SYRAT v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 39439/04, de către Aleksandr Berey-Olovich SYRAT împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așezează la 16 septembrie 2010 ca cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 1 septembrie 2004, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Aleksandr Berey-Ololovich Syrat, este un național rus care s-a născut în 1964 și locuiește în orașul Kyzyl, Republica Tyva. În prezent, este condamnat la închisoare în instituția penitenciară ITK a Ministerului Justiției din Kyzyl. Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl Sedin-Ool I. Damdyn, avocat care practică în Kyzyl. Guvernul contestat („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul în care reclamantul a trăit ca persoană fără adăpost într-un etaj subteran al unei clădiri de reședință din orașul Kyzyl. Se pare că el a dat cu o D., un orfan și, de asemenea, o persoană fără adăpost, care a locuit intermitente cu reclamantul. La 30 aprilie 2003 D. a murit în sediile subterane menționate. Moartea a fost cauzată de leziunile grele infligite cu un obiect brusc de o persoană neespecificată cu ceva timp mai devreme. Se pare că la scurt timp după aceea reclamantul a fost arestat și interogat în legătură cu moartea D. La 20 aprilie 2004, Curtea de Oraș Kyzyl a judecat și a condamnat reclamantul la nouă ani de închisoare pentru că a infligit leziuni asupra D. Următoarele elemente de probă ar putea fi considerate ca fiind baza principală a condamnării: declarațiile preliminare ale unuia din Se. care, în esență, au dat seama de incidentul și au acuzat în mod deschis reclamantul de a fi infliși lovituri fatale asupra D., declarația preliminară a unui Do. care a auzit pe Se. acuzând reclamantul morții lui D. și raportul autopsiei al cadavrului lui D.. Curtea a convocat în mod repetat Se. să apară în instanță și să dea dovezi, dar Se. nu a putut fi localizat și ca el a fost o persoană fără adăpost. Se pare că reclamantul nu a fost în măsură să-l examineze pe Se. la etapa preliminară a procedurii. Se pare că convocarea a fost trimisă cu curierii la podeaua subterană a clădirii în cauză și că instanța a contactat, de asemenea, biroul de adresă al poliției locale și a unor instalații speciale care furnizează adăpost persoanelor fără adăpost, dar în zadar. Curtea a invocat și interogat Do. care nu a reușit să confirme declarațiile sale anterioare și de data aceasta a susținut că ea a fost puternic beat și nu a putut aminti nimic. La 9 iunie 2004, hotărârea de prima instanță a fost susținută de Curtea Supremă a Republicii Tyva în apel. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 din Convenție, că procedura în cazul său era nedreaptă, deoarece a fost refuzat ocazia de a-l examina pe Se., singura mărturie oculară în acest caz. La 9 martie 2009, președintele Curții a anunțat cererea guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul Curții. Guvernul a prezentat observațiile lor cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei la 3 iulie 2009. Prin scrisoarea din 7 iulie 2009, reclamantul a fost solicitat să prezinte, până la 7 octombrie 2009, observațiile sale cu privire la observațiile guvernului. Având în vedere că reclamantul nu a răspuns, prin scrisoarea din 27 ianuarie 2010, trimisă prin corespondență înregistrată, a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa, în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că un reclamant nu intenționează să continue cererea. Curtea constată că, în ciuda scrisorilor Curții din 7 iulie 2009 și 27 Ianuarie 2010, reclamantul nu și-a prezentat observațiile ca răspuns la cele ale Guvernului și nici nu a formulat alte argumente Curții. În acest context, Curtea consideră că reclamantul a pierdut interesul în urmărirea cererii. Curtea constată că nu există motive privind respectarea drepturilor omului care justifică examinarea în continuare a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 39439/04

by Aleksandr Berey-Oolovich SYRAT

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 16

September 2010 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 1 September 2004,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Aleksandr Berey-Oolovich Syrat, is a Russian national who was born in 1964 and lives in the town of Kyzyl, the Republic of Tyva. He currently serves a sentence of imprisonment in penitentiary establishment ITK of the Ministry of Justice in Kyzyl.

The applicant is represented before the Court by Mr Sedin-Ool I.

Damdyn, a lawyer practising in Kyzyl. The respondent Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

At the relevant time the applicant lived as a homeless person in an underground floor of a residence building in the town of Kyzyl. It appears that he dated one D., an orphan and also a homeless person, who intermittently resided with the applicant.

On 30 April 2003 D. died in the mentioned underground premises. The death was caused by heavy injuries inflicted with a blunt object by an unspecified person some time earlier.

It appears that shortly thereafter the applicant was arrested and questioned in connection with the death of D.

On 20 April 2004 the Kyzyl Town Court tried and convicted the applicant to nine years of imprisonment for having inflicted lethal injuries on D. The following pieces of evidence could be regarded as having laid principal basis of the conviction: the pre-trial statements of one Se. who essentially eye-witnessed the incident and openly accused the applicant of having inflicted the fatal blows on D., the pre-trial statement of one Do. who had heard Se. accusing the applicant of D.'s death, and the autopsy report of D.'s corpse. The court repeatedly summoned Se. to appear in court and to give evidence, but Se. could not be located as he was also a homeless person. It does not appear that the applicant was able to cross-examine Se. at the pre-trial stage of proceedings. It appears that the summons were sent with couriers to the underground floor of the residence building in question and that the court also contacted the address bureau of the local police and special facilities providing shelter to homeless persons, but in vain. The court did summon and question Do. who failed to confirm her earlier statements and this time claimed that she was heavily drunk and could not remember anything.

On 9 June 2004 the first instance judgment was upheld by the Supreme Court of Republic of Tyva on appeal.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention that the proceedings in his case were unfair in that he was denied an opportunity to cross-examine Se., the only eye-witness in the case.

THE LAW

On 9 March 2009 the President of the Court gave notice of the application to the respondent Government under Rule 54 § 2 (c) of the Rules of Court. The Government submitted their observations on the admissibility and merits of the case on 3 July 2009.

By letter of 7 July 2009 the applicant was requested to submit, by 7

October 2009, his comments on the Government's observations.

As the applicant had not replied, by letter of 27 January 2010, sent by registered mail, his attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court can strike a case out of its list where the circumstances lead to the conclusion that an applicant does not intend to pursue the application.

The Court notes that, despite the Court's letters of 7 July 2009 and 27

January 2010, the applicant has not submitted his observations in reply to those of the Government. Nor has he made any other submissions to the Court.

Against this background, the Court considers that the applicant has lost interest in pursuing the application. The Court finds no reasons concerning respect for human rights warranting the further examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President