CASE OF VERAART AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția CM/ResDH(2010)58 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Veraart împotriva Țărilor de Jos (domanda nr. 10807/04, hotărârea din 30 noiembrie 2006, finală la 28 februarie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o ingerință în dreptul reclamantului la libertate de exprimare datorită unei recomandări adresate reclamantului (violație la art. 10) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)58 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Veraart împotriva Țărilor de Jos Caz introdus Cazul introductiv Cazul se referă la o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, pe care Curtea Europeană a constatat că nu este „necesar într-o societate democratică” (violație la art. 10). Reclamantul, un avocat a fost la momentul material reprezentând anumitor membri ai unei familii acuzați de fiica/sora lor într-un program de televiziune care a comis mai multe crime împotriva ei (inclusiv abuz sexual care rezultă în cinci sarcini, trei infanticide, unul avort forțat și vânzarea unui copil). Aceste afirmații au fost bazate pe amintiri pe care ea le-a reprimat, dar a fost în măsură să se recupereze cu ajutorul unui terapeut. Într-un program radio cu privire la această problemă, reclamantul a pus la îndoială calificările profesionale și competența acestui terapeut și a exprimat opinia că astfel de persoane nu sunt potrivite pentru administrarea psihoterapiei pacienților (§54). Terapeutul în cauză a depus o plângere împotriva reclamantului la Deanul Asociației Barourilor locale. Consiliul disciplinar Amsterdam a declarat plângerea terapeutului nefondată. La 3/10/2003 Tribunalul de Apel disciplinar și-a acordat totuși apelul, constatand că declarațiile reclamantului au fost inutil rănit pentru terapeut și a dat reclamantului un avertisment. Curtea Europeană a considerat că decizia Tribunalului de Apel disciplinar se bazează pe o evaluare inadecvată a faptelor și motivele date care lipsesc relevanță. Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 2 583 EUR 2 583 EUR Plăți la 10/01/2007 b) Măsuri individuale Reclamantul nu a prezentat nici o cerere de prejudiciu în fața Curții. El s-a declarat mulțumit de concluzia Curții Europene cu privire la o încălcare a art. 10 din Convenție. În plus, dosarul profesional al reclamantului conține o trimitere la hotărârea Curții Europene și o copie a hotărârii. II. Măsuri generale Hotărârea a fost publicată în EHRC 2007/17, pp. 166-174, precum și în mai multe alte reviste juridice (Advocatenblad 2007, p. 497; NJ 2007, p. 368; NJB 2007, nr. 12). Autoritățile Țările de Jos consideră că, având în vedere efectul direct al hotărârilor Curții Europene în Olanda, toate autoritățile în cauză trebuie să-și alinieze practicile la prezenta hotărâre. În plus, Ministerul Justiției elaborează o nouă lege ( Kaderwet tuchtprocesrecht ) care conține o dispoziție explicită pentru revizuirea unei concluzii ale Tribunalului de Apel disciplinar în urma unei hotărâri ale Curții Europene. Se preconizează că aceasta va fi trimisă Consiliului de Stat pentru consiliere la sfârșitul anului 2010. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și că Țările de Jos și-au respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 iunie 2010 la a 1086-a ședință a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2010)58

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Veraart against the Netherlands

(Application No. 10807/04, judgment of 30 November 2006, final on 28 February 2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns an interference with the applicant’s right to freedom of expression due to an admonition given to the applicant (violation of Article 10) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)58

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Veraart against the Netherlands

Introductory case summary

The case concerns an interference with the applicant’s freedom of expression which the European Court found not to be “necessary in a democratic society” (violation of Article 10).

The applicant, a lawyer was at the material time representing certain members of a family accused by their daughter/sister in a television programme to have committed several crimes against her (including sexual abuse resulting in five pregnancies, three infanticides, one forced abortion and the sale of a baby). These claims were based on memories which she had repressed but had been able to recover with the aid of a therapist. In a radio programme on the issue, the applicant questioned the professional qualifications and competence of this therapist and expressed the opinion that such persons were not fit to administer psychotherapy to patients (§54).

The therapist in question lodged a complaint against the applicant with the Dean of the local Bar Association. The Amsterdam Disciplinary Council declared the therapist’s complaint unfounded. On 3/10/2003 the Disciplinary Appeal Tribunal nonetheless granted his appeal, finding that the applicant’s statements had been unnecessarily wounding for the therapist, and gave the applicant an admonition.

The European Court considered that the Disciplinary Appeal Tribunal’s decision was based on an inadequate assessment of the facts and the reasons given lacked relevance.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

-

2 583 EUR

2 583 EUR

Paid on 10/01/2007

b) Individual measures

The applicant submitted no claim for damage before the Court. He declared himself satisfied with the European Court’s finding of a violation of Article 10 of the Convention.

Furthermore, the applicant’s professional record contains a reference to the judgment of the European Court and a copy of the judgment.

II.

General measures

The judgment was published in

EHRC

2007/17, pp. 166-174, and in several other legal journals (

Advocatenblad

2007, p. 497; NJ 2007, p. 368;

NJB

2007, nr. 12). The Netherlands authorities consider that given the direct effect of European Court’s judgments in the Netherlands, all authorities concerned are expected to align their practice to the present judgment.

In addition, the Ministry of Justice is drafting a new law (

Kaderwet tuchtprocesrecht

) containing an explicit provision for revision of a finding of the Disciplinary Appeal Tribunal following a judgment of the European Court. It is expected to be sent to the Council of State for advice at the end of 2010.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken will prevent similar violations and that the Netherlands have thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 3 June 2010 at the 1086th meeting of the Ministers’ Deputies