite deschiderea unei anchete penale (cu excepția cazurilor flagrante de infracțiune pentru infracțiuni care fac obiectul unor pedepse cu închisoarea fermă 22. Autoritatea administrativă competentă poate investiga ea însăși, după cum poate numi un inspector sau, cel mai adesea, un superior superior al funcționarului pus în discuție. 23. Persoana care efectuează investigația ( La sfârșitul investigației sale, investigatorul depune un raport pe care îl prezintă autorității competente 24. În lumina concluziilor acestui raport, autoritatea administrativă competentă autorizează sau nu inițierea procedurilor penale. Deciziile luate de organele administrative competente cu privire la cererile de deschidere a unor anchete penale formulate de procurori și care pun în discuție un funcționar sunt susceptibile de a obiecta în termen de 10 zile. Instanțele administrative sunt singurele competente pentru a cunoaște astfel de opoziții. Deciziile lor sunt definitive. 26. În cazul în care opoziția este primită, dosarul cauzei este trimis direct procurorului districtual al Republicii, care deschide o anchetă penală. În cazul în care opoziția este respinsă, Parchetul este obligat de poziția judecătorilor și nu poate decât să clasifice cauza fără urmare; aceasta se referă la un act pur formal, care se limitează la aprofundarea deciziei definitive a organului administrativ.]] Până la promovarea legii de amendament nr 4778 din 2 În ianuarie 2003, procedura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 din fostul Cod Penal și articolele 94 și 95 din noul Cod Penal din 26 septembrie 2004 și pentru utilizarea excesivă a forței (art. 245 din Codul Penal anterior și art. 256 din Noul Cod Penal) de către agenți ai statului sunt excluși din domeniul de aplicare al Legii nr. 4483. Invocând articolele 2, 3, 6 și 13 din convenție, reclamantul susține că a fost victima violenței polițienești în timpul unui protest. În opinia sa, în timp ce autoritățile au obligația de a lua măsurile necesare pentru orice manifestare legală pentru a asigura buna desfășurare a acesteia, forțele de ordine au intervenit împotriva demonstrației, totuși legale, și au folosit o forță care nu este necesară și în mod evident excesivă, cu atât mai mult cu cât au aruncat cu pietre în protestatari. El se plânge, de asemenea, de o deficiență de investigare aprofundată cu privire la afirmațiile sale, în special faptul că Parchetul competent a decis să își clasifice plângerea fără a proceda la nici un act de mai sus, pe baza unei anchete efectuate de prefectură. 30. Guvernul contestă afirmațiile și teza reclamantului. 31. Având în vedere formularea obiecțiunilor reclamantului, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul excită de la neexercițiul căii de atac din 19 februarie 2009 împotriva instanțelor administrative. 33. Curtea a respins deja o astfel de excepție preliminară în cauze similare, având în vedere faptul că calea de atac administrativă nu putea, ca atare, să fie considerată adecvată, în măsura în care aceasta nu putea duce decât la o examinare a formei, inclusiv a chestiunilor de fond, și că, în orice caz, aceasta nu putea permite eliminarea îndoielilor serioase ridicate de Curte în repetate rânduri cu privire la lipsa de independență a organelor administrative de anchetă față de cea de executare ( Uyanc. Turcia (n , n 17550/02, § 49, 21 octombrie 2008, în special trimiterile la aceasta; a se vedea, de asemenea, Sunal c. Turcia, n 43998/98, § 60, 25 ianuarie 2005 Kanl În cazul de față, nedeținând niciun argument care i-ar permite să plece de la concluziile sale anterioare, aceasta respinge excepția preliminară a guvernului. Pe partea materială a articolului 3 din Convenția 34. Reclamantul reafirmă că a fost rănit în nas de o piatră aruncată de poliție. 35. Guvernul contestă versiunea faptelor date de reclamant și susține că polițiștii nu au aruncat cu pietre împotriva protestatarilor și s-au mulțumit să folosească tunurile de apă și grenadele lacrimogene. Guvernul consideră că forțele de ordine au acționat conform legii, și anume art. 16 din Legea nr. 2559 privind îndatoririle și obligațiile poliției, pentru a calma protestatarii, care au avut un comportament violent. În acest sens, se referă la înregistrările incidentului în care se vede un grup aruncând pietre asupra polițiștilor. El susține că a reieșit din înregistrarea video a demonstrației și din fotografiile făcute cu această ocazie că geamurile stațiilor de autobuz, vitrinele magazinelor și panourile publicitare fuseseră sparte de protestatari, care fuseseră parțial curățate de stradă. Guvernul adaugă că 36 de polițiști au fost răniți în timpul incidentelor. În opinia sa, reclamantul a fost rănit în aceleași circumstanțe, de către o piatră lansată de protestatari. 36. Curtea a hotărât deja că acuzațiile de rele tratamente contrare articolului 3 trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate (Martinez Sala și alții c. Spania, nr 58438/00, § 122, 2 noiembrie 2004).În ceea ce privește stabilirea faptelor invocate, Curtea utilizează criteriul probei, dincolo de orice dubiu rezonabil, o astfel de dovadă poate totuși rezulta dintr-o fâșie de d 26772/95, § 121, CEDO 2000 IV). 37. În speță, Curtea arată că versiunile respective ale părților diferă în ceea ce privește cine a aruncat piatra pe fața reclamantului. 38. Înregistrările video ale protestului arată că protestatarii au aruncat pietre și pietriș în direcția forțelor de ordine, care au folosit tunurile de apă și grenadele lacrimogene. 39. Chiar dacă guvernul nu pune în discuție veridicitatea raportului medical referitor la reclamant și existența rănii constatate, Curtea este de părere că nu există suficiente dovezi care să permită să se concluzioneze că rana suferită de solicitant i-a fost suferită de poliție. 40. Prin urmare, cauza reclamantului trasă din partea materială a articolului 3 din Convenție este în mod evident nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Cu privire la caracterul efectiv al investigațiilor desfășurate 41. Reclamantul susține că ancheta desfășurată în dreptul intern nu a îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție. 42. Guvernul consideră că autoritățile au reacționat rapid și efectiv la afirmațiile reclamantului și că acestea ar fi efectuat o anchetă în conformitate cu dispozițiile naționale și cu cerințele art. 3 din Convenție prin colectarea tuturor probelor și prin punerea în aplicare a tuturor garanțiilor procedurale. 43. Constatând că partea care rezultă din partea de procedură a articolului 3 din Convenție nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu nici un alt motiv de refuz, Curtea îl declară admisibil. 44. Comisia reamintește că, atunci când o persoană declară în mod legitim că a fost supusă unei anchete oficiale efective din partea poliției sau a altor servicii comparabile din statul de tratament care intră sub incidența articolului 3 din convenție, această dispoziție impune existența unei anchete oficiale efective (assenov și altele, Bulgaria, 28 octombrie 1998, § 102, Rec., 1998 VIII). 45. În prezenta cauză, Curtea a luat notă în mod clar de faptul că a existat o anumită confuzie în ceea ce privește originea rănirii reclamantului; având în vedere elementele supuse evaluării sale, Curtea consideră că nu este în măsură să determine cu exactitate dacă această rană a fost cauzată de poliție. Cu toate acestea, Comisia constată că reclamantul a fost admis în spitalul public din Ankara în timpul manifestării la care a participat, că un medic și-a constatat rana la nas, că a acordat îngrijiri adecvate pentru o fractură nazală și că i-a fost eliberată o pauză de muncă de o săptămână și constată că reclamantul a depus o plângere împotriva poliției la data de 5 În decembrie 2008, procurorul general al Republicii a transferat dosarul la Tribunalul din Ankara în scopul de a permite inițierea unei proceduri penale împotriva poliției și, prin urmare, prefectul a numit un inspector, care depindea de aceeași ierarhie ca și funcționarii de poliție pe care își desfășura ancheta. În conformitate cu concluziile raportului de la aa, prefectul a decis să nu permită deschiderea unei anchete penale împotriva polițiștilor implicați. În ceea ce privește cererea adresată de procurorul Republicii prefectului competent în ceea ce privește autorizarea de a iniția proceduri penale împotriva polițiștilor în cauză, Curtea ia notă de faptul că, de la intrarea în vigoare a legii de la Amendamentul nr. 4778 la 2 ianuarie 2003, urmărirea penală a relelor tratamente și utilizarea excesivă a forței de către agenții statului intră sub incidența legislației comune (punctul 28 de mai sus). Într-adevăr, în circumstanțele din speță, faptele și acțiunile au fost desfășurate la 20 noiembrie 2008, în cazul în care instanța a fost direct competentă de procurorii Republicii. 47. Curtea consideră că această necunoaștere a modificării Legii nr. 4483 a împiedicat să se stabilească circumstanțele exacte în care reclamantul susține că a fost supus unui tratament contrar articolului 3 din Convenție (a se vedea, de exemplu, punctul 45, 25 martie 2014). 48. În această privință, Comisia reamintește jurisprudența sa constantă potrivit căreia o anchetă efectuată în circumstanțe similare celor din prezenta cauză, împotriva funcționarilor poliției, de către organisme administrative dependente de aceeași ierarhie ca și cele puse în discuție, nu poate fi considerată o anchetă efectuată de un organism independent (a se vedea, de exemplu, Nazif Yavuz) , citată anterior, § 49, și Ümit Gülc. Turcia , n 7880/02, § 53-57, 29 septembrie 2009). 49. La ancheta desfășurată în speță nu poate, prin urmare, să treacă în aceste împrejurări efectiv în sensul articolului 3 din Convenție. Prin urmare, Curtea concluzionează încălcarea componentei procedurale a acestei dispoziții. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 50. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 51. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă. Prin urmare, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a fost încălcată art. 3 din Convenție sub aspectul său procedural. Făcută în limba franceză și apoi comunicată în scris la 22 iulie 2014, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Abel Campos Guido Raimondi adjunct președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2014-06-17
0,96
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 28470/08) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2014 DÉFINITIF 17/09/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2014-06-17
0,96
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 4)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N o 4) (Requête n o 4323/09) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2014 DÉFINITIF 17/09/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2014-06-17
0,96
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N o 3) (Requête n o 28516/08) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2014 DÉFINITIF 17/09/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2014-06-17
0,96
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 7)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N o 7) (Requête n o 10752/09) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2014 DÉFINITIF 17/09/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2014-06-17
0,96
AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 5)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N o 5) (Requête n o 4327/09) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2014 DÉFINITIF 17/09/2014 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
Sursă