AFFAIRES EL MAJJAOUI ET STICHTING TOUBA MOSKEE CONTRE LES PAYS-BAS

Rezoluția CM/ResDH(2010)145 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului El Majjaoui și Stichting Touba Moskee împotriva Țărilor de Jos (Recherche n 25525/03, Hotărârea din 20 decembrie 2007, Marea Cameră, Radiații) Comitetul miniștrilor, acționând în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care reglementează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare Convenția Reamintind că obiecțiunile admisibile se refereau la refuzul de a elibera primului reclamant, domnul Lamaiy El Majjaoui, un resortisant marocan, un permis de muncă care ar fi permis să fie angajat ca imam de către a doua recurentă, fundația Stichting Touba Moskee (grief întemeiat pe articolele 9 și 18 din Convenție) reamintind că Curtea a remarcat în hotărârea sa că: în măsura în care reclamantul a obținut un permis de muncă și este în prezent angajat legal de fundația solicitantă, Curtea apreciază, în lumina tuturor circumstanțelor relevante din speță, că obiecțiunile reclamanților au fost repuse în mod corespunzător și suficient Observând că, prin urmare, Curtea a ajuns la concluzia că litigiul a fost soluționat în sensul art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție întrucât, în hotărârea sa, Curtea, considerând că condițiile de aplicare a art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție erau întrunite în prezenta cauză și că nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor omului garantate de Convenție care să justifice continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 alin. (1) în fine a decis, cu paisprezece voturi la trei, să șteargă cauza rolului; și a considerat, în unanimitate, că guvernul statului pârât trebuia să plătească reclamanților în termen de trei luni, 5 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar fi majorată cu un interes simplu egal cu rata facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția de invitare a guvernului de la statul membru pârât în legătură cu măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție În cazul în care, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind angajamentele asumate în prezenta cauză, guvernul din statul membru în cauză a fost asigurat că, în termenul stabilit, guvernul din statul membru în cauză a plătit reclamanților suma prevăzută în hotărârea în cauză, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul olandez, DECURSÂND că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție și DECIDE DECIDE DELIGATION. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie în cadrul celei de-a 1092-a reuniuni a Delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)145

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

El Majjaoui et Stichting Touba Moskee contre les Pays-Bas

(Requête n

o

25525/03, arrêt du 20 décembre 2007, Grande Chambre, radiation)

Le Comité des Ministres, agissant en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales qui l’habilite à surveiller l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les griefs recevables concernaient le refus de délivrer au premier requérant, M.

Lamaiy El Majjaoui, un ressortissant marocain, un permis de travail qui l’aurait autorisé à être employé comme imam par la seconde requérante, la fondation Stichting Touba Moskee (grief tiré des articles 9 et 18 de la Convention)

;

Rappelant que la Cour a noté dans son arrêt que «

dès lors que le requérant a obtenu un permis de travail et qu’il est à présent légalement employé par la fondation requérante, la Cour estime, à la lumière de l’ensemble des circonstances pertinentes de l’espèce, que les griefs des requérants ont été redressés d’une manière adéquate et suffisante

»

;

Notant que la Cour a par conséquent conclu que le litige avait été résolu au sens de l’article 37 paragraphe 1 (b) de la Convention

;

Considérant que dans son arrêt, la Cour, estimant que les conditions d’application de l’article 37 paragraphe 1 (b) de la Convention étaient réunies dans la présente affaire et qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention ne justifiait la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37, paragraphe 1

in fine

:

-

a décidé, par quatorze voix contre trois, de rayer l’affaire du rôle

; et

-

a jugé, à l’unanimité, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser aux requérants dans les trois mois, 5 000 euros au titre des frais et dépens et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple égal au taux de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants la somme prévue dans l’arrêt,

Après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement néerlandais,

DECLARE qu’il a rempli les fonctions qui lui incombent au regard de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention en ce qui concerne les engagements souscrits dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.