Rezoluția CM/ResDH(2010)139 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Johnson și Kolanis împotriva Regatului Unit (Johnson, Cerere nr 22520/93 , Hotărârea din 24 octombrie 1997, definitivă la 24 octombrie 1997; și Kolanis, Cerere nr 517/02 , Hotărârea din 21 iunie 2005, definitivă la 21 septembrie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc menținerea în detenție a reclamantului într-un spital de psihiatrie, în timp ce acesta nu mai prezenta afecțiuni mentale (Johnson) (încălcarea articolului 5 alineatul (1)); în absența unui control pe termen scurt al legalității detenției psihiatrice (Kolanis) ) [încălcarea articolului 5 alineatul (4) ] și lipsa dreptului la despăgubiri pentru această încălcare (Kolanis ) (violarea articolului 5 alineatul (5) ] (a se vedea detaliile în la 1 din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, asigurându-se că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în lit. (a)), Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)139 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Johnson și Kolanis împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzelor L a cazului Johnson se referă la menținerea în detenție psihiatrică a reclamantului în perioada iunie 1989-ianuarie 1993 în așteptarea plasării sale într-un cămin, în timp ce: nu mai prezenta nicio tulburare mentală [încălcare a articolului 5 alineatul (1) ], într-adevăr, o comisie de control psihiatric (mental Health Review Tribunal ) a impus o condiție specifică pentru eliberarea sa în temeiul art. 73 din Legea Mental Health din 1983, potrivit căreia reclamantul trebuia să fie plasat într-un cămin și a amânat eliberarea până la îndeplinirea acestei condiții. Curtea Europeană a remarcat, în special, lipsa unor garanții adecvate pentru a se asigura că, în astfel de situații, eliberarea nu este întârziată excesiv (§ 67). Cauza Kolanis se referă la faptul că reclamanta nu a putut, între mai 1999 și august 2000, să obțină o hotărâre cu privire la legalitatea menținerii sale în detenție psihiatrică (de asemenea, în temeiul articolului 73 din Mental Health Act din 1983), în pofida unei decizii a MHRT de a o elibera sub rezerva reședinței la părinții săi. Un an mai târziu, dosarul recurentei a fost trimis ministrului competent, dar Curtea Europeană a considerat că această trimitere nu poate fi considerată suficient de scurtă pentru a remedia lipsa controlului [încălcarea articolului 5 alineatul (4) ]. La fel de mult se referă la lipsa în dreptul intern a unui drept executoriu la despăgubire pentru această încălcare [încălcare a articolului 5 alineatul (5) ]. Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n interogare Pagube materiale Prejudiciul moral total Johnson, Cerere nr. 22520/93 000 GBP 000 GBP 000 GBP Plătit în termen. Kolanis, Cerere nr 517/02 000 EUR 656 EUR 656 EUR Plătit la 15/11/2005 b) Măsuri individuale La 21 ianuarie 1993, domnul Johnson a fost eliberat din Spitalul Rampton. În decembrie 2000, doamna Kolanis a fost eliberată în condiții de spital și internată într-un cămin din Londra. În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale privind încălcarea articolului 5 alineatele (1) și (4) în 2002, a avut loc o dezvoltare judiciară în ceea ce privește art. 73 din Legea Mental Health din 1983. Instanțele interne care au fost sesizate cu o cauză similară cu cauza Kolanis au revenit asupra jurisprudenței anterioare că au considerat că acestea contravin cerințelor articolului 5 (cauza , Hotărârea Curții de Apel din 15 mai 2002 și a Camerei Lorzilor din 13 noiembrie 2003. În hotărârea sa, Camera Lorzilor a ținut seama de jurisprudența Curții Europene și a statuat că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (5) (4) De asemenea, Comisia a oferit orientări cu privire la modul în care autoritățile ar trebui să aplice legislația pentru a evita noi încălcări. Potrivit acestor orientări, dacă condițiile stabilite de comisia de control în materie de psihiatrie ( nu pot fi puse imediat în aplicare, decizia luată trebuie considerată provizorie, iar comisia trebuie să monitorizeze în detaliu măsurile adoptate în vederea executării sale și, dacă este cazul, trebuie să aducă la decizie sau în condițiile stabilite modificările necesare (a se vedea §§ 58-60 din hotărârea Kolanis). a sesizat apoi Curtea Europeană de Justiție cu privire la o hotărâre care a fost considerată inadmisibilă ca urmare a hotărârii Camerei Lorzilor (Decizia de admisibilitate 17111/04) pe motiv că autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în practică, încălcarea convenției și au acordat o despăgubire adecvată (punctul 2). În ceea ce privește încălcarea articolului 5 alineatul (5) : un drept executoriu la despăgubire pentru încălcarea articolului 5 alineatul (4) a fost introdus de Human Rights Act 1998, intrat în vigoare în octombrie 2000 (a se vedea § 85 din hotărârea Kolanis). Butterworths Medical Legal Reports cu referire (2005) 84 B.M.L.R. 102, precum și în ediția din 28 iulie 2005 a ziarului Times III. Concluziile declarației Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 15 septembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1092-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2010)139
[1]
Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme
Johnson et Kolanis contre le Royaume-Uni
(Johnson, Requête n
o
22520/93 , arrêt du 24 octobre 1997, définitif le 24 octobre 1997; et
Kolanis, Requête n
o
517/02 , arrêt du 21 juin 2005, définitif le 21 septembre 2005)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité
une fois définitifs
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le maintien en détention du requérant dans un hôpital psychiatrique alors qu’il ne présentait plus de troubles mentaux (
Johnson
) (violation de l’article 5, paragraphe 1); en l’absence de contrôle à bref délai de la légalité du maintien en détention psychiatrique (
Kolanis
) (violation de l’article 5, paragraphe 4) et l’absence de droit à réparation pour cette violation (
Kolanis
) (violation de l’article 5, paragraphe 5) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)139
Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Johnson et Kolanis contre le Royaume-Uni
Résumé introductif des affaires
L’affaire Johnson concerne le maintien en détention psychiatrique du requérant de juin 1989 à janvier 1993 dans l’attente de son placement en foyer, alors qu’il ne présentait plus de trouble mental (violation de l’article
5, paragraphe 1). En effet, une commission de contrôle psychiatrique (le «
Mental Health Review Tribunal
) avait imposé une condition spécifique pour sa remise en liberté en vertu de l’article
73 de la
Mental Health Act
de 1983, selon laquelle le requérant devait être placé en foyer, et elle a ajourné la libération jusqu’à ce que cette condition soit satisfaite. La Cour européenne a noté, en particulier, l’absence de garanties adéquates pour faire en sorte que dans telles situations, la libération ne soit pas retardée de manière excessive (§
67).
L’affaire Kolanis concerne le fait que la requérante n’a pu, entre mai 1999 et août 2000, obtenir de décision judiciaire sur la légalité de son maintien en détention psychiatrique (également au titre de l’article 73 de la
Mental Health Act
de 1983), en dépit d’une décision de la MHRT de la remettre en liberté sous réserve de résider chez ses parents. Un an plus tard, le dossier de la requérante a été renvoyé au ministre compétent, mais la Cour européenne a estimé que ce renvoi ne pouvait être considéré comme étant à délai suffisamment bref pour remédier à l’absence de contrôle (violation de l’article 5, paragraphe 4).
L’affaire Kolanis concerne également l’absence en droit interne d’un droit exécutoire à réparation pour cette violation (violation de l’article 5, paragraphe 5).
I.
Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles
a)
Détails des satisfactions équitables
Nom et n
o
requête
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
Johnson,
Requête n
o
22520/93
10
25
35
Payé dans le délai.
Kolanis,
Requête n
o
517/02
6
4
10
Payé le 15/11/2005
b) Mesures individuelles
Le 21 janvier 1993, M. Johnson a été libéré de l’hôpital de Rampton. En décembre 2000, Mme Kolanis a été libérée sous conditions de l’hôpital et logée dans un foyer à Londres.
En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.
II.
Mesures générales
Concernant la violation de l’article 5, paragraphes 1 et 4
:
en 2002, il y a eu un développement jurisprudentiel concernant l’article 73 de la
Mental Health Act
de 1983. Les juridictions internes qui ont été saisies d’une affaire similaire à l’affaire
Kolanis
sont revenues sur la jurisprudence antérieure qu’elles ont considérée contraire aux exigences de l’article
5 (affaire
IH
, arrêts de la
Court of Appeal
du 15 mai 2002 et de la Chambre des Lords du 13 novembre 2003). Dans son arrêt, la Chambre des Lords a tenu compte de la jurisprudence de la Cour européenne et a jugé qu’il y avait eu violation de l’article
5, paragraphe
4.Elle a aussi donné des lignes directrices sur la façon dont les autorités devaient appliquer la législation pour éviter de nouvelles violations. Selon ces lignes directrices, si les conditions fixées par la commission de contrôle psychiatrique («
mental health review tribunal
»)
ne peuvent être immédiatement mises en œuvre, la décision prise doit être considérée comme provisoire et la commission doit surveiller l’état d’avancement des mesures adoptées en vue de son exécution et, le cas échéant, elle doit apporter à la décision ou aux conditions fixées les modifications nécessaires (voir §§ 58 à 60 de l’arrêt Kolanis).
Le requérant dans l’affaire
IH
a saisi alors la Cour européenne d’une requête qui a été jugée irrecevable à la suite de l’arrêt de la Chambre des Lords (décision de recevabilité 17111/04) au motif que «
les autorités nationales ont reconnu, soit expressément, soit en pratique, la violation de la Convention et elles ont accordé une réparation comme il convient
» (paragraphe
2).
Concernant la violation de l’article 5, paragraphe 5
: un droit exécutoire à réparation pour violation de l’article
5, paragraphe 4 a été introduit par la
Human Rights Act 1998,
entrée en vigueur en octobre 2000 (voir §
85 de l’arrêt Kolanis).
L’arrêt Johnson a été publié dans le
European Human Rights Reports
sous la référence (1999) 27 EHRR 296. L’arrêt Kolanis a été publié dans le
Butterworths Medical Legal Reports
sous la référence (2005) 84 B.M.L.R. 102, ainsi que dans l’édition du Times du 28 juillet 2005.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 15 septembre 2010 lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.