KRUMIN v. RUSSIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 6103/04 de Anatoliy Germovich KRUMIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 noiembrie 2008 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 3 ianuarie 2004, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Anatoliy Germovich Krumin, este un național rus care s-a născut în 1955 și locuiește în Omsk. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Y. Shadrin, șef al Centrului Regional pentru Drepturile Omului din Omsk. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dna Milinchuk, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 iulie 2002, reclamantul a fost acuzat de conducere neschimbată. Un avocat de asistență juridică a fost desemnat pentru a reprezenta reclamantul. Înainte de începerea procesului, reclamantul a cerut să înlocuiască avocatul său de asistență juridică cu un reprezentant al propriului său alegere – dl Sh. Cu toate acestea, instanța de judecată a respins cererea reclamantului, deoarece dl Sh. nu a avut un grad de lege și, prin urmare, cunoștințe juridice speciale pentru a reprezenta reclamantul. În schimb, instanța a desemnat un alt avocat de asistență juridică pentru a reprezenta reclamantul în timpul procesului. La 14 februarie 2003, Curtea orașului Kalachinsk din regiunea Omsk a condamnat reclamantul pentru conducere nesăbuit și l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare a permisului de conducere al reclamantului pentru o perioadă de doi ani. Execuția sentinței a fost suspendată pe o perioadă de doi ani. Curtea a obligat, de asemenea, reclamantul să plătească prejudiciu material și moral victimelor accidentului. Curtea se bazează pe mărturii de martori, declarații victimelor și alte materiale din dosarul. Victimele nu au participat la proces , astfel încât instanța se baza pe argumentele primite la etapa anchetei preliminare și pe declarațiile făcute de reprezentantul lor la proces . La 10 iulie 2003, Curtea Regională Omsk a examinat cazul reclamantului în apel. Reclamantul a solicitat amânarea audierii și a permite persoanei alese – dl Sh. – să-l reprezinte în apel. Cu toate acestea, cererea reclamantului nu a fost acordată și reclamantul a rămas nereprezentat. În urma examinării cazului, Curtea Regională a susținut hotărârea din 14 februarie 2003 în apel. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 din Convenție că ordinul de detenție preliminară a fost eliberat în absența sa și că autoritățile nu i-au explicat dreptul de a face apel împotriva acestui ordin. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 că: (a) instanța internă a fost prejudecată și că nu a permis domnului Sh. să-l reprezinte în timpul procesului și în apel; (b) el nu a fost autorizat să înregistreze procesul; (c) Curtea nu a obținut participarea victimelor; (d) Curtea nu a informat reclamantul cu privire la drepturile sale procedurale în fiecare etapă a procedurii, inclusiv dreptul său de a participa la invocare și de a răspunde; (e) Tribunalul nu a examinat cazul în termenul rezonabil. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 pentru absența unui recurs intern eficace împotriva lungii procedurii în cazul său. HOTĂRÂREA La 28 septembrie 2007, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 21 ianuarie 2008 au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 25 ianuarie 2008, Curtea a invitat reclamantul să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 21 martie 2008. La 26 februarie 2008, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 21 martie 2008, la 11 iunie 2008, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobărea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Până în prezent, reclamantul nu a răspuns. Curtea reamintește art. 37 din convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție și în protocolul acestuia, este necesar.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cazului. Având în vedere art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 alineatul (3) din Convenție și să se scoată din listă cazul în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 6103/04

by Anatoliy Germanovich KRUMIN

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6

November 2008 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 3 January 2004,

Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Anatoliy Germanovich Krumin, is a Russian national who was born in 1955 and lives in Omsk. He was represented before the Court by Mr Y. Shadrin, head of the Omsk Regional Human Rights Centre. The Russian Government (“the Government”) were represented by Ms

V.

Milinchuk, former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 23 July 2002 the applicant was charged with reckless driving. A legal aid counsel was appointed to represent the applicant.

Before the trial commenced the applicant asked to replace his legal aid counsel with a representative of his own choosing – Mr Sh. However, the trial court rejected the applicant’s request, because Mr Sh. did not have a law degree and, therefore, special legal knowledge to represent the applicant. Instead, the court appointed another legal aid counsel to represent the applicant during the trial.

On 14 February 2003 the Kalachinsk Town Court of the Omsk Region convicted the applicant for reckless driving and sentenced him to one year imprisonment with suspension of the applicant’s driving licence for a period of two years. The execution of the sentence was suspended on probation for a period of two years. The court also obliged the applicant to pay pecuniary and non-pecuniary damages to the victims of the accident. The court relied on testimonies by witnesses, victims’ statements and other materials in the case file. The victims did not attend the trial , so the court relied on their submissions received at the stage of the pre-trial investigation and on the statements made by their representative at the trial.

On 10 July 2003 the Omsk Regional Court examined the applicant’s case on appeal. The applicant requested to postpone the hearing and allow the person of his choosing – Mr Sh. – represent him on appeal. However, the applicant’s request was not granted and the applicant was left unrepresented. Following the examination of the case the Regional Court upheld the judgment of 14 February 2003 on appeal.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 5 of the Convention that the pre-trial detention order had been issued in his absence, and that the authorities failed to explain to him his right to appeal against the order.

2.

The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 3 that:

(a)

the domestic court had been biased and that it had not allowed Mr

Sh. to represent him during the trial and on appeal;

(b)

he had not been allowed to tape-record the trial;

(c)

the court had failed to obtain attendance of victims;

(d)

the court had failed to inform the applicant of his procedural rights at each stage of the proceedings, including his right to participate in the pleadings and to reply;

(e)

the court had failed to examine the case within the reasonable time.

3.

Finally, the applicant complained under Article 13 about the absence of an effective domestic remedy against the length of the proceedings in his case.

THE LAW

On 28 September 2007 the application was communicated to the respondent Government.

On 21 January 2008 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. On 25 January 2008 the Court invited the applicant to submit his written observations in reply by 21

March 2008.

On 26 February 2008 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.

As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 21 March 2008, on 11 June 2008 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit his observations might result in the strike-out of the application. To date the applicant has not replied.

The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In view of the above-mentioned, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Registrar

President