Said împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția CM/ResDH(2010) 177 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Said împotriva Țărilor de Jos (Recherche n 2345/02, Hotărârea din 5 iulie 2005, definitivă la 5 octombrie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că, în această cauză, Curtea a considerat că expulzarea recurentului către mai multe state membre ar încălca art. 3 din Convenție (a se vedea detaliile în mai multe limbi) ; invitând guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum;

și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 177 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Said împotriva Țărilor de Jos Rezumat introductiv al cauzei În acest caz, reclamantul, decăzut din cererea sa de azil, susținea că expulzarea sa către Eritreea laică implică riscul de a fi supus torturii și/sau tratamentelor inumane sau degradante. Autoritățile olandeze, considerând că declarațiile sale referitoare la deținerea sa de către armată și dezertarea sa nu erau plauzibile, au respins cererea sa de azil.

Curtea Europeană a considerat că declarațiile făcute de reclamant sunt pe deplin credibile și coerente și că au fost susținute de rapoarte internaționale recente și a concluzionat că o expulzare a recurentului în zona ritrică ar constitui o încălcare a articolului 3. Curtea Europeană nu a acordat o satisfacție echitabilă în lipsa unei cereri suficient de întemeiate de către solicitant. Reclamantul are dreptul să acorde azil în septembrie 2005. La 14 octombrie 2010 i s-a acordat un permis de ședere permanentă. În plus, autoritățile olandeze au furnizat asigurări că vor continua să aplice orientările pentru punerea în aplicare a Legii privind străinii în conformitate cu art. 3 din convenție (a se vedea mai jos submăsuri generale) în viitoarele lor decizii privind reclamantul.

II. Măsuri generale Autoritățile olandeze au declarat că, atunci când instanțele interne revizuiesc deciziile administrative în materie de azil, ele decid ex nunc pe baza informațiilor disponibile în momentul în care se pronunță, se pronunță, de asemenea, asupra admisibilității unor noi fapte sau circumstanțe menționate de către persoana în cauză. Noi fapte sau circumstanțe pot face, de asemenea, obiectul unei noi cereri de azil în cazul respingerii primei cereri. Autoritățile au indicat, de asemenea, că, în urma hotărârii Curții, orientările pentru punerea în aplicare a Legii privind străinii din 2000 au fost modificate. S-a adăugat un capitol specific referitor la refugiații din Eritreea pentru a se asigura, în special, că cererile pentru permisele de ședere ale dezertorilor și ale deținuților din Eritreea sunt examinate într-un mod mai favorabil.

Hotărârea a fost publicată în diverse reviste juridice din Țările de Jos (NJCM-Bulletin 2005, p. 831-833 EHRC 2005, p. 920-928, n NJB A se vedea nota de subsol 1. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Țările de Jos și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)177 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Said contre les Pays-Bas (Requête n o 2345/02, arrêt du 5 juillet 2005, définitif le 5 octobre 2005) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que, dans cette affaire, la Cour a estimé que l’expulsion du requérant vers l’Erythrée, violerait l’article 3 de la Convention (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur,

si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)177 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Said contre les Pays-Bas Résumé introductif de l’affaire Dans cette affaire, le requérant, débouté de sa demande d’asile, alléguait que son expulsion vers l’Erythrée l’exposerait à un risque d’être soumis à des tortures et/ou des traitements inhumains ou dégradants.

Les autorités néerlandaises, considérant que ses déclarations relatives à sa détention par l’armée et sa désertion n’étaient pas plausibles, ont rejeté sa demande d’asile. La Cour européenne a estimé que les déclarations faites par le requérant étaient tout à fait crédibles et cohérentes et qu’elles étaient corroborées par de récents rapports internationaux. Elle a conclu qu’une expulsion du requérant vers l’Erythrée constituerait une violation de l’article 3. I. Mesures individuelles La Cour européenne n’a pas octroyé de satisfaction équitable en l’absence d’une demande suffisamment fondée par le requérant. Le requérant s’est vu accorder l’asile en septembre 2005. Le 14 octobre 2010 un titre de séjour permanent lui a été octroyé.

Les autorités néerlandaises ont par ailleurs fourni des assurances qu’elles continueraient à appliquer les lignes directrices pour la mise en œuvre de la loi sur les étrangers en conformité avec l’article 3 de la Convention (voir ci-dessous sous Mesures générales) dans leurs futures décisions concernant le requérant. II. Mesures générales Les autorités néerlandaises ont déclaré que, lorsque les juridictions internes réexaminent les décisions administratives en matière d’asile, elles décident ex nunc sur la base des informations disponibles au moment où elles statuent, se prononçant aussi sur la recevabilité de nouveaux faits ou circonstances allégués par l’intéressé. De nouveaux faits ou circonstances peuvent également faire l’objet d’une nouvelle demande d’asile en cas de rejet de la première demande.

Les autorités ont en outre indiqué que, suite à l’arrêt de la Cour, les lignes directrices pour la mise en œuvre de loi de 2000 sur les étrangers avaient été modifiées. Un chapitre spécifique consacré aux réfugiés en provenance d’Erythrée y a été ajouté en vue de veiller en particulier, que les demandes de permis de séjour de déserteurs et d’objecteurs de conscience érythréens soient examinées de manière plus favorable. L’arrêt a été publié dans diverses revues juridiques aux Pays-Bas ( NJCM-Bulletin 2005, pp. 831-843 ; EHRC 2005, pp. 920-928, n o 93 ; NJB 2005, p. 2099, n o 40 ; et AB 2005/368). III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que les Pays-Bas ont par conséquent rempli leurs obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.