CASE OF BOCOS-CUESTA AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția CM/ResDH(2010)109 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bocos-Cuesta împotriva Țărilor de Jos (Doc. nr. 54789/00, hotărârea din 10 noiembrie 2005, finală la 10 februarie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la lipsa unui proces echitabil, deoarece reclamantul nu a primit posibilitatea de a pune în întrebări minorii care au fost martori de urmărire penală împotriva sa (violația articolului 6 alineatele (1) și (3) literele (d)) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)109 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Bocos-Cuesta împotriva rezumatului de caz introductiv Țărilor de Jos Cazul se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil, deoarece el a fost negat o oportunitate adecvată și adecvată de a contesta anumite declarații de martor anterioare formulate de minori, care au avut o importanță decisivă pentru condamnarea sa (violația articolului 6§1 luată împreună cu art. 6§3 litera (d)). Reclamantul a fost suspectat și ulterior condamnat pentru agresiune sexuală asupra a patru minori. Suspectele victime au dat declarații poliției. În procesul avocatului reclamant a cerut să audă cei patru copii. Această cerere a fost respinsă de Curtea Regională din Amsterdam și mai târziu de Curtea de Apel din Amsterdam, care a susținut că auzirea copiilor ca martori ar putea, eventual, să le oblige să reviva o experiență foarte traumatică și că interesele lor au depășit cele ale reclamantului în acest sens. Curtea Supremă a susținut mai târziu hotărârea Curții de Apel. Curtea a remarcat faptul că reclamantul nu a primit ocazia de a urma modul în care poliția a luat mărturia copiilor și de a avea întrebări la ele. În plus, deoarece declarațiile copiilor la poliție nu au fost înregistrate pe videotape, nici reclamantul nici judecătorii judecătorilor de judecată nu au fost în măsură să își respecte demeanța sub interogare. Curtea a constatat în cele din urmă că motivul acordat de instanțele interne pentru refuzul cererii reclamanților de a auzi victimele nu a fost suficient de justificat și, într-o anumită măsură, speculativ. b) Măsuri individuale Curtea a respins cererea reclamantului pentru o justă satisfacție în ceea ce privește prejudiciu material și moral, având în vedere faptul că legislația națională a permis soluționarea adecvată prin deschiderea procedurii (art. 457 din Codul de procedură penală. În consecință, Comitetul de Miniștri a considerat că nu sunt necesare alte măsuri individuale în acest caz. Începând cu 1/10/2006, poliția Țărilor de Jos face înregistrări audiovizuale de interviuri cu persoanele sub 16 ani în cazul în care infracția în cauză are o penalitate maximă de 12 ani de închisoare sau mai mult, sau dacă această penalitate maximă este mai mică de 12 ani, dar infracția a determinat moartea sau leziunile corporale grave ale victimei, dacă infracția este de natură sexuală cu o penalitate maximă de 8 ani de închisoare sau mai mult, sau dacă implică abuz sexual într-o relație dependentă. Aceste măsuri au fost înființate în instrucția „Inregistrarea audio și audiovizuală a examinării informatorilor, martorilor și suspecților” (Aanwijzing auditief en audiovisueel registraren van verhoren van angeres, getuigen en verdachten” (Staatscourant, 28 iulie 2010, nr. 11885)). În plus, hotărârea Curții a fost publicată în mai multe reviste juridice din Țările de Jos, în special în Nederlands Juristenblad (2006, nr. 1, pp. 18-19), Nederlandse Jurispredentie (2006, 239) și Trema (2005, nr. 10, pp. 442-444). Autoritățile Țărilor de Jos consideră că, având în vedere efectul direct al hotărârilor Curții în Țările de Jos, toate autoritățile în cauză își aliniază practicile cu privire la această hotărâre, această hotărâre fiind luată în mod regulat în publicații juridice, a se vedea, de exemplu, publicarea Bas de Wilde în NJCM-bulletin (2009, 34-5, p. 495-511). III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate sunt capabile să remedieze consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției în acest caz, că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Țările de Jos au respectat astfel obligațiile lor în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)109

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Bocos-Cuesta against the Netherlands

(Application No. 54789/00, judgment of 10 November 2005, final on 10 February 2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the lack of a fair trial in that the applicant was not given the opportunity to question the minors who were prosecution witnesses against him (violation of Article 6, paragraphs 1 and 3 (d)) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)109

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Bocos-Cuesta against the Netherlands

Introductory case summary

The case concerns a violation of the applicant’s right to a fair trial in that he was denied a proper and adequate opportunity to challenge certain pre-trial witness statements given by minors, which were of a decisive importance for his conviction (violation of Article 6§1 taken together with Article 6§3(d)).

The applicant was suspected, and subsequently convicted, of sexual assault on four minors. The alleged victims had given statements to the police. At the trial the applicant’s lawyer asked to hear the four children. This request was rejected by the Amsterdam Regional Court and later by the Amsterdam Court of Appeal, which held that hearing the children as witnesses could possibly force them to relive a very traumatic experience and that their interests outweighed those of the applicant in that respect. The Supreme Court later upheld the Court of Appeal’s judgment.

The Court noted that the applicant had not been provided with an opportunity to follow the manner in which the police had taken the children’s testimony nor to have questions put to them. Furthermore, as the children’s statements to the police were not recorded on videotape, neither the applicant nor the trial court judges had been able to observe their demeanour under questioning. The Court finally found that the reason given by the domestic courts for refusing the applicant’s request to hear the victims had been insufficiently substantiated and, to a certain extent, speculative.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

-

4

190 EUR

4

190 EUR

Paid on 13/03/2006

b) Individual measures

The Court dismissed the applicant’s claim for just satisfaction in respect of pecuniary and non-pecuniary damages, considering that national law allowed for adequate redress through the reopening of the proceedings (Article

457 of the Code on Criminal Procedure). Consequently, the Committee of Ministers considered that no further individual measures were necessary in this case. The applicant has however not made use of this opportunity.

II.

General measures

Since 1/10/2006, the Netherlands police have been making audiovisual recordings of interviews with persons under 16 if the offence in question carries a maximum penalty of 12 years’ imprisonment or more, or if this maximum penalty is less than 12 years but the offence has resulted in the death or serious bodily injury of the victim, if the offence is of a sexual nature with a maximum penalty of 8 years’ imprisonment or more, or if it involves sexual abuse in a dependent relationship. These measures have now been established in the instruction "Audio and audiovisual recording of the examination of informants, witnesses and suspects" (

Aanwijzing auditief en audiovisueel registreren van verhoren van aangevers, getuigen en verdachten’

(Staatscourant, 28 July 2010, No. 11885)).

In addition, the Court’s judgment was published in several legal journals in the Netherlands, in particular in

Nederlands Juristenblad

(2006, No. 1, pp. 18-19),

Nederlandse Jurisprudentie

(2006, 239) and

Trema

(2005, No. 10, pp. 442-444). The Netherlands authorities consider that given the direct effect of Court’s judgments in the Netherlands, all authorities concerned are expected to align their practice on this judgment.

This judgement is still regularly being given consideration in legal publications, see for example the publication of Bas de Wilde in

NJCM-bulletin

(2009, 34-5, pp. 495-511).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken are capable of remedying the consequences for the applicant of the violation of the Convention in this case, that the measures adopted will prevent similar violations and that the Netherlands have thus complied with their obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 15 September 2010 at the 1092nd meeting of the Ministers’ Deputies