CASE OF EL MAJJAOUI AND STICHTING TOUBA MOSKEE AGAINST THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF EL MAJJAOUI AND STICHTING TOUBA MOSKEE AGAINST THE NETHERLANDS (CtEDO, 2010)
Rezoluția CM/ResDH(2010)145 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului El Majjaoui și Stichting Touba Moskee împotriva Țărilor de Jos (Declarația nr. 25525/03, hotărârea din 20 decembrie 2007, Marea Camera, grevă) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea finală transmisă în aceeași zi de Curtea Comitetului; reamintind că plângerile admisibile ale reclamanților se referă la refuzul de a emite un permis de lucru pentru primul reclamant, dl Lamaiz El Majjaoui, un național marocian, să lucreze ca iman pentru al doilea reclamant, fundația Stichting Touba Moskee (reclamat în temeiul articolelor 9 și 18 din convenție). Amintind că Curtea a remarcat în hotărârea sa că „deoarece a fost acordat un permis de lucru și că reclamantul este acum angajat în mod legal de fundația reclamantului, Curtea consideră, având în vedere toate circumstanțele relevante ale cauzei, că plângerile lor au fost corecte și suficient de remediate” constatând că, în consecință, Curtea a concluzionat că cauza a fost rezolvată în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție; întrucât în hotărârea sa, Curtea a afirmat că cerințele de aplicare a art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție au fost îndeplinite în prezenta cauză și că nici o altă examinare specială a respectului drepturilor omului garantat în Convenție nu a fost justificată urmărirea cererii în temeiul art. 37 alin. (1) în amendă a hotărât, cu 14 voturi împotrivă cu 3 voturi, să scoată cazul din listă; deținut, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni, 5 000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale sunt plătite de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii, având în vedere obligația Netherlandei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în hotărâre, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Țărilor de Jos, DECLAREA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în acest caz și DECIDE să încheie examenul [1] Adoptat de Comitetul de Miniștri la 15 septembrie 2010 la a 1092-a ședință a Deputaților Miniștri