AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 4)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.06.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Générale} (Article 10-1 - Liberté d'expression);Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure pénale;Article 6-1 - Accès à un tribunal)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BELEK ET ÖZKURT c. TURQUIE (N° 4) (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA BELEK ȘI ÖZKURT c. TURCIA (N (solicitarea nr. 4323/09) HOTĂRÂREA STRASBURG 17 iunie 2014 DEFINIF 17/09/2014 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Belek și Özkurt c. Turcia (n 4), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Belek și Özkurt c. Turcia (n 4), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua) Guido Raimondi, președinte, Ișel Karakaș, András Sajó, Helen Keller, Paul Lumpers, Robert Spano, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera de consiliu la 27 mai 2014, Rend la hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o hotărâre (n 4323/09) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Ahmet Sami Belek și Mozaffer Mozaffer Özkurt, au sesizat Curtea la 22 octombrie 2008 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( D.A. Özkurt, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( La 31 august 2004, Evrensel a publicat în coloanele sale un articol intitulat "Propunerea de armistițiu a Kongrei-Gel" (Kongra-Geleden ateșkes önerisi). o ramură a unei organizații armate ilegale numită Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) mai exact, care poartă un apel în direcția statului turc pentru a opri operațiile militare, pentru a asigura dialogul sau pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale domnului Abdullah Öcalan în închisoarea sa în vederea realizării unei păci durabile. Printr-un act de punere în aplicare din 15 septembrie 2004, procurorul general al Republicii inculpa dnii Belek și Özkurt de publicare a declarațiilor făcute de o organizație ilegală armată, care încalcă prevederile articolului 6 § 2 și ale articolului 4 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. În fața tribunalului din Massachusetts, reclamanții au invocat pentru apărarea lor art. 10 din convenție. La 2 iunie 2008, Curtea i-a condamnat pe reclamanți la plata unei amenzi mari de 1 423 de lire turcești pentru domnul Belek și 711 TRY pentru domnul Özkurt (aproximativ 745 și, respectiv, 372 de euro (EUR) în funcție de cursul de schimb în vigoare la momentul respectiv), în conformitate cu art. 6 alineatul (2) și cu art. 4 din Legea nr. 3713. temyiz yolu aç La 14 iulie 2008, instanța de judecată a refuzat să transmită recursul reclamanților, pe motiv că art. 305 din Codul de procedură penală nu permitea recursul în casare în cazul în care nu existau 2 000 de TRY. II. 43453/04 și 31098/05, § 23, 6 iulie 2010) și Bayar și Gürbüz c. Turcia 37569/06, § 12-16, 27 noiembrie 2012). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIE 13. Reclamanții denunță condamnarea lor ca o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare, astfel cum se prevede la art. 10 din convenție, astfel cum se prevede la art. 10 din convenție, astfel cum este formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsurile necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii și prevenirii infracțiunilor (...) 14. Guvernul combate această teză. Cu privire la admisibilitate 15. Curtea constată că acest mai mult nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu nici un alt motiv dat . Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 16. Curtea ia notă de faptul că nu este de acord cu controversele dintre părți că ingerința în cauză era prevăzută de lege și urmărea un scop legitim în sensul articolului 10 alineatul (2), în ceea ce privește menținerea securității publice, apărarea ordinii și prevenirea criminalității în sensul articolului 10 alineatul (2) din Convenție (Gözel și Özer) Curtea este de acord cu această apreciere. Contestația se referă la întrebarea dacă ingerința era necesară într-o societate democratică 17. Curtea amintește că a tratat deja probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 10 din Convenție (Gözel și Özer) În lumina acestei jurisprudențe, Curtea a statuat că este necesar să se examineze prezenta cauză. 18. În speță, articolele în cauză conțin un mesaj din partea Kongra-Gel în timpul zilei păcii și care lansează un apel la statul turc pentru a pune capăt operațiunilor militare, asigură dialogul și îmbunătățește condițiile de viață ale dlui Öcalan în închisoare în vederea realizării unei păci durabile (a se vedea punctul 6 de mai sus). Curtea consideră că este necesar să se acorde o atenție deosebită termenilor utilizați în acest articol și contextului publicării sale, ținând seama de circumstanțele din jurul cazurilor supuse examinării sale, în special dificultățile legate de combaterea terorismului (Sürek c. Turcia [GC], nr. 24762/94, § 58, 8 iulie 1999). Ea constată că, având în vedere ansamblul său, nu a conținut nici un apel la violență, la rezistență armată sau la revoltă, și că nu a fost un discurs de ură, ceea ce este în ochii săi elementul esențial care trebuie luat în considerare. 20. În urma examinării motivelor prezentate de instanța internă pentru a-i condamna pe reclamanți, Curtea concluzionează că nu pot fi considerate, ca atare, suficiente pentru a justifica exercitarea libertății de exprimare a persoanelor în cauză. Prin urmare, Curtea nu vede niciun motiv de a se abăta de la concluzia la care a ajuns în cauza Gözel și Özer menționată anterior. 21. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție. Reclamanții se plâng, de asemenea, că cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială și consideră, de asemenea, că instanțele interne nu au luat în considerare apărarea lor. În cele din urmă, ei reclamează că este vorba despre posibilitatea de a se putea considera casation. În aceste privințe, ei au ajuns la art. 6 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...) stabilită prin lege, care va hotărî... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 23. Guvernul luptă împotriva acestor afirmații. Cu privire la admisibilitate 24. Curtea constată că obiecțiunile întemeiate pe art. 6, cu condiția ca acestea să se refere la: a se introduce un recurs în casație împotriva hotărârii de primă instanță și asupra lipsei de echitate a hotărârilor pronunțate de instanțele interne, nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Pe de altă parte, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv, ceea ce înseamnă că acestea trebuie declarate admisibile. 25. În ceea ce privește obiecțiunile referitoare la independența și la latura instanței care i-a condamnat pe reclamanți, întemeiate pe faptul că, pe de o parte, judecătorii care au pronunțat o hotărâre cu privire la cauza lor au fost numiți de Consiliul Superior al Magistraturii, compus din cinci judecători, dar și din ministrul justiției și al secretarului său, și că, pe de altă parte, acești judecători fac, de asemenea, obiectul unor ratinguri din partea Consiliului, Curtea arată că, în schimb, În conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din Convenție, Sayg. Pe fond 26. În ceea ce privește, în primul rând, introducerea unui recurs în casation, Curtea amintește că a tratat deja probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 din Convenție ( Bayar și Gürbüz, citată anterior, § 49). În cazul de față, Comisia consideră că reclamanții au suferit un obstacol disproporționat în calea dreptului lor de acces la o instanță și că, prin urmare, dreptul la o instanță pe care o garantează art. 6 alineatul (1) a fost atins în substanța sa. Prin urmare, aceasta nu vede nici un motiv pentru a se abăta de la concluzia la care a ajuns în cauza Bayar și Gürbüz menționată anterior. 27. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție în această privință. Prin urmare, având în vedere constatarea unei încălcări la care a ajuns pe teren a articolului 10 menționat anterior [punctul 21 de mai sus], Curtea consideră că nu este necesar să se efectueze o examinare separată a prezentei chestiuni pe teren la art. 6 din convenție (a se vedea, în același sens, Artun și Güvener c. Turcia, n 75510/01, punctul 35, 26 iunie 2007). III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă mai mult decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 30. Reclamanții au depus o cerere globală în temeiul articolului 41 privind zece cereri comunicate în același timp cu prezenta cerere. Această cerere este repartizată după cum urmează: 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, cu o listă detaliată a lucrărilor și prestațiilor furnizate de avocatul lor în fața Curții. 31. Guvernul contestă aceste sume. 32. În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea arată că amenzile aplicate reclamanților sunt consecința directă a încălcării constatate pe teren la art. 10 din Convenție. Prin urmare, este necesar să se deducă integral persoanelor interesate suma pe care au plătit-o în acest scop. Curtea alocă, în consecință, 745 EUR domnului Belek și 372 EUR domnului Özkurt. 33. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că este posibil să se considere că circumstanțele din speță le-au cauzat reclamanților o anumită dezorientare. Statuând în echitate în temeiul articolului 41 din convenție, aceasta alocă, în acest sens, 1 500 EUR fiecărui solicitant. 34. Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamanților suma totală de 500 EUR, toate costurile, în orice caz 35. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii restante pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la L. UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe art. 6 din Convenție, în ceea ce privește posibilitatea ca reclamanții să se poată achita în casare și în lipsa de a ține seama de apărarea lor, precum și de art. 10 din Convenție, și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție A spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție, în virtutea faptului că reclamanții trebuie să se prezinte în cassation A declarat că mai mult nu este cazul să se ia în considerare temeinicia t ă ț ii reieșite din absența faptului de a lua în considerare apărarea reclamanților menționați că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în temeiul articolului 2 din convenție, următoarele sume, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda sa națională la rata aplicabilă la data Regulamentului 745 EUR (șapte sute patruzeci și cinci de euro) la domnul Belek și 372 EUR (trei sute șaptezeci și doi) la M. Özkurt, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale (ii) 500 EUR (o mie cinci sute de euro) fiecărui solicitant, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii) 500 EUR (cinci sute de euro) în comun, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 17 iunie 2014, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Guido Raimondi Modululer Președinte