GERCEK ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

21.09.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

GERCEK ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4122/07 prezentate de Sinan GERÇEK și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 21 septembrie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Ireneu Cabral Barreto, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișl Karakaș, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 ianuarie 2007, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, numele, numele, anii de naștere și locurile de reședință ale reclamanților figurează în tabelul din anexă. Aceștia din urmă sunt reprezentați în fața Curții de către domnul F.N. Ertekin, K. Öztürk și F. K Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de ei, pot fi rezumate după cum urmează: Ca urmare a confiscărilor de arme, explozibili, materiale informatice și documente în diferite părți ale țării, în cadrul unei operații îndreptate împotriva ramurii armate a organizației ilegale MLKP (Partea Comunistă Marxistă-Leniniste), la 19 septembrie 2006, curtea de asedii din Istanbul a acordat Secției de combatere a terorismului a poliției din Istanbul permisiunea de a efectua o nouă serie de percheziții și capturi. La cererea Parchetului, această instanță a decis, de asemenea, să restricționeze accesul la documentele din dosarul de anchetă al avocaților persoanelor suspectate care ar putea fi eventual arestate în timpul perchezițiilor. La 21 septembrie 2006, toți reclamanții, cu excepția lui Ali Haydar Keleș, au fost arestați și reținuți. Un număr de documente aparținând organizației ilegale au fost confiscate în urma perchezițiilor. În aceeași zi, instanța de asediu a decis să restricționeze, pentru o perioadă de douăzeci și patru de ore, contactele dintre cei reținuți și avocații lor. La 23 septembrie 2006 la 15:45, Ali Haydar Keleș a fost arestat în posesia unor acte false de identitate, apoi arestat pentru arestare, iar durata acesteia a fost prelungită până la 27 septembrie 2006, ora 13:30. La 25 septembrie 2006, reclamanții (cu excepția lui Ali Haydar Keleș) au fost deferiți la Parchet și au fost reținuți după ce au fost ascultați de un judecător; acesta din urmă s-a bazat pe existența unor suspiciuni puternice care decurg din elementele de probă prezente în dosar, precum și pe cuantumul pedepsei. La 27 septembrie 2006, Ali Haydar Keleș a fost, la rândul său, ascultat de un judecător și pus în detenție din cauza suspiciunilor puternice și a quantumului pedepsei. La 4 octombrie 2006, instanța de asediu a respins acțiunile introduse de reclamanți împotriva deciziilor de detenție. În perioada 4 octombrie - 28 decembrie 2006, cererile de extindere a reclamanților și acțiunile lor împotriva deciziilor de menținere au fost respinse, în urma examinărilor la dosar, de instanțele sesizate, în special pe baza situației probelor și a naturii infracțiunilor reprobabile. La 5 ianuarie 2007, reclamanții au fost acuzați în fața Curții de Asezare din Istanbul de către Parchet pentru asistență și asistență în cadrul unei organizații ilegale înarmate. Ali Haydar Keleș a fost acuzat, de asemenea, de utilizarea unor falsuri. La 17 ianuarie 2007, Curtea de Assesie a acceptat actul de acuzare. Această decizie a avut ca efect ridicarea restricției privind accesul avocaților la documentele dosarului de anchetă. La sfârșitul primei audieri, la 13 aprilie 2007, Curtea de Assesie a ordonat eliberarea a șapte reclamanți (Zafer Tektaș, Selver Orman, Céiçek Otlu, Özge Kelekçi, Cem Dinç, Sinan Gerçek și Halil Dinç) pe baza perioadei de detenție deja în curs și a posibilității unei recalificări a faptelor. La 7 august 2007, alți trei reclamanți, Ayșe Yumli Yeter, Figen Yüksekda Ultimii doi reclamanți, Yusuf Demir și Ali Haydar Keleș, au fost eliberați la 3 aprilie 2008, pe baza ordonanței Curții de Assese din Istanbul. Procedura este în prezent pendinte în fața acestei jurisdicții. GRIFS invocând art. 5 alineatul (1) din Convenție, reclamanții au declarat că au fost reținuți în absența unor suspiciuni plauzibile. Aceștia susțin că nu au dispus de o cale de atac pentru a contesta în mod util plasarea lor și pentru a le menține în detenție. În special, aceștia se plâng că nu și-au putut prezenta argumentele în măsura în care acestea nu erau în măsură să examineze documentele cazului și învinuiesc instanțele naționale că nu au ținut o ședință și că au luat o decizie pe baza unei examinări pe dosar. În plus, aceștia susțin că hotărârile pronunțate în acest fel nu au fost suficient de motivate și invocă în această privință art. 5 alineatul (4) din convenție. În plus, invocând art. 6 din convenție, unii reclamanți se plâng că nu au putut beneficia de asistență din partea unui avocat în timpul custodiei lor și consideră că drepturile lor la apărare au fost încălcate pe nedrept, în măsura în care reprezentanții lor nu au putut avea acces la documentele cazului timp de mai multe luni. Pe de altă parte, unul dintre reclamanți, Ali Haydar Keleș, susține, în observațiile sale suplimentare din 8 octombrie 2007, că a fost ținut în custodie după expirarea termenului legal de patru zile, în măsura în care ar fi fost trimis autorității judiciare la 27 septembrie 2006, numai la sfârșitul după-amiezii. În situația actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea obiecțiunilor formulate în temeiul articolului 5 alineatul (4) din convenție. Curtea consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește motivul întemeiat pe echitatea procedurii, Curtea constată de la început că acțiunea penală inițiată împotriva reclamanților este pendinte în fața instanțelor naționale și, prin urmare, nu este în măsură să efectueze o examinare globală a procesului și consideră că nu poate specula cu privire la rezultatul procedurii. Prin urmare, Curtea respinge acest motiv pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 1 și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamanților trase de la art. 5 alineatul (4) din Convenție Declare Stanley Naismith Françoise Tulkens Module Președinte ANEXĂ Lista reclamanților Nume Anul nașterii Loc de reședință Naștere Sinan Gerçek 1976 Istanbul turc Halil Dinç 1971 Istanbul turc quéiciek Otlu 1973 Istanbul turc Emin Orhan 1956 Istanbul turc Yusuf Demir 1957 Istanbul turc Ali Haydar Keleș 1980 Istanbul turc Özge Kelekçi 1981 Ankara turcă Selver Orman 1981 Kayseri turc Zafer Tektaș 1977 Kocaeli turc Cem Dinç 1978 Istanbul turc Aysche Yumli Yeter 1970 Istanbul turc Figen Yüksekda