Ramsahai și alții împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția CM/ResDH(2010)178 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ramsahai împotriva Țărilor de Jos (Doc.

nr. 52391/99, hotărârea din 15 mai 2007, Marea Camera) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului odată ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la lipsa unei anchete eficace privind uciderea Moravia Ramsahai, fiul și, respectiv, nepotul reclamanților (a se vedea detaliile din apendicele 2); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat,

după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)178 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Ramsahai împotriva rezumatului de caz introductiv Țărilor de Jos Cazul se referă la nerespectarea obligației statului contestat de a efectua o investigație eficace a circumstanțelor de ucidere a Moravia Ramsahai, fiul și, respectiv, nepotul reclamanților (infracționarea procedurală a articolului 2). Victima a fost împușcată și ucisă de un ofițer al Forței de Poliție Amsterdam/Amstelland la 19/07/1998, după ce a tras și a început să îndrepte un pistol la doi ofițeri de poliție prezent pe scena. Curtea a constatat că lovitura fatală a fost „nu mai mult decât absolut necesară” în sensul articolului 2. Curtea a considerat, de asemenea, că împușcarea Moravia Ramsahai nu a încălcat art. 2 (§ 288 din hotărâre).

Cu toate acestea, Curtea a concluzionat că ancheta efectuată este inadecvată și nu a furnizat suficiente garanții de independență. În ceea ce privește independența anchetei, Curtea a subliniat o serie de deficiențe (a se vedea punctele 329-331 din hotărâre). În special, Comisia a remarcat că „începutul de testare a mâinilor celor doi ofițeri pentru reziduurile de împușcare și de a efectua o reconstrucție a incidentului, precum și absența aparentă a examinării armelor lor [...] și lipsa unui dosar adecvat al traumei cauzat organismului Moravia Ramsahai prin glonț [...] nu au fost explicate (art. 329 din hotărâre). În plus, ofițerii în cauză „nu au fost separati după incident și nu au fost interogați până la aproape trei zile mai târziu [...].

Deși [nu au existat] dovezi că au colectat unul cu celălalt sau cu colegii lor în cadrul forței de poliție Amsterdam/Amstelland, pur și simplu faptul că nu au fost luate măsuri adecvate pentru a reduce riscul unei astfel de coluziuni s-a redus la o deficiență semnificativă în ceea ce privește adecvarea anchetei (art. 330 din hotărârea Marei Camere). În ceea ce privește independența anchetei de poliție, Curtea a susținut în primul rând că „independența Departamentului de Investigație Criminală de Stat [a] nu a fost interogat în fața Marei Camere, care din partea sa [a văzut] nici un motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită de cea a Camerei cu privire la acest punct” (§ 333 din hotărâre).

Cu toate acestea, Curtea a constatat că cincisprezece ore și jumătate au trecut de la moartea victimei la intervenția Departamentului de Investigare Penală de Stat și că nu a fost furnizată nicio explicație pentru întârziere. Curtea a susținut că, având în vedere informațiile disponibile, o astfel de întârziere este inacceptabilă și că implicarea ulterioară a Departamentului nu ar putea fi suficientă pentru a elimina contaminarea rezultată din lipsa de independență a forței Amsterdam/Amstelland. Curtea a susținut că aceste motive erau suficiente numai pentru a-și determina constatarea unei încălcări a articolului 2 din Convenție, deoarece ancheta de poliție nu era suficient de independentă.

Cu toate acestea, Curtea a subliniat la punctul 357 că „n-a existat [...] o încălcare a articolului 2 în sensul că ancheta a fost supravegheată de procurorul public al cărui autoritate [ofițerii în cauză] și colegii acestora erau supuse [...], nici în ceea ce privește condițiile accesului reclamanților la anchetă [...], nici în sensul că decizia Curții de Apel din 26 aprilie 1999 nu a fost publică”. Plăți pentru satisfacția echitabilă și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 20 000 EUR 7 299 EUR 27 299 EUR Plăți la 27/07/2007 b) Măsuri individuale Curtea a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele nemateriale suportate.

Pe baza dovezilor prezentate în fața Curții, Camera a stabilit circumstanțele decesului victimei. Aceste circumstanțe nu au fost contestate în fața Marei Camere. În evaluarea faptelor, Curtea a susținut că utilizarea forței a ofițerilor de poliție nu este mai mult decât absolut necesară și că împușcarea victimei nu a încălcat art. 2. În consecință, se pare că o anchetă suplimentară la nivel intern nu ar produce probabil un rezultat diferit. În aceste circumstanțe, nu este necesară nicio altă măsură individuală în afară de plata unei simple satisfacții. II.

Măsuri generale Autoritățile Țărilor de Jos au luat o serie de măsuri în urma hotărârii în acest caz (a se vedea §§ 258 și 267 din hotărârea Marei Camere) și aceste măsuri pot fi rezumate după cum urmează: 1) Inadecvarea anchetei : Instrucțiunile Consiliului Procurorilor Generale menționate mai sus includ dispoziții (articolele 17 și 19) privind măsurile care trebuie luate atunci când utilizarea armelor de foc de către ofițeri de poliție rezultă în pierderi. Acestea includ următoarele puncte: ofițerii implicați ar trebui să raporteze imediat incidentul la superiorii lor care trebuie să-l înregistreze în scris, iar șeful poliției ar trebui să comunice aceste informații în termen de 48 de ore procurorului public.

Superiorul ar trebui să informeze ofițerul în cauză cu privire la măsurile luate cu privire la raportul său. În plus, implicarea mai rapidă a Departamentului de Investigații Criminale de Stat va evita orice coluzie. 2) Lipsa independenței anchetei: Sistemul de datorie al Departamentului de Investigații Criminale de Stat a fost îmbunătățit în urma unei hotărâri ale Curții de Apel din Amsterdam din 23/06/2004, pentru a asigura sosirea rapidă a departamentului la locul incidentului. În consecință, Departamentul de Investigații Criminale de Stat ajunge astăzi la locul incidentului în medie în termen de o oră sau o oră și jumătate după raportarea unui incident. În plus, după hotărârea de la Camera în acest caz, Consiliul Procurorilor General a emis o nouă instrucție la 26/07/2006, acțiunile care urmează să fie luate în caz de utilizare a forței de către un ofițer (polițist).

Prezenta instrucție se aplică tuturor oficialilor cu competențe de poliție și acoperă situațiile care implică acuzații de încălcare a articolelor 2 și 3 din Convenție. Ori de câte ori a avut loc un incident la care se aplică Instrucția, ancheta va fi efectuată de Departamentul de Investigare Penală de Stat. Poliția regională ar trebui să raporteze imediat incidentul la departament. Ofițerul de serviciu al Departamentului va trece, de asemenea, la locul incidentului cât mai repede posibil. Poliția locală ar trebui să ia toate măsurile necesare de urgență, cum ar fi înființarea de pe zona în cauză, îngrijirea pentru orice pierdere și eliminarea numelui oricărui martor. Acestea nu sunt în sine să efectueze investigații decât dacă și în măsura în care implicarea lor este inevitabilă.

Toate investigațiile care nu pot fi efectuate de Departament vor fi efectuate de Biroul Intern de Investigații din regiunea de poliție în cauză sau de membrii unei forțe de poliție vecine (§§260-264 din hotărâre). În cele din urmă, hotărârea a fost publicată în două reviste juridice din Țările de Jos (NJB 2007/27 p. 1678-1679 și 2007/77; NJCM 2007, p. 1179-1195; EHRC 2007/83, p. 780-799; și 2007/618). III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Țările de Jos au respectat astfel obligațiile lor în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2010)178 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Ramsahai against the Netherlands (Application No. 52391/99, judgment of 15 May 2007, Grand Chamber) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the lack of an effective investigation into the killing of Moravia Ramsahai, son and grandson of the applicants respectively (procedural violation of Article 2) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set,

the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)178 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Ramsahai against the Netherlands Introductory case summary The case concerns the failure by the respondent state in its obligation to conduct an effective investigation of the circumstances of the killing of Moravia Ramsahai, son and grandson respectively of the applicants (procedural violation of Article 2). The victim was shot and killed by an officer of the Amsterdam/Amstelland Police Force on 19/07/1998, after he had drawn and had begun to point a pistol at two police officers present on the scene. The Court found that the fatal shot fired by the police officer in question was “no more than absolutely necessary” within the meaning of Article 2. The Court also considered that the shooting of Moravia Ramsahai did not violate Article 2 (§ 288 of the judgment).

However, the Court concluded that the investigation carried out was inadequate and did not provide sufficient guarantees of independence. Regarding the independence of the investigation, the Court highlighted a number of shortcomings (see paragraphs 329-331 of the judgment). In particular, it noted that “the failure to test the hands of the two officers for gunshot residue and to stage a reconstruction of the incident, as well as the apparent absence of any examination of their weapons [...] and the lack of an adequate pictorial record of the trauma caused to Moravia Ramsahai’s body by the bullet [...] had not been explained (§ 329 of the judgment). In addition, the officers concerned “were not kept separated after the incident and were not questioned until nearly three days later [...].

Although [...] there [was] no evidence that they colluded with each other or with their colleagues on the Amsterdam/Amstelland police force, the mere fact that appropriate steps were not taken to reduce the risk of such collusion amount[ed] to a significant shortcoming in the adequacy of the investigation (§ 330 of the Grand Chamber’s judgment). Regarding the independence of the police investigation, the Court firstly held that “the independence of the State Criminal Investigation Department [had] not been questioned before the Grand Chamber, which for its part [saw] no reason to reach a different conclusion from that of the Chamber on this point” » (§ 333 of the judgment). The Court found, however, that fifteen and a half hours had elapsed from the victim’s death to the intervention of the State Criminal Investigation Department and that no explanation was given for the delay.

The Court held that in the light of the particulars available to it, such a delay was unacceptable and that the Department’s subsequent involvement could not suffice to remove the taint resulting from the Amsterdam/Amstelland force’s lack of independence. The Court held that these grounds alone were enough to prompt its finding of a violation of Article 2 of the Convention in that the police investigation had not been sufficiently independent. However, the Court stressed in paragraph 357 that “there [had] not [...] been a violation of Article 2 in that the investigation was supervised by the public prosecutor to whose authority [the officers concerned] and their colleagues were subject [...], nor as regards the conditions of the applicants’ access to the investigation [...], nor in that the Court of Appeal’s decision of 26 April 1999 was not made public”.

I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total - 20 000 EUR 7 299 EUR 27 299 EUR Paid on 2/07/2007 b) Individual measures The Court awarded just satisfaction in respect of the non-material damage incurred. On the basis of the evidence adduced before the Court, the Chamber established the circumstances of the victim’s death. These circumstances were not contested before the Grand Chamber. In its assessment of the facts, the Court held that the police officers’ use of force was no more than absolutely necessary and that the shooting of the victim had not violated Article 2. Consequently, it appears that a further investigation at the domestic level would probably not produce a different result.

In these circumstances, no other individual measure apart from payment of just satisfaction seems necessary. II. General measures The Netherlands authorities have taken a number of measures following the Chamber judgment in this case (see §§ 258 and 267 of the Grand Chamber judgment). These measures can be summarised as follows: 1) Inadequacy of investigation : The instruction of the Board of Prosecutors General mentioned above includes provisions (Articles 17 and 19) regarding measures to be taken when use of firearms by police officers result in casualties. These comprise the following points: the officers involved should immediately report the incident to their superiors who must record it in writing, and the head of the police should communicate this information within 48 hours to the public prosecutor.

The superior should inform the officer concerned of the measure taken regarding his/her report. In addition, the speedier involvement of the State Criminal Investigation Department will avert any collusion. 2) Lack of independence of investigation : The duty system of the State Criminal Investigation Department was improved following a decision of the Amsterdam Court of Appeal of 23/06/2004 in order to ensure the department’s quick arrival at the place of incident. As a consequence, the State Criminal Investigation Department today reaches the scene of incident on average within an hour or an hour and a half after an incident is reported. Furthermore, following the Chamber judgment in this case, the Board of Prosecutors General issued a new Instruction on 26/07/2006 the action to be taken in the event of use of force by a (police) officer.

This Instruction applies to all officials vested with police powers and covers situations involving allegations of violations of Articles 2 and 3 of the Convention. Whenever an incident has taken place to which the Instruction applies, the investigation will be carried out by the State Criminal Investigation Department. The regional police force should immediately report the incident to the department. The duty officer of the Department will also proceed to the scene of the incident as quickly as possible. The local police should take all necessary urgent measures, such as cordoning off the area concerned, caring for any casualties and taking down the names of any witnesses. They are not themselves to carry out any investigations unless and to the extent that their involvement is unavoidable.

All investigations that cannot be carried out by the Department will be conducted by the Internal Investigations Bureau of the police region concerned or by members of a neighbouring police force (§§260-264 of the judgment). Lastly, the judgment was published in two legal journals in the Netherlands ( NJB 2007/27 pp. 1678-1679 and AB 2007/77; NJCM 2007, pp. 1179-1195; EHRC 2007/83, pp. 780-799; and NJ 2007/618). III. Conclusions of the respondent state The government considers that no individual measure, apart from the payment of just satisfaction, is required, that the measures adopted will prevent similar violations and that the Netherlands have thus complied with their obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies