CtEDO 07.02.2012 Auto

ERGEZEN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
07.02.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ERGEZEN c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE a cererii nr. 73359/10 Ziya ERGEZEN și Mehmet ERGEZEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 7 februarie 2012 într-o Cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișl Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 septembrie 2010, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie, făcând trimitere la recurentele, dnii Ziya Ergezen și Mehmet Ergezen, sunt cetățeni turci, născuți în 1950 și, respectiv, 1983 și care își au reședința în Tekirda. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Erbil, avocat la Istanbul. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul Mehmet Ergezen a fost arestat la 5 octombrie 2005 pentru apartenență la organizația armată ilegală PKK și deținerea de produse explozive. Reclamantul Ziya Ergezen a fost arestat la 7 octombrie 2005 pentru ajutor acordat organizației respective. La 8 octombrie 2005, ei au fost reținuți provizoriu de către instanța de judecată, ținând cont de natura și de calificarea dreptului de proprietate în cauză, de starea probelor, de conținutul dosarului, din cauza faptului că este vorba despre o infracțiune prevăzută la art. 100 alin. (3) din Legea privind procedurile penale și de persistența condițiilor prevăzute la art. 100 din Legea privind procedurile penale. La 18 octombrie 2005, procurorul general al Republicii i-a acuzat pe reclamanți pentru apartenență și ajutor pentru organizarea militară ilegală a PKK și pentru deținerea de produse explozive. Între 14 februarie și 16 noiembrie 2006, tribunalul a stat la patru audieri. La sfârșitul fiecărei audieri, Comisia a decis să mențină detenția provizorie a reclamanților, având în vedere pedeapsa cu închisoarea, existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia pentru infracțiuni, starea probelor și faptul că nu era posibil să se aplice o măsură alternativă detenției provizorii. La 26 decembrie 2006, Curtea i-a condamnat pe reclamanți la 10 ani de închisoare. La 18 iunie 2007, Curtea de Casație a anulat sentința de condamnare a instanței înseșise. La 20 noiembrie 2007, instanța își va reiniția decizia inițială din 28 decembrie 2006. La 24 februarie 2009, Curtea de Casație a pronunțat, de asemenea, hotărârea din 20 noiembrie 2007, pe motiv că instanța de primă instanță a reușit să se opună hotărârii de Casație. La 25 martie și 5 august 2010, instanța de judecată a decis să mențină detenția provizorie a reclamanților, având în vedere pedeapsa cu închisoarea, existența unor suspiciuni puternice, starea probelor și faptul că nu era posibil să se aplice o măsură alternativă detenției provizorii. La 5 august 2010, avocatul reclamanților a formulat o acțiune în opoziție împotriva deciziei de menținere în detenție provizorie pronunțată în aceeași zi. La 13 august 2010, după ce a obținut avizul scris al procurorului republicii, tribunalul de judecată, hotărând la dosar, a respins opoziția. La 30 septembrie 2010, instanța de judecată a decis să pună în libertate domnul M. Ziya Ergezen, având în vedere faptul că el suferea de cancer și că viața sa era în pericol era angajată în conformitate cu rapoartele medicale. La 21 decembrie 2010, tribunalul a condamnat domnul Mehmet Ergezen. La 31 decembrie 2010, ca urmare a decesului domnului Ziya Ergezen la 23 octombrie 2010, tribunalul din oficiu civil își desemnează soția, doamna Dindar Ergezen, și copiii săi, Ilken Ergezen Ba La 14 decembrie 2011, procedura este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. În conformitate cu art. 100 din Legea privind procedurile penale, arestarea provizorie a unei persoane este posibilă dacă există suspiciuni puternice cu privire la comisia de către persoana în cauză a dreptului de proprietate intelectuală reproșată și dacă există un motiv de detenție, și anume un risc de evadare sau de decădere a probelor. Cu toate acestea, pentru anumite infracțiuni deosebit de grave, printre care se numără și infracțiunea reprobabilă reclamantului, art. 100 alineatul (3) din lege indică faptul că lanurile pot cuprinde existența motivelor de detenție (riscul de evadare și/sau de decădere a probelor) atunci când există motive plauzibile de a fi comis infracțiunea. GRIFS Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, reclamanții se plâng de durata detenției provizorii și de intervale lungi între fiecare audiere. În plus, ei denunță utilizarea de către instanța de judecată a unor motive insuficiente și stereotipe pentru respingerea cererilor de extindere a avocatului lor. Invocând art. 5 alin. (4), reclamanții susțin că examinarea pe dosar de către instanța de judecată a acțiunii lor în opoziție, fără a fi ținut în cușcă, este contrară principiului egalității armelor și dreptului acestora la o procedură contradictorie. Invocând art. 5 alin. (5), reclamanții se plâng, de asemenea, că nu dispun de o acțiune în despăgubire. Invocând art. 6 alineatul (1), reclamanții consideră, pe de o parte, că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil; pe de altă parte, susțin o necunoaștere a dreptului lor la un proces echitabil și, pe de altă parte, o lipsă de independență și de imparțialitate a organelor penale din cauza faptului că dovezile au fost colectate într-un mod contrar legii. În cele din urmă, invocând art. 13, ei se plâng că nu dispun de o cale de atac eficientă pentru a contesta încălcarea articolului 5 alineatul (3), 4, 5 și a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Invocând art. 5 §§ 3, 4, 5 din Convenție, reclamanții se plâng de durata detenției provizorii și de absența recursului pentru a contesta legalitatea detenției provizorii și pentru a obține despăgubiri. În plus, invocând art. 6 alin. (1) și (13), reclamanții se plâng de durata procedurii penale și de absența unei căi de atac efective pentru a contesta această măsură. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni ridicate la punctul de vedere al articolului 6 alineatul (1) referitor la procedura penală și la lipsa de imparțialitate și de independență a organelor interne, Curtea constată totuși că procedura penală împotriva reclamanților este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. Or, pentru a se pronunța asupra conformității acesteia cu dispozițiile art. 6 din Convenție, Curtea consideră necesară luarea în considerare a întregului proces penal inițiat; prin urmare, reclamanții nu pot, în acest stadiu, să se plângă de vreo încălcare a Convenției cu privire la acest aspect. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, adoptă o decizie în unanimitate, în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. examinarea obiecțiunilor reclamanților retrași din art. 5 §§ 3, 4, 5 și din articolele 6 § 1 (durata procedurii penale) și 13 din convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Stanley Naismith Françoise Tulkens grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-03-27
0,95
ASIK ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 24244/11 Oktay AŞIK et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 mars 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė J
CtEDO 2012-05-15
0,95
KOC ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 35211/08 Aziz Mahmut KOÇ et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 mai 2012 en une Chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danu
CtEDO 2012-09-11
0,94
KOÇHAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 3512/11 Kemal KOÇHAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 septembre 2012 en une Chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočie
CtEDO 2012-11-20
0,94
TÜRKEȘ c. TURQUIE ET KAPLAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête no 23700/12 Mehmet TÜRKEŞ contre la Turquie et Mevlüt KAPLAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 20 novembre 2012 en une Chambre composée de : Guido Ra
CtEDO 2011-07-05
0,94
UGUR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 44400/09 présentée par Şehmuz UĞUR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 juillet 2011 en une Chambre composée d
Sursă